Atentie la vaccinul antitetanos !

Tetanosul și vaccinul antitetanos

Dr. Christa Todea-Gross

1.)   Vaccinul antitetanos

a.)  Generalități

-          Vaccinul conține toxina tetanică, cu o mortalitate de 50 de ori mai mare decât cea naturală, dar inactivată de formol; deci nu putem vorbi de un virus viu sau inactivat, de aceea trebuie tratat altfel decât un vaccin ce conține viruși.(ibidem, 120)

-          Sugarii au un risc foarte mic de a se infecta cu bacteria care provoacă  tetanosul. În consecință, nu ar trebui vaccinați. Prin intermediul trivaccinului DTP (administrat de 4 ori până la vârsta de 12 luni) sunt introduși în organismul sugarului toxina tetanică, alături de toxina difterică, antigenul pertussis și adjuvantul alergizant – hidroxidul de aluminiu – putând provoca boli alergice, boli autoimune, boli neurologice  sau chiar moartea subită.(Viera Scheibner, 2000).

 

b.)  Adjuvanți din vaccinul antitetanos

-          Hidroxidul de aluminiu:

Prin intermediul vaccinurilor, în primele luni de viață, sugarului i se administrează 2,4 miligrame de aluminiu care se depozitează în  măduva oasoasă, sistem nervos, rinichi și mușchi. (Keith 2000). La un sugar de 6 kg care primește doar hexavaccinul (include și DTP), este depășită doza limită de aluminiu prevăzută de “American Society for Clinical Nutrition”, de 60 de ori. O parte din copii nu mai pot elimina aluminiul din organism.( Bradstreet 2004). În România, vaccinul DTP, în care se găsește hidroxid de aluminiu, se administrează de 4 ori până la vârsta de un an. Aluminiul provoacă infecții la nivelul mușchilor și a nodulilor limfatici, până la formarea de abcese. Uneori persistă ani de zile un prurit (mâncărime) la nivelul unor noduli restanți, mici și roșii. Prin formarea de IgE ( imunglobuline E), aluminiul duce la apariția unor boli cronice alergice. ( Fujimaki 1984, Lindblad 1997). Efectele neurologice sunt cele mai de temut: aluminiul este transportat cu ajutorul unor substanțe la sistemul nervos unde provoacă reacții alergice și toxice. (Redhead 1992). Tulburările nervoase  provocate de aluminiu sunt: tulburări de comportament, somnolență, depresii, tulburări de memorie. Concentratia mare de aluminiu va provoca la sugari distrugerea neuronilor și a conexiunilor interneuronale, modificări identice fiind observate și în intoxicații cu mercur, plumb și alcool.(Waly 2004).

 

c.)  Efectele  secundare ale vaccinului

Reacții  locale:

-          durere și inflamație la locul injecției;

-          nu rareori se formează la locul injecției noduli și chiste care  durează saptămâni întregi până se vindecă;

-          frecvent se inflamează și nodulii limfatici regionali, de la gât și din axilă, uneori foarte dureroși, putând forma abcese sterile;

-          cauza acestor reacții locale este hidroxidul de aluminiu folosit ca adjuvant în vaccin( Pro & Contra, p. 147);

-          cu fiecare  revaccinare crește posibilitatea unei astfel de reacții locale ( Werner 1987). La prima revaccinare a elevilor din Suedia, efectuată la vârsta de 10 ani, s-au putut observa astfel de reacții locale la 73% dintre ei.(Blennow 1984);

-          în prima zi după vaccinare, sugarii au o stare de agitație și plâns, însoțită de febră; copiii mai mari acuză o stare generală ușor alterată, cu  grețuri și dureri de cap;

Alergii:

-          urticaria cronică și simptome astmatice apari la 1 din 100.000 de cazuri;

-          șocul alergic este rar, dar poate fi mortal;

-          la 2 săptămâni după vaccin poate apare o glomerulonefrită ( afecțiune renală ) (Quast 1997);

-          dacă vaccinul este combinat cu unul sau mai multe vaccinuri (trivaccin, tetravacci, pentavaccin, hexavaccin), crește frecvența cazurilor de alergie. E.L.Hurwitz ( 2000) arată că, la copiii vaccinați, alergiile sunt de două ori mai frecvente până la vârsta de 16 ani, comparativ cu copiii nevacinati;

-          modul în care se pot produce reacțiile alergice după vaccinul antitetanos a fost descris de către imunologul italian  Adriano Mari în felul următor: după vaccin, organismul produce anticorpi nu doar împotriva toxinei antitetanice, ci și împotriva unor componente imunologice înrudite de pe mastocite, numite receptori pentru IgE ( Imunglobuline E). Ca rezultat, va avea loc eliminarea din mastocite a unor mediatori care pot provoca reacții alergice precum dermatite alergice și boli autoimune. ( ibidem, p. 148-149).“Putem lua în considerare faptul că vaccinul antitetanos a contribuit foarte mult la creșterea frecvenței bolilor alergice din ultimii 30-40 de ani  prin marea răspândire a acestuia în întreaga lume “ , afirmă autorul (Mari 2004);

Trombocitopenie

-          este o complicație a vaccinului, caracterizată prin tulburări în coagularea sângelui, care necesită supraveghere medicală și tratament.

Miocardita

-          este o complicație severă, mai ales la sugari, la care poate provoca decesul (Shye – Jao 2006).

Afecțiuni neurologice

-          cel mai frecvent sunt afectați nervii de la mână: plexul brahial sau nervul median, având ca rezultat paralizii ale mâinii ( uneori definitive) sau tulburări de sensibilitate, însoțite de dureri accentuate.(  HRSA 1997, Read 1992, Topaloglu 1992, Pollard 1978, Schlenska 1977);

-          mai rar sunt afectați nervii centrali sau periferici ( radiculite), sau mai mulți nervi deodată ( polinevrite);

-          nu sunt de neglijat sindromul Guillain-Barre, mielitele transverse și encefalitele, care sunt complicații mai rare ce apari după vaccin, în special între zilele 4 și 14. Se cunosc cel puțin 6 cazuri în Germania când  sindromul Guillain – Barre a fost recunoscut de către STIKO în Germania ( Comisia permanentă pentru vaccinare) ca fiind o complicație a vaccinului antitetanos (Ehrengut 1994).

 

2.)   Tetanosul 

Este o boală provocată de o bacterie numită Clostridium tetani, care pătrunde în organism la nivelul rănilor. Bacteria poate forma spori care sunt foarte rezistenți în mediul înconjurător, mai ales la nivelul solului și în excrementele animalelor (în special a cailor). Cel mai ușor se infectează rănile provocate prin mușcături, arsuri, înțepături și mai ales rănile provocate de corpuri străine: lemn, sticlă, metal. ( Behrmann 1999). O rană sângerândă, fiind bine oxigenată, nu va conține niciodată toxina tetanică. Ea se găsește doar în condiții de anaerobioză ( medii fără oxigen). ( Dr.med G.Buchwald, Impfen, das Geschäft mit der Angst, 2008, 121-131). Odată cu apariția mijloacelor de transport moderne în orașe, care au luat locul trăsurilor cu cai, au scăzut mult focarele de infecție cu acest bacil.

 

Infecția este favorizată de boli precum diabetul zaharat și ateroscleroză (ATS), când bolnavii au o circulație deficitară. Bacteria se înmulțește foarte bine în condițiile unei proaste circulații, a lipsei de oxigen. Otrava bacilului, numită toxina tetanică, are o mare afinitate pentru sistemul nervos. Ea se propagă de-a lungul nervilor și ajunge la sostemul nervos central (SNC). În funcție de cât de aproape de nervi sau măduvă este rana, se ajunge la boală în timp de 4 zile – 2 săptămâni. Toxina tetanică afectează activitatea motorie ( a mușchilor), ceea ce duce la contracții musculare generalizate și foarte dureroase, cu păstrarea cunoștinței. Cele mai periculoase sunt laringospasmul și contracția musculaturii respiratorii. Tratamentul este unul de urgență. Mortalitatea era mare în trecut. Ulterior, ea a scăzut foarte mult și datorită tehnicilor moderne ale Medicinii :2,3 % la vârsta de 20 de ani și 18% la cei trecuți de 60 de ani.( EB 1999).  Începând cu anul 1980, nu s-a mai înregistrat niciun caz mortal la copiii din Germania. Chiar și la vârstnici, se observă o scădere importantă a cazurilor mortale, cauza fiind probabil și răspândirea tot mai mică a bacteriei (prin mecanizarea agriculturii, modernizarea transporturilor, etc). Din 2001 nu mai este considerată o boală care trebuie  raportată în mod obligator. ( Pro & Contra, 2008, 142).

În țările lumii a 3-a, OMS (Organizația Mondială a Sănătății), “ne asigură” că sunt încă numeroase cazurile mortale de tetanus, motiv pentru care, a recomandat și vaccinarea gravidelor care transmit o protecție postnatală de 6 luni la copiii lor.(WHO 2000). Vaccinarea la femeile gravide se face și în România […] Să fie chiar așa?

Tetanosul este considerată o boală care ține de civilizație, fiind mai frecventă în țările subdezvoltate. Pe un studiu efectuat la 89 de oameni nevaccinați din Mali, s-a constatat că aproape jumătate dintre ei aveau o protecție sigură față de tetanus, având suficienți anticorpi și pentru copil în cazul unei sarcini. ( Ehrengut 1983). Este posibil ca mâncarea precară și în condiții neigienice ale copiilor să ducă la o frecventă infectare cu bacteria care provoacă la nivelul intestinului o apărare  eficientă prin formare de anticorpi. Copiii mici duc mereu la gură diferite obiecte și acest lucru poate fi pus în legătură cu prezența bacteriei dar și a anticorpilor încă de la o vârstă fragedă.

Chiar și la cei nevaccinați, tetanosul poate fi prevenit dacă rana este imediat tratată și dezinfectată corespunzător. În cazul bolii, inclusiv în tările mai puțin dezvoltate, 93% din pacienții tineri cu boală de gravitate medie pot fi vindecați cu tratamente obișnuite ( antibiotice : Penicilină și Metronidazol). Renumitul chirurg german, Profesorul Hackethal, scrie despre acest vaccin că timp de 30 de ani a încercat să-l evite în cazul plăgilor deschise. Explicând pacienților la ce eventuale riscuri se pot expune după vaccin, aproape niciunul nu s-a mai lăsat vaccinat și cu toate acestea, nu a avut niciun caz de tetanus.(Dr.med G.Buchwald, Impfen. Das Geschäft mit der Angst, 2008, s.118-119)

Dr Christa Todea-Gross,

Dumnica Rusaliilor: 12.06.2011, Cluj-Napoca

Sursa: Bucovina Profundă

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *