HAARP. Regia unei minciuni. Modelul german.

 

High Frequency Active Auroral Research Program

Programul HAARP (High Frequency Active Auroral Research Program) a luat naștere ca urmare a deciziei capilor US Air Force și US Navy, adică a întregului aparat de război american, aparat care, așa cum afirmă ei, nu are nici o legătură cu războiul, ostașii dedicându-se mai mult studiului ionosferei și al climei.
Militarii americani (meteorologii adică) declară că inițiativa a fost luată în 1993, dar pare rodul a multor ani de cercetări întreprinse în varii domenii, cercetări convergente spre un experiment de mare amploare, o investiție uriașă fără să urmărească acel profit specific și definitoriu existenței americane.

Dar ce nu fac pașnicii americani pentru înțelegerea dezinteresată a ionosferei și a climei acestei planete, pentru cunoașterea științifică în general.
Construcția stației de cercetare a început într-adevăr în 1993, la Gakona, în Alaska. Acolo au găsit ei că ar fi mai nimerit. Doar investiția în sine ar fi costat 250 milioane de dolari, asta dacă ar spune adevărul, ceea ce este improbabil. Amenajarea terenului, transportul materialelor și a echipamentului, cheltuielile de întreținere și „cercetarea ionosferei” nu s-au mai pus la socoteală pentru că efortul a fost făcut pentru binele întregii omeniri. În plus HAARP papă oficial 30 de milioane de dolari în fiecare an.

Spusele militarilor americani ne umplu de optimism. Ba mai mult, Convenția ENMOD din 1977 ne asigură că sunt interzise modificările biosferei în scopuri militare ori cu alte intenții ostile. Și cu toate astea conceptul Environmental Warfare face parte din limbajul manualelor militare.
Asta aduce aminte de hârțoagele de pace și neagresiune semnate de Hitler la începutul războiului cu tot felul de șefi de state pe când el își vedea nestânjenit de treburi. Nimeni nu a calculat vreodată câte victime a făcut atitudinea pasivă, optimismul nejustificat, dezinteresul și nesimțirea prea înalților dregători, atunci ca și acum. Americanii au preluat metodele și tehnicile din vremea Reich-ului cu numărul 3 și le aplică de multă vreme în mod consecvent și foarte eficient. Dar să fim optimiști, în fond ce poate fi mai rău decât acum ? Poate.
Prin urmare, HAARP este o gigantică instalație pentru „cercetare științifică” asupra ionosferei fără rezultate vizibile. Doar consumurile uriașe de energie dezmint aparenta lipsă de activitate.
Ceea ce îngrijorează însă cel mai mult este faptul că întreaga activitate este coordonată numai de militari de parcă oamenii de știință nu mai au ce căuta în cercetarea științifică. Ca și cum cercetătorii și-ar fi terminat treaba și le-ar fi predat ostașilor rezultatul muncii lor ca să se joace ei frumos. Mai mult, secretomania tipic americană, „clasificarea”, limba de lemn cazonă a declarațiilor șugubețelor autorități militare sau pur și simplu tăcerea vin să consolideze suspiciunile privind proiectului. Foarte ciudat că până acum nu s-a trezit nici un senator să behăie măcar despre sfertul de miliard de dolari investit oficial. Este deci evident că lucrurile sunt cunoscute în cercurile sus-puse și nu e nevoie să știe fraierii contribuabili, membrii cotizanți, democrații celei mai mari democrații cunoscute de omenire.
La numai zece ani de la demararea proiectului a fost emisă ipoteza că HAARP este o stație pilot, partea emergentă a unor noi proiecte militare, preludiul unei metode ce va produce catastrofe majore și daune iremediabile asupra mediului.
O serie de „coincidențe” atmosferice și telurice ne conduc la ideea că omenirea se poate bucura pe deplin de o nouă tehnologie militară ce-i poate grăbi obștescul sfârșit.

 

Tehnologie militară

Deci primele concluzii ar fi că HAARP este o investiție enormă, fără profit (de parcă nici nu ar fi vorba de americani !), în scopuri pur științifice asupra ionosferei, ultima necunoscută a planetei, o investiție militară cu scopuri civile condusă exclusiv de militari și rața împunge că de-aia-i rață și nu militar american.

Context ideologic militaurian
De pe la începutul anilor ’90 s-a dezvoltat în așa zisele state unite o ideologie militară nouă (o revoluție spun ei – RMA – Revolution in Military Affairs) despre adaptarea forțelor armate la misiunile secolului 21, mobilitate, proiectarea rapidă de forțe importante, noi căi de urmat în producerea de armament convențional modern și mai puțin convențional, referiri clare, concrete la tehnicile de modificare a mediului și atmosferei.
Strategia noilor misiuni (Future Warfare) ale războiului modern are în vedere dominația aeriană și în spațiu, controlul optimal al informației, al mediului, mijloacelor de comunicații performante, noi clase de armament cu energie dirijată. Din acest punct de vedere, o cercetare militară asupra proprietăților ionosferei și undelor electromagnetice nu poate fi surprinzătoare. Pentru un militar american nu există nimic mai minunat decât să stea acasă cu o armă care să producă ravagii peste Atlantic sau în partea opusă a globului.

Tehnologie militară

Implicarea sau principiul castanei (mâna altuia – implicarea altor state, blocul NATO de exemplu) și al tăcerii (monopolul american asupra informațiilor tactice) vin să completeze din punct de vedere tactic strategia noilor concepte (tactica fiind totalitatea mijloacelor și procedeelor necesare punerii în aplicare a strategiei).

Raportul GRIP 98/5
GRIP este unul din numeroasele organisme care studiază subiecte pe un anume profil iar apoi elaborează câte un raport fundamental despre studiul făcut. Un fel de cercetare fundamentală, pur teoretică privind un fenomen economic, social sau de orice altă natură. Culeg date, trag concluzii, emit ipoteze. De cele mai multe ori utilitatea este comparabilă cu a agențiilor lui Călin Francezu, dar câteodată scotocesc prin locuri mai puțin umblate și scot la iveală informații la care nu multă lume are acces. Mai precis, ei sunt ca ziariștii, nu scotocesc ci primesc cu lingurița informații scoasee din teritoriul „clasificatelor”.
GRIP (Group of Research and Information on Peace and Security sau Groupe de Recherche et d’Information sur la Paix et la Sécurité) este un astfel de organism care se ocupă cu pacea, în asta sunt ei ceva mai specialiști. E posibil să fie meritul lor că e pace în lume, sau că ar putea să fie.
GRIP a fost creat la Bruxelles în 1979 în toiul „afacerii” eurorachetelor și în plină distracție de-a războiul rece, primele lor lucrări având ca obiect confruntarea dintre Est și Vest, cursa înarmărilor și mecanismele acesteia. Sunt interesați de urmărirea producției și comerțului de arme, dar rapoartele fac referire la armamentul ușor.
La momentul căderii zidului de la Berlin GRIP a cârmit-o spre securitatea internațională, pace mondială și alte speculații teoretice. Un interes particular au dovedit pentru raportul dintre UE și NATO, chiar încercând să găsească o explicație plauzibilă a continuității blocului militar și după dizolvarea Tratatului de la Varșovia, partenerului lui de joc.

HAARP. Regia unei minciuni. Modelul german.

Cei vreo 15 specialiști în pace ce formează echipa centrală a GRIP au reușit să zămislească un raport despre HAARP ce cuprinde trei părți: ionosfera și importanța ei în operațiuni militare, definirea conceptului Environmental Warfare și reguli de drept internațional, analiza programului HAARP și impactul periculos asupra mediului și populației. De fapt asta zic ei că au făcut.
Analiza este bine structurată dar apar multe explicații eronate și multe fenomene fizice greșit expuse, de unde reiese că specialiștii ăștia în pace nu sunt oameni de știință. Ceea ce oferă raportul este doar un foarte bun program de cercetare bine de urmat, dar și un exemplu de rezultat dezastruos. E clar că programul în sine a fost întocmit de cineva care a gândit și a fost dus la îndeplinire fie de niște ignoranți, de niște neofiți recent convertiți de la specialitatea pace la fizică ori acest raport este un fals grosolan menit să dezinformeze.
Spre final apar și câteva fraze înălțătoare despre programul științific ce poate conduce omenirea pe noi culmi de civilizație și progres și că în sinergie cu alte programe militare ar putea face nițeluș de prăpăd, dar nu întotdeauna ipotezele sunt confirmate, deci ar fi cu mult mai bine să sperăm decât să aflăm adevărul. Protocol firesc pentru că nu trebuie supărate cătanele autoritare americane și pentru că relația dintre europeni și americani este izbitor de asemănătoare cu prietenia româno-sovietică și apoi româno-rusă.

Zămislirea Gripului
Prima parte a raportului cuprinde o descriere foarte amănunțită a atmosferei terestre, cu toate straturile și cu toate pauzele dintre ele, de la la troposferă, stratosferă, mezosferă, apoi la termosferă și exosferă trecând prin tropopauză, stratopauză și toate celelalte, fără nici o legătură cu subiectul ca atare. Bine că nu există menosferă ori androsferă.
O analiză aparent științifică, pertinentă, cu grafice, formule, cu molecule, cuante și nume de savanți, dar care se încurcă rău de tot în gradienți și temperaturi, mai ales înspre cele exterioare care de fapt nici nu sunt de interes militar. Temperatura urcă spre exosferă ca în sfârșit să ajungă la un frumos zero Kelvin, adică -273,15O C !
Se explică apoi cum stă treaba cu ionizarea și cu ozonul, cum face el de apare, urmează nițeluș de spectru electromagnetic, foarte superficial tratat pentru că e foarte important. Nimic despre frecvențe, despre propagare. În schimb se bat câmpii pe proprietățile atmosferei.
Și, neașteptat, raportul ajunge la ionosferă, cu toate straturile ei, câteva vorbe din aceleași motive: legătura cu subiectul și importanța majoră în înțelegerea funcționării „stației de cercetare”.

James van Allen

Apoi intră în altă găleată inutilă, centura de radiații, cu particule pozitive și negative care descriu orbite închise în jurul liniilor de forță ale câmpului magnetic terestru ! Ce vorbe pline de har ! Dar centura asta trebuia pusă în raport pentru că a fost descoperită în 1958 de către cercetătorul american James van Allen de la Universitatea americană Iowa (din Midwestul american) cu ajutorul măsurătorilor făcute cu aparatele primului satelit american, Explorer 1 și celui de al treilea satelit american Explorer 3. Sună mai mult a propagandă decât a studiu varză de Bruxelles al unei nenorocite de arme americane folosită de către … Dar și sediul NATO este tot la Bruxelles.

Importanța militară a ionosferei este titlul subcapitolului următor 1.4. Aici ceața devine puțintel mai densă, dar fiind un fenomen atmosferic, aproape sunt în subiect. Se face vorbire despre reflexia undelor de joasă frecvență VLF, ULF și HF (High Frequency: 3 MHz – 30 MHz !!).
O scurtă divagație despre comunicații civile și militare preced altă predică înălțătoare despre HAARP: „militarii speră că HAARP va permite progrese semnificative în înțelegerea ionosferei stimulând și controlând producerea plasmei în zone definite cu precizie. HAARP va juca un rol esențial în dezvoltarea de noi sisteme de navigație sau comunicație”.

Digresiunile iau amploare în cel de-al doilea capitol unde se bat câmpii despre legislație internațională și cum ne protejează ea împotriva unora care ar vrea să folosească ionosfera în scopuri militare, ceea ce nici nu există în opinia specialiștilor ăstora în pace. Sau există, dar foartre puțin, foarte rar și numai la ocazii.
Nici capitolul trei nu e mai prejos, specialiștii aducând în discuție fel de fel de brevete, teorii sau metode teoretice, legate mai mult sau mai puțin de subiectul în cauză. Tonul însuflețit și plin de emfază ridică moralul cititorului și îl umple de optimism.
O astfel de colecție de minciuni grosolane nu putea fi regizată și dirijată decât de cei în cauză.

A scrie despre HAARP înseamnă pentru orice ziarist, fie el și un lacheu consacrat, un semn de oboseală și intenția vădită de a părăsi meseria. Jurnalismul modern trăiește din preluarea știrilor din rețeaua media sau din a scrie după dictare telefonică. Este cu adevărat trist că printre ziariști nu mai există de multă vreme documentariști, oameni pasionați să zgârme după Informație și să adulmece Știrea, să scoată perla din mormanul de moluște puturoase, și asta pentru că nu se vrea ca adevărul să iasă la lumină. Presa nu este independentă, este doar pasivă, inutilă și inofensivă, iar tactica asta face parte din propagandă. Nu mai există concurență, nu mai există știri, nu mai există jurnalism, doar paparazzi. Aceleași informații plate repetate la nesfârșit, aceleași neștiri, intimități și infidelități ale unor renumite nulități, aceleași personaje jalnice, de nimic, iar și iar. Este tot ceea ce oferă abjecta „a patra putere”, propaganda, cu scopul vădit de a forma o populație discretă, dezinteresată, ezitantă, abulică, impersonală, cu creierașele înăbușite cu mari nunți, mari botezuri și mari divorțuri. Nici măcar informațiile meteorologice nu au valoare.

 

Propaganda germană de război

Propaganda germană de război
Se spune că în Germania nazistă propaganda a atins un nivel tehnic și un grad de saturare inegalabile și fără precedent.
Mașinăria de război germană a fost un sistem tehnic deosebit de bine pus la punct fiindcă nemții nu lasă nimic la voia întâmplării, totul este gândit, calculat și meticulos pus la punct cu o precizie demnă de invidiat. La fel s-a întâmplat și cu propaganda, ea a fost o componentă constitutivă a acestei mașinării, ba mai mult, a existat un minister al propagandei, Propagandaministerium (Promi), denumirea completă fiind Reichsministerium für Volksaufklärung und Propaganda (Ministerul Reich-ului pentru Instruirea Populației și Propagandă), creat în 1933 și condus de către Paul Joseph Goebbels, doctor în filozofie, jurnalist.
Propaganda germană a fost într-adevăr bine pusă la punct, foarte eficientă și performantă, dar nu a fost nici fără precedent și nici inegalabilă. Despre gradul de saturare, cei ce au suportat societatea socialistă multilateral dezvoltată și gândirea pingelist-revoluționară, pot povesti multe. Nici Mao sau Kim Ir Sen nu au fost novici în materie. În urmă cu vreo 40 de ani, la avizierul ambasadei coreene era afișată printre altele o poză a unei pietre sub care scria: „bolovan-navă de război pe care tovarășul Kim Ir Sen s-a antrenat în copilărie pentru lupta revoluționară …”. Nu e spațiu suficient pentru descrierea propagandei rusești, de la marele Marx pornind și toate guvernele ce au urmat, propagandă care a lăsat răni adânci în multe creiere și multe reminiscențe sunt remarcabile și azi, la noi (Nelu, Cozmâncă, etc.).

Radu Herjeu, jurnalist ce și-a luat bun rămas de la escadrila de Esca și alte andree și a pus mâna pe condei, arată în „Tehnici de propagandă, manipulare și persuasiune în televiziune” că Hitler a teoretizat propaganda în Mein Kampf, în capitolul șase și a analizat metoda în amănunt și a studiat-o din punctul de vedere al percepției maselor funcție de nivelul intelectual. „Receptivitatea maselor largi este foarte limitată, inteligența lor este redusă și capacitatea lor de a uita este enormă. … Vedem astfel că propaganda trebuie să urmeze o linie simplă și tacticile de bază trebuie să fie psihologic corecte. … sarcina sa (a propagandei) este de a ne servi propriul nostru interes, întotdeauna și neabătut.”

Cu un astfel de material chiar și americanii au putut prelua metoda fuhrerului, funcțiile și tacticile fiind pe înțelesul tuturor, ceea ce a și urmărit. Însă Petre Țuțea a spus într-un interviu: „americanii sunt debili mintal și nu poți din debili mintal să faci academicieni ! Toți ! Nu au intelectuali, au niște lăcătuși …”, ceea ce explică de ce preluarea metodei a fost atât de nefericită. Au luat numai ce au crezut că li se potrivește.
Printre potecile propagandistice de urmat este și aceea de a determina subiectul să se creadă superior, făcând parte integrantă dintr-un neam plin de superlative, să devină arogant și să fie deschis la tot ce i se injectează din exterior.

Pe vremea României obligat prosovietică se spunea că cel mai mare pitic din lume este Piticul Sovietic. Azi ne-am americanizat și noi, ca tot omul, și am trecut obligat de la Piticul Sovietic la Megapiticul American, evident tot cel mai mare pitic din lume.
Americanul a devenit victima propriei propagande, ambii săi neuroni fiind făcuți terci de demagogia celei mai neprețuite democrații din istoria omenirii. Totul se postulează și nu intereseată dacă a prins la public, dacă a crezut cineva și nici nu interesează pentru că grandomania și îngâmfarea nu cunosc limite.

Se vede și la politicienii români că nu dau doi bani pe inteligența umană, cu atât mai puțin pe a lor, și nu numai că recită minciuni dar le decretează, le dau valoare de adevăr absolut, de postulat, care, odată enunțat, nici nu mai e nevoie să verifice dacă a crezut cineva sau nu.
Propaganda devenită autopropagandă, cenzura, autocenzură, lipsirea de informație au degradat mult condiția umană și boala puterii a dus la apariția unor clone degenerate psihic. Mai mult, așa cum avertiza Goya: „somnul rațiunii naște monștri”, în cenușiul minții se cuibăresc fel de fel de fantasme și spaime. Un exemplu remarcabil l-a dat Miron Mitrea care, la circa o săptămână de la înscăunarea pe tronul triplului minister pe care unii spun că l-a condus, a făcut o deplasare la Sfântu Gheorghe, în Covasna, știe el de ce, deplasarea făcându-se în vagon blindat. preluat apoi cu mașină blindată. Boala puterii are la antipod o grozavă frică de moarte, și nu numai, ceea ce explică paza exagerată a oricărui șef de stat sau politician de gen Mitrea.

Propaganda americană

 

Revenind la propaganda americană oarecum preluată de la unii mai pricepuți și în sensul celor de mai sus trebuie amintite, fără a intra în amănunt, două capitole majore la care au dat chix: propaganda anticomunistă postbelică ce a făcut mai multe victime decât a reușit Gestapo și Proiectul Blue Book, un strălucitor exemplu de pregătire ostășească.
După eșecurile marcante din propriul teritoriu, Raportul GRIP este o dovadă că vigilența militară nu doarme și dă rezultate și în teritoriul extins. Prin urmare, din Bruxelles, sediul Comisiei Europene, al Consiliului UE și al Parlamentului UE, al NATO și al GRIP, o strigare într-un glas: Trăiască HAARP, viitorul de aur al omenirii și răspunsul la ce ne frământă mai mult, ionosfera !

Sursa: Energobiologie.ro

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *