Apa Vie

Apa vie

Povestea aceasta începe în anul 1939, în plin razboi, când Parisul era părăsit de tot mai mulți locuitori. Printre aceștia se număra și inginerul Marcel Violet care s-a stabilit în apropierea localității Etampes. Aici a observat că după ploile cu tunete și fulgere, plantele din grădina lui creșteau mai repede decât atunci când ploile lipseau, cu toate că le uda din belșug.Mai mult, el a observat că animalele preferau APA de ploaie în locul celei de la robinet. Fire analitică, s-a întrebat de ce și a început să caute răspunsuri. A ajuns la concluzia că singura explicație o reprezintă componenta fizică a apei, deci încărcătura sa electrică.

Apa vie

El face diverse experiențe și își administrează apă de ploaie ca remediu pentru un infarct miocardic. În 1942 avea 53 de ani și timp de 4 luni a băut câte 1 litru/zi. Controlul ce a urmat a demonstrat vindecarea deplină. Ba mai mult, modificările pe care le avea la aortă au dispărut, procesul de îmbătrânire a fost stopat, nu a mai cunoscut oboseala fizică și psihică, iar pe un test la 75 de ani, privind reflexele vizuale și auditive, a obtinut rezultate ce-l clasau în procentul de 20% specific tinerilor sub 20 de ani.

Din experiența acumulată în perioada când făcea cercetări împreună cu specialiștii Secției Tehnice a Armatei în legatura cu reacțiile culturilor microbiene expuse diferitelor culori ale spectrului i-a venit ideea realizării unui dispozitiv de producere a apei de ploaie artificiale pe care a numit-o APA Marcel Violet, cu care a tratat, cu mult succes, numeroase boli.

Pentru fabricare a folosit un condensator cu ceară de albine (12,5cm/12,5cm/9cm) branșat la rețeaua de curent alternativ (rețeaua servindu-i ca antenă de recepție) pentru a capta undele biologice. Între APA care va absorbi radiațiile și antenă este plasat condensatorul, el insuși legat la unul sau mai multi electrozi care plonjează în APA de tratat. La conectarea electrică,APA se încărca cu energie.

Controale repetate îi demonstreză că APA supusă acțiunii acestei radiații capătă proprietăți noi. Aceste radiații constituie o componentă a energiei vitale.

Lucrând în continuare, a demonstrat că acțiunea apei pe animalele și plantele nu produce mutații genetice, acestea au atins uneori dublul vârstei normale. Injecțiile cu virusuri au avut ca urmare formarea unui mic chist la locul înțepăturii, care ulterior s-a resorbit. Animalele folosite în experiment au avut posibilitatea de a alege între APA tratată și cea de la robinet și au ales-o pe prima. S-a trecut la testări în spitale, școli, ferme, peste tot rezultatele au fost entuziasmante. Aceste rezultate ar fi trebuit să revoluționeze terapeutica, biologia în ansamblul ei.

Marcel Violet a trait 87 de ani și a lucrat în laboratoarele sale pana în ultima clipa.

Apa vie

Gheorghe Lucaci, principalul realizator al apei vii românești, destăinuie că a lucrat la această invenție 20 de ani, în ultimii ani de cercetare colaborând și cu prof. dr. I. Mânzatu, cu care a și obținut brevetul de inventator. Conform brevetului, ’’APA vie’’ (sau APA biologică) și “APA moartă” (sau APAantagonică) se deosebesc de apele obișnuite prin suprapunerea acestora unui lanț de separări sub acțiunea a două câmpuri electromagnetice și a unui câmp ultrasonor.

În urma acestui poces se obțin 3 tipuri de ape cu caractere extreme:

– o apă cu activitate biologică atât de intensă încât se poate contamina din aer și poate dezvolta o masă vie bacteriano-vegetală care duce la autosufocare; o picătură din această apă pusă în APAobișnuită pulsează ca o inimă, frecvența pulsației fiind dependentă de temperatură. Fierbe la 105C și îngheață mult sub 0C, are pH-ul de 7,7 și se rotește spre stânga (levogir).

Specificul structurii moleculelor de apă vie este asimetria dată de infășurarea lor în spirală, având atomii de oxigen în linie și cei de hidrogen în spirală. Este considerată generator-rezonator în legatură cu câmpul fundamental energetic-informațional.

Determină o încolțire a semințelor incredibil de rapidă, dar planta este sufocată de marea masă vegetală ce se formează. De asemenea ajută la vindecarea rapidă a plăgilor. În cadrul experiențelor efectuate, un peștișor a trăit 62 de zile fără hrană și fără oxigenarea apei.

– o apă antagonică ce poate fi utilizată ca bactericid și citostatic antitumoral. Are pH-ul 5,5 și este dextrogiră.

– o apă neutră care constituie cea mai mare parte din volum.

Pentru uz medical se fac amestecuri în diverse proporții din fiecare apă.

Un mijloc simplu de obținere a apei vii/moarte este electroliza în urma căreia rezultă apă alcalină și apă acidă. Datorită proprietăților sale, APA alcalină a primit numele de apă vie iar APA acidă a primit numele de apă moartă.

În anul 1992, rusul Dimitri Osipovici Kratov din Sevastopol, tehnician, presat de starea sănătății sale (internat într-o clinică de urologie cu insuficiență renală și adenom de prostată) a realizat un aparat de electroliză a apei. Tratamentul pe care și l-a aplicat a fost de câte ½ pahar cu apă/zi timp de trei zile înaintea meselor principale. Examenele medicale au concluzionat că intervenția chirurgicală programată nu mai era necesară !

Funcție de timpul de electroliză, pH-ul apei alcaline ajunge la 10-11 și se menține câteva ore, după care scade la 7, iar al celei acide ajunge la 2-2,5 menținându-se neschimbat timp îndelungat.

sursa: EnergoBiologie