DOSARE CENZURATE: Scaletchi – definitia personajului controversat

DOSARE CENZURATE: Titlu: Scaletchi - definitia personajului controversat

În gasca de vară a lui Nicu Ceausescu 

S-a petrecut pe vremea lui Ceausescu, în portul Constanta. A fost un gest de frondă, cel mai tînăr comandant de navă din România a încercat să spargă centura de fier a comunismului. Împreună cu un cunoscut actor de la Teatrul din Constanta, Lucian Iancu si cu un marinar recidivist, Alexandru Mateescu. Este vorba despre mineralierul Uricani care a plecat, de-a dreptul fără aprobare, către Turcia, către lumea liberă. Au ajuns în apele teritoriale ale Turciei, dar au fost prinsi cu ajutorul unei nave libaneze, care a anuntat paza de coastă. Întîmplările care urmează fac parte din memoria colectivă a orasului Constanta, unde la data de 11 septembrie 1954 s-a născut Florentin Scaletchi (foto), pentru ca la data de 26 martie 1985, în sedintă publică desfăsurată la Clubul Portul, acesta să fie condamnat la moarte.
Amănuntele, credem noi, vor fi în măsură să „coloreze“ si altfel decît pe site-ul oficial al OADO, aventurile unui controversat personaj care, iată, a apărut din nou la rampă, mai concret pe scena DNA. Potrivit unor surse judiciare, Florentin Scaletchi a fost retinut la începutul lunii noiembrie a.c., de către procurorii anticoruptie, fiind prins în flagrant în timp ce primea 10.000 de euro chiar în biroul său de presedinte al Organizatiei pentru Apărarea Drepturilor Omului.
L-am văzut, desigur, la televizor, iesind val-vîrtej din sediul DNA si acuzîndu-l nonsalant pe presedintele Traian Băsescu de masinatiuni care-l vizau personal. În fine, chiar dacă se pare că flagrantul este real, în conceptia acestui personaj asa ceva se face, mai ales de la comandant la comandant de navă, nu?! Fiindcă, în 1980, la numai 26 de ani, Florentin Scaletchi, absolvent al Institutului de Marină „Mircea cel Bătrîn“, devenea cel mai tînăr căpitan de vas din România.
Si cîte si mai cîte se ziceau despre el… În primul rînd, că făcea parte din gasca de vară a lui Nicu Ceausescu, împreună cu actorul Lucian Iancu, de la Teatrul constăntean si altii si altele, actrite, balerine de la Fantasio… Că într-una din călătoriile sale afară a cumpărat, ca tot românul, un video, numai că după ce vasul a părăsit portul a constatat că aparatul era defect. Asa că, înfruntînd toate primejdiile si ignorînd costurile serioase ale unor manevre, s-a reîntors omul în port ca să-si schimbe scula. Motiv pentru care, la întoarcerea în tară, i s-a ridicat dreptul de mai naviga în afara apelor teritoriale românesti. Asa că i s-a dat pe mînă mineralierul „Uricani“ care făcea ture Constanta-Combinatul Siderurgic Galati. Fără buff, fără străinătături, blugi, uischiane, kentane s.a.m.d. Asadar, prin Constanta, „capitala de vară“ a tării, gura lumii se întrecea în a-l aseza în dreapta „Printisorului“ la tot soiul de orgii care astăzi, nu-i asa?, nu mai înseamnă mare brînză!

Veniti către urna de vot!

Deturnarea navei „Uricani“ a fost pregătită în cele mai mici amănunte. Cam „literar-artistice“ (o să vedeti de ce), dar premeditată si cu ceva sorti de izbîndă, chiar dacă s-a trecut prea usor peste aspectul ignorării vointei echipajului. În primul rînd, s-a ales data de 15/ 16 martie 1985 cînd, nu-i asa?, tara era în sărbătoare fiindcă se pregătea de alegeri mînărite. Culmea, la circumscriptia din Portul Constanta, pe o listă de deputati pentru Marea Adunare Natională, figura simpatizatul actor de teatru si film Lucian Iancu Spiru. Care, renuntînd să guste din cupa victoriei care se prefigura la alegeri, s-a suit pe nava amicului Scaletchi si, conform planului, a început un scurt program „artistic“. Adică, a început să-i amuze pe marinarii care, printre hohote de rîs, mai trăgeau si cîte un sprit sub privirea îngăduitoare a căpitanului care-i invitase în cabina sa. Cînd au considerat că echipajul era deja „amortit“, căpitanul împreună cu Alexandru Mateescu, singurul marinar complice, au deviat cursul navei. Alexandru Mateescu s-a instalat la timonă si a fixat prin giroscop directia de mers spre sud, în loc de nord. Deranjul a fost că, după un timp, cîtiva marinari au observat că luminile de la mal în loc să fie pe stînga, erau pe dreapta, în cabina de comandă aflîndu-se căpitanul care avea gînduri cu Istanbulul. Din cîte s-au povestit ulterior, a urmat o altercatie între ofiterii de punte si marinari, pe de o parte, si „gruparea“ – de cealaltă parte, din care acestia din urmă au iesit cu vopseaua usor luată. Aparatura de transmisie era, deja, defectată, asa că s-a folosit un cod de semnale luminoase către o navă libaneză din apropiere, care a transmis Căpităniei Portului Constanta, prin Radio-Coasta, situatia. Nu de alta, dar trebuiau schimbate buletinele de vot cu Lucian Iancu Spiru. Care, prin bagajele ce i-au fost perchezitionate la revenirea fortată, pe lîngă blănurile soacrei si aurul nevestei, îsi pusese si cîteva diplome cîstigate la „Cîntarea României“, menite să impresioneze autoritătile din Turcia. Foarte elegant, cu un palton negru, lung si fular alb, lung, Florentin Scaletchi a fost debarcat, spre dimineată, la dana mineralieră, împreună cu amicii Lucian Iancu si Alexandru Mateescu. Toti trei erau pe cît de eleganti, pe atît de bine legati la mîini. Tot spre dimineată, se tipăriseră alte buletine de vot, cu un singur nume care, în mod firesc, a iesit în unanimitate.

Nava, cosul si codosul

Clubul „Portul“, apartinînd NAVROM, era un fel de casă de cultură anostă, cenusie, dar încăpătoare. Au intrat acolo cam 200 de ofiteri de marină chemati să asiste la procesul celor trei. Despre cum a decurs procesul, despre cuvintele grele si sentinta care s-a dat, cititi în amănunt pe http://www.oado.ro, pe parcursul a sapte pagini publicate pe 05.11.2006, adică imediat după ce, se pare, presedintele OADO a fost prins făcînd trafic de influentă. Dar nu aici am vrut să ajungem, ci sus, în cabina de proiectie a sălii, de unde se făcea sonorizarea si unde, cu doar cîteva zeci de minute înainte de începere a procesului, au apărut niste costumati la cravată, echipati cu diplomate ticsite cu aparatură (sîntem în anul 1985) si au transmis, în direct, tot procesul, cui credeti? Lui Nicusor Ceausescu. Desigur, a fost un simulacru de proces în care procurorul militar a perorat, cu mînie proletară tipică, faptele celor trei, ceva asemănător cu ceea ce urma să se petreacă peste patru ani, în procesul sotilor Ceausescu. Acelasi ton, aceeasi superficialitate în administrarea probelor, poate cu un plus de vehementă, întrucît ordinul de sus era foarte transant: trădătorii de tară trebuiau pedepsiti exemplar si imediat. Astfel că, după audierea martorilor, solicitarea apărătorilor din oficiu de amînare a cauzei pentru pregătirea apărării a fost ignorată, iar procurorul militar a făcut spume la gură. Invocînd articolele 155 (trădarea), 167 (Complotul) si 164 (Subminarea economiei nationale) din Codul penal, colonelul de justitie adus pe scena transformată în Tribunal militar a sustinut hotărît vinovătia inculpatilor. Cu sau fără probe, tovarăsul procuror a arătat cum că încă din luna februarie 1985, la îndemnul lui Iancu Lucian Spiru, inculpatii s-au constituit într-o grupare în scopul fugii din tară, organizînd preluarea controlului mineralierului Uricani ce făcea curse interne între portul Constanta si Galati, devierea navei de la itinerariul stabilit de NAVROM, iesirea clandestină din tară si prezentarea lor în fata politiei dintr-un stat occidental în care să se stabilească. „Urmăreau“ – a zis tovarăsul procuror – „ca organelor politienesti amintite să le ceară azil politic făcînd declaratii în acest sens în cuprinsul cărora să invoce asa zise acte de persecutie, precum si convingeri politice opuse orînduirii socialiste“. Interesantă este si acuzatia adusă lui Scaletchi (un fel de dovadă) conform căreia, sub diferite pretexte, acesta a debarcat de pe navă o serie de marinari ce făceau parte din siguranta navigatiei. Se confirma astfel, în fata celor prezenti în sală, o butadă binecunoscută în lumea marinarilor de-atunci, despre plecarea navelor românesti în curse, mai ales în cele externe: „Poate pleca fără cos/Dar nu poate fără codos“.

OADO luptă si dăi si luptă

Deliberînd în secret în cauza judecată, Tribunalul de pe scena Clubului Portul a hotărît pedeapsa cu moartea pentru Florentin Scaletchi si cîte 20 de ani de închisoare pentru Alexandru Mateescu si Lucian Iancu Spiru. Pe timpul detentiei, Florentin Scaletchi avea să fie dus de două ori în fata plutonului de executie, fiind transferat prin închisorile de la Poarta Albă, Rahova si Aiud… În cele din urmă, i s-a comutat pedeapsa cu moartea cu închisoare pe viată. Apoi, a venit decembrie 1989 (că altfel n-am cum să-i spun?!). După cîteva aparitii la televiziune în pulover (moda vremii), s-a orientat si a devenit un fervent sustinător al drepturilor omului. Bine, ca orice om orientat, si-a tras la Constanta un restaurant cu geamuri negre pe care l-a numit „La Căpitanu“. Aparitiile sale televizate au devenit tot mai rare si numai pentru sustinerea drepturilor omului în cadrul unor emisiuni sobre, la costum si cravată. A devenit un foarte fervent sustinător al unor arestati celebri, precum Sever Muresan, Ovidiu Tender sau Omar Hayssam. A mai putut fi văzut la televizor în preajma alegerilor, ca sef al OADO, organizatie care, spre exemplu, în 2004 avea, după spusele lui Scaletchi, 40.000 de observatori, răspînditi în cele 17.500 sectii de votare din toată tara. Nu au lipsit, desigur, acuze apărute în presă cum că una din metodele folosite pentru fraudarea alegerilor este cea a folosirii observatorilor care, normal, sînt si ei membrii unor partide sau sindicalisti. În fine, cităm o altă butadă care circula atunci: „Mai bine să stai la masă cu puterea decît lîngă Scaletchi“. Oricum, OADO avea venituri anuale de circa 5 miliarde lei, director executiv fiind Mihai Stan, fost director adjunct al SRI, demis în urma scandalului de la Berevoiesti. Asadar, totul era O.K., pînă la flagrantul realizat în prima zi a lunii noiembrie a.c., în jurul orei 14.30, de către procurorii anticoruptie. Chiar în biroul său de presedinte al OADO a primit, conform procurorilor, 10.000 de euro pentru a-si trafica influenta, după ce, anterior, mai primise 20.000. Acesta fiind doar vîrful iceberg-ului, stiindu-se cît de dificil este să organizezi un flagrant.

În loc de concluzie

Tare mi-e greu să-l cred pe acest „maestru al combinatiilor“ cînd îsi pledează nevinovătia. Vai de soarta unui profesoras sau functionăras cînd este prins în flagrant de luare de mită. Oare Scaletchi, marele luptător pentru drepturile omului, eroul dizidentei anticomuniste, va păti ceva? În fapt, apărarea, deocamdată indirectă, a început să lucreze. Pe pagina OADO, la finalul reproducerii procesului din 26 martie 1985, se poate citi o addendă care, totusi, n-are nici o legătură cu o jenantă si rusinoasă luare de mită: „E jenant si rusinos pentru că unii dintre semenii nostri, pentru simplul motiv că pot fi vocali, se erijează în eroi, dizidenti, luptători împotriva comunismului, aducînd argumente total neplauzibile, spunînd că au semnat scrisori, au scris poezii, pamflete, au făcut arest la domiciliu – desi el nu a existat în legislatia românească de ieri si de azi – că au avut domiciliu obligatoriu în altă localitate decît cea natală, în conditiile în care, în România acelor vremuri, toti absolventii de facultăti erau trimisi să-si efectueze meseriile alese oriunde, numai în localitatea de bastină nu“. Punct. În fine, se poate spune că acest Florin Scaletchi este definitia personajului controversat dintre două lumi, a rebelului si eroului anticomunist, pe de o parte, si a luptătorului pentru drepturile omului si suspectului escroc cu guler alb, pe de altă parte. Oare intră din nou la puscărie ?

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *