Apa vie – Dr. Patrick Flanagan continuă cercetărilor lui Henri Coandă

 

Spuneam în articolul precedent că Dr. Patrick Flanagan a fost colaboratorul lui Henri Coandă. Flanagan a primit rezultatele cercetărilor de-o viață ale savantului român privind apa vie sau apa hunza, de fapt apa care se găsește în cele cinci regiuni descoperite și studiate de Dr. Coandă, regiuni în care populațiile trăiesc peste 100 de ani și nu se îmbolnăvesc.
Henri Coandă i-a înmânat aceste rezultate la puțin timp după împlinirea vârstei de 80 de ani, când era încă în formă fizică foarte bună, cu condiția ca să continue cercetările pentru a descoperi un mod a produce apă cu calități similare celei din aceste cinci regiuni.

Dr. Flanagan și-a început astfel cercetările care aveau să dureze 30 de ani.
El a făcut tot felul de experimente la început, a folosit câmpuri energetice în încercarea de a produce o apă cu aceleași caracteristici anormale. Ba chiar a reușit să producă o astfel de apă, însă problema era că imediat ce apa era mișcată aceasta își pierdea caracteristicile, redevenind apă normală. Spre deosebire de aceasta, apa hunza, veche de 40 de ani, putea fi fiartă, scuturată sau înghețată fără a-și pierde proprietățile.

Tot Henri Coandă i-a lăsat o fiolă cu apă hunza, veche de peste 40 de ani, obținută în timpul călătoriei sale în Țara Hunzilor, lucru care pe vremea aceea, adică pe la începutul sec. XX, nu era deloc ușor. Expediția dura în mod normal luni de zile, iar primejdiile erau foarte mari.

Întrebarea care-l chinuia pe Dr. Flanagan era: de ce apa hunza își păstra proprietățile?

În cele din urmă el a descoperit în această apă niște particule dintr-un mineral, particule de dimensiuni foarte mici, de aproximativ 5 nanometri, adică de 2000 de ori mai mici decât o globulă roșie. Aceste particule au un potențial electric foarte ridicat, numit potențial Zeta, fiind împrăștiate în toată apa hunza, sau apa vie, atrăgând moleculele de apă.

De ce atrag aceste particule de mineral moleculele de apă?

Pentru că moleculele de apă sunt polare. În molecula de apă există o parte oxigen și două părți hidrogen care-și împart electronii. Partea cu oxigenul are încărcătură electrică negativă, iar partea cu hidrogenul este încărcată pozitiv. Forma spațială este cea de tetraedru. Elipsa, care se formează din punct de vedere electric, este practic într-o parte negativă, iar în cealaltă este pozitivă. Așadar, avem o moleculă polară.

Particulele de mineral din apa hunza sunt încărcate negativ, motiv pentru care acestea atrag hidrogenul, care încărcat pozitiv. Astfel se creează o structură cristalină fluidă.

Potrivit cercetărilor din domeniul rezonanței fluido-magnetice, apa din celule și din jurul celulelor prezintă o structură cristalină elevată. Apa normală pe care o bem de a robinet nu are o structură, este o apă amorfă. Pentru a o putea folosi organismul trebuie să o prelucreze și s-o transforme în biologică sau “apă vie”, care are structură cristalină.

Apa hunza are deja această structură, ceea ce înseamnă că atunci când o beau oamenii beau apă vie, apă biologică, cu toate caracteristicile de care organismul are nevoie, fără a mai trebui să o prelucreze. Rezultatul este că organismul economisește energie care poate fi folosită în alte scopuri.

Apa obișnuită are tensiunea superficială de 73 dyn/cm. Apa formează la suprafață o peliculă, sau “pojghiță”, iar forța necesară pentru a o neutraliza se măsoară în dyn/cm. Cu cât tensiunea superficială (TS) este mai mică, cu atât apa este mai “udă”.

Celulele noastre necesită o apă cu tensiunea superficială de 45 dyn/cm. Motivul pentru care are nevoie de apă cu o astfel de tensiune superficială este acela că celula are o membrană lipoproteică, adică este formată din grăsimi (acizi grași) și proteine.

Apa nu numai că hidratează celula, dar este în același timp și mijlocul de transport în două sensuri: introduce substanțe nutritive în celulă și scoate din ea substanțe reziduale.

Dar dacă tensiunea superficială a apei nu este de 45 dyn/cm, atunci apa nu poate trece de membrana lipoproteică și, ca urmare, schimburile, ca și hidratarea, nu pot avea loc.

Produsul rezultat în urma cercetărilor Dr. Patrick Flanagan se numeșteMicrohidrina (sau Cristal Energy) și, printre altele, face ca apa să aibă această tensiune superficial esențială pentru a putea trece de perete celulei și a realiza hidratarea și schimbul în ambele sensuri de substanțe, lucru care este esențial pentru viață și sănătate.

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *