Circumstanțele morții lui Wilhelm Reich

 

n data de 19 martie 1957, la judecătoria statului Maine, judecatorul John D. Clifford încheie un proces lung, avîndu-l ca inculpat pe doctorul, omul de știință, cercetătorul, psihanalistul Wilhelm Reich.
Judecatorul Clifford găsește întemeiate acuzațiile aduse acestuia de catre FDA și în urma sentinței savantul este azvârlit în temniță cu ani mulți de ispășit. Moare însă pe 3 noiembrie 1957, după doar 8 luni în celula din penitenciarul Lewisbury, Pennsylvania. Cauza: “stop cardiac”. La necropsie nu a fost cercetat aparatul digestiv. Fiica doctorului a susținut permanent că acesta a fost asasinat.

Circumstanțele morții lui Wilhelm Reich

O privire obiectivă asupra procesului scoate în evidență că totul nu a fost decât o mascaradă, scopul acesteia fiind foarte clar: împiedicarea cercetărilor într-un domeniu inaccesibil. Se împlineau 10 ani de la evenimentul Roswell.
Principalul martor al acuzării a fost Peter Mills, consilierul juridic al lui Reich și reprezenantul său (între 1948 și 1952), el fiind cel care a depus spre brevetare toate dosarele cu invențiile savantului.
În 1952, Mills demisionează și se angajează la FDA (mai bine spus FDA îl demisionează și îl angajează conform scenariului, al unui plan bine elaborat), organism care va deveni acuzatorul doctorului Reich. De altfel, FDA nu a reușit niciodată să demonstreze acuzațiile aduse lui Reich. Și nici nu a fost nevoie. A reușit în schimb, printr-o bună regizare, să creeze pe tot parcursul procesului o stare de tensiune, haos, confuzie.

Circumstanțele morții lui Wilhelm Reich

Modul în care Reich precum și întreaga sa muncă au fost reduse la tăcere demonstrează faptul că teoria și rezultatele cercetărilor s-au apropiat mult prea mult de ceea ce nu se dorește nici azi: rezolvarea problemelor energetice ale omenirii și înțelegerea existenței umane și a poziției sale în Univers în sensul adevărului fundamental.

Dezinformare și manipulare
Există peste tot în lume servicii, agenții, institute și instituții ale statului, un fel de firme particulare plătite din buget ce se ocupă numai cu secretizarea, sau au ca obiect principal această activitate. Pare cel puțin ilogic ca din banii tuturor să fie plătiți angajați care produc secrete față de aceia care i-au plătit. Deci aceste organisme ale statului au ca activitate de bază (în afara de interesele proprii) fabricarea de secrete, păstrarea lor, urmărirea păstrării secretelor și obținerea de secrete de la alte fabrici de secrete, din alte colțuri ale planetei. Aceste firme colaborează, cooperează și concurează. Un fel de joc mondial “de-a secretul”.
Cel mai puternic jucător este cel american. El a introdus noțiunea artificială de informație clasificată în loc de sedret, pentru a-i ridica valoarea și a-i conferi o importanță deosebită acestei jucării.

Circumstanțele morții lui Wilhelm Reich

De fapt sistemul american seamănă foarte mult cu un definitoriu reprezentant al său, megastarleta Michael Jackson, în sensul că e negru dar vrea să fie alb și toate operațiile de imagine l-au făcut să arate precum o conopidă degerată.
Sistemul cuprinde componente precum cea economică sau cea financiară ce s-au dovedit defectuoase, actuala criza internațională fiind doar una din urmările ce vor avea să ne afecteze existența.
Dar există și o componentă tare a acestui sistem: controlul și manipularea prin care experții lor excelează nu numai în plan intern. Sistemul de secretizare se împletește perfect cu procedeele de dezinformare, manipulare și imbecilizare și este deosebit de bine pus la punct, cu rezultate reale asupra unei populații de un sfert de miliard.
Imaginea individului din sistem se pierde, se estompează, devine generică, o imagine fabricată, trucată ce se citește într-un zâmbet evident forțat și o privire dusă, tâmpă (cele mai distractive sunt spoturile publicitare în care toți fac fel de fel de năzbâtii: se urcă cu toții pe un fotoliu și cad unul peste altul, scot sacul aspiratorului și îl scutură în sufragerie, ard mâncarea, varsă găleata cu mizerie pe covor, etc. și afișează un zâmbet absolut idiot prezentând un nou produs scump și prost; dar privirea asta se poate regăsi la actori de marcă ce joacă în producții stupide în care trebuie să se scălămbăie, să se strâmbe).

Principalul țel urmărit este acela de a face din omenire o cireadă liniștită, abulică, dezinteresată de educație, cultură, cunoaștere, evoluție spirituală sau alte nimicuri ce nu țin de foame.
Minciuna picurată în mod sistematic induce în minte o cu totul altă realitate. Sapă atât de adânc încât efectul nu poate fi eliminat nici prin regresie hipnotică. Este o metodă des utilizată și care dă rezultate spectaculoase. Nu trebuie acționat însă înainte ca noua “realitate” să fie bine întipărită în mental (a fost aplicată și la noi de nenumărate ori, mai ales în perioada 2001 – 2004, dar aplicată prost; dezinformarea nu era pregătită, nu i se asigura suport și nici nu era urmărită; era doar aruncată și se considera că deja a avut efect; sună mai mult a aroganță și a subestimare decât a profesionalism).
Un renumit și edificator exemplu au fost “măsurile” luate pentru a “studia” fenomenul ozn în Statele Unite. 
Proiectul a apărut urmare a unor scurgeri de informații privitoare la incidentul de la Roswell, New Mexico, din 3 iulie 1947. Evenimentul, căderea unui aparat de zbor neconvențional, un ozn (sau mai degrabă azn), în deșert, nu a fost singurul de acest gen. Graba și eforturile cu care au fost făcute să dispară orice urmă, însă, au fost cu totul ieșite din comun, de-a dreptul dubioase.
Atât informațiile cât și negarea și minciunile unor autorități nepregătite pentru un astfel de caz, au dus la generarea unui adevărat curent, curiozitatea celor mulți determinându-i pe cei în cauză să elaboreze un proiect de manipulare mentală în masă. Prima parte a acestui proiect, pregătirea mentalului, a fost declanșată nu mult mai târziu, prin mijloace specifice (presa scrisă și vorbită, infiltrări în grupuri constituite, negarea permanentă, scenarii, dezinformare, etc.). S-a purtat o violentă “vânătoare de vrăjitoare” împotriva persoanelor implicate neoficial în elucidarea misterului ozn.
În 1947 s-a lansat proiectul Sign ce trebuia să evalueze realitatea fenomenului ozn. A fost rebotezat Grudge în 1949, schimbarea denumirii fiind singura dovadă că a existat viață inteligentă legată de acest proiect. În 1951 s-a luat hotărârea de a trece pe un plan mult mai extins de dezinformare.
În 1952, pe 12 aprilie, s-a înființat comisia Blue Book pentru “studierea și anchetarea” aceluiași fenomen ozn. După 17 ani de catalogare a aparițiilor drept baloane meteorologice sau păsărici zburătoare, comisia și-a încetat activitatea oficial în ianuarie 1970.
Dezinformarea a continuat și continuă în planuri neoficiale, mascate, ascunse.
Faptul că s-a lucrat bine este incontestabil pentru că efectele sunt evidente la orice nivel. Orice subiect poate fi abordat, oriunde și oricând. Problema aparatelor de zbor neconvenționale, a ozn, este însă tabu. Trebuie evitat cu grijă pentru că cel ce deschide acest subiect este considerat fie bolnav psihic, fie antisocial, sau doar pur și simplu prost. Cât despre Haunebu sau Vril …

Revenind la Wilhelm Reich, pe 12 mai 1954, acesta a adus la cunoștința cercurilor științifice că a stabilit o legatură cu un ozn, deasupra laboratorului său din Rangerly, când, în prezența savanților și tehnicienilor cu care colabora, a putut să influențeze (cu ajutorul acumulatorului de energie orgonică) manifestările aparatului de zbor. La conectarea acumulatorului, obiectul a devenit mai palid, în cele din urmă luminozitatea lui a dispărut cu totul. Reich a atras atenția asupra faptului ca aceste obiecte zburatoare sunt de fapt nave cosmice.
Pentru Reich necazurile au apărut la începutul anului 1949, atunci când acesta a anunțat că cercetările sale l-au dus la concluzia că energia orgonică stă la baza forței de propulsie a navelor cosmice. El a afirmat: “Sunt convins ca ozn -urile folosesc ca forță motrice energia orgonică și cunosc exact modul de utilizare și proprietățile acestei energii”.
Pentru un sistem ce-și dorește o cireadă docilă este inacceptabil ca măcar să se întrevadă rezolvarea problemei energetice și mai ales care să nu implice investiții gigant pentru prelucrare și distribuție și evident beneficii fabuloase.


Circumstanțele morții lui Wilhelm Reich

Albert Einstein, pe 4 februarie 1941, a recunoscut și a confirmat valoarea cercetărilor lui Reich, ba chiar le-a transpus în practică în cadrul Experimentului Philadelphia din 1943, alt proiect secretizat în mare secret. Când Einstein a afirmat că nu suntem pregătiți, el nu s-a referit la aspectele pecuniar, tehnic sau cel al suportării unui șoc psihologic. Nu, nu suntem pregătiți ca nivel intelectual, ca nivel de a înțelege fenomenele fizice sub toate aspectele, conjugate, unitar, dar mai ales ni se limitează acest nivel prin “clasificare”.
De fapt principiile, regulile, tehnicile și procedeele sunt aceleași peste tot. Cu câteva luni în urmă, un purtătorul de cuvânt al Vaticanului a susținut un comunicat prin care recunoaște posibilitatea ca Dumnezeu să fi creat ființe extraterestre. E posibil ca mai mult de 90% din populația globului să-l fi crezut fie beat fie sub influența a ceea ce a tras pe nas. Totuși ar trebui să ne întrebăm de ce această recunoaștere neașteptată și subtilă, nu din cauză că ceva iminent este pe cale să se producă ?

Sursa: Energobiologie.ro

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *