IMPOSTORII CARE AVEAU 10 ANI LA REVOLUȚIE

FLORINA APROFIREI (CARE AVEA 10 ANI LA REVOLUȚIE) NU LIPSEȘTE DE LA ÎNTÂLNIRILE REVOLUȚIONARILOR DE CASĂ AI LUI ION ILIESCU

În goana după banii și avantajele aduse de certificatele de revoluționar n-a existat nicio limită. În Monitorul Oficial apar 86 de revoluționari care în ’89 aveau vârste cuprinse între 10 și 14 ani.  Afacerea cu certificate nu are limite. Marii corupți au procurat certificate de revoluționar pentru copii sau secretare. Alții au luat patalamale, deși nici măcar nu erau în țară la Revoluție!

Sunt multe categorii de impostori printre revoluționari, una mai scandaloasă ca alta. Mulți se ascund în spatele unor declarații semnate pe propria răspundere, în care au înșirat banalități sau fapte de vitejie aproape imposibil de verificat la 21 de ani distanță de la Revoluție.

Există însă o categorie de impostori care nu se poate ascunde în spatele niciunui argument. Este vorba despre „revoluționarii” care în decembrie 1989 erau niște plăpânzi copii de școală, care abia descifraseră tainele Abecedarului, darămite să mai fi contribuit la răsturnarea lui Ceaușescu.

Printre „luptătorii remarcați” publicați în ultimul Monitor Oficial care conține toți posesorii de certificat de revoluționar din România, apar 8 persoane care în 1989 aveau 10 ani, 7 persoane care aveau 11 ani, 15 – care la Revoluție erau în vârs­tă de 12 ani, 25 de persoane de 13 ani și 31 de cetățeni care aveau 14 ani! Cu toții sunt beneficiari ai Legii 341, primesc indemnizații de peste 2.000 de lei pe lună și alte numeroase beneficii suportate din bugetul de stat.
Încadrarea lor în lege este cel puțin penibilă în condițiile în care textul actului normativ spune clar: „Titlul de luptător remarcat pentru fapte deosebite este atribuit celor care, în perioada 14-25 decembrie 1989, au mobilizat și au condus grupuri sau mulțimi de oameni, au construit și au menținut baricade împotriva forțelor de represiune ale regimului totalitar comunist, au ocupat obiective de importanță vitală pentru rezistența regimului totalitar și le-au apărat până la data judecării dictatorului”. E scandalos  să afirmi că un copil de 10 ani ar fi putut conduce coloane sau construi baricade, dar asta nu i-a împiedicat pe președinții de asociații să promoveze astfel de cazuri și pe parlamentarii din comisia de validare să le acorde certificate.

George Costin, secretarul de stat al revoluționarilor, încearcă să-i apere pe revoluționarii din această categorie: „Eu voi lua dosarele tuturor la mână pentru a le verifica, dar vârsta nu va fi un criteriu. Depinde ce a făcut acel copil. Pot să fac o verificare, dacă am ceva concret. Nu pot să mă iau doar după vârstă. Se pot face multe. Dar asta e instituția, asta e situația”.

Secretara lui Maior, „revoluționară” la 10 ani

Prezența printre revoluționari a unor persoane care în decembrie 1989 erau elevi în clasele primare are o explicație simplă: cei care au condus rețelele din interiorul afacerilor cu certificate și-au făcut copiii sau cunoscuții revoluționari, fără a mai ține cont de nicio regulă, doar pentru că s-a putut și pentru că se obțineau beneficii.

Un caz concret este cel al brașovencei Florina Aprofirei, care la Revoluție avea 10 ani și, cu toate acestea, a obținut certificat de „luptător remarcat pentru fapte deosebite” atât în baza Legii 42/1990, cât și în baza Legii 341/2004. Florina Aprofirei (născută la 8 decembrie 1979) este nimeni alta decât secretara lui Dorin Lazăr Maior, fost deputat PSD și actual președinte al Asociației „Brașov Decembrie 1989″. Prin intermediul lui Maior, Florina Aprofirei a refuzat să spună care sunt faptele deosebite pe baza cărora s-a remarcat în decembrie ’89.

Fostul deputat PSD Dorin Lazăr Maior, protectorul Florinei Aprofirei

„Nu neg faptul că Florina este colaboratoarea mea. Eu știu exact ce a făcut la Revoluție, dar nu vreau să intru în amănunte. Mă înverșunez să nu răspund la această întrebare. Are vreun rost să vorbiți cu ea? Nu. Mulți copii au participat cu părinții lor, care sunt revoluționari. Eu nu am putut să îngrădesc accesul nimănui. Îmi asum responsabilitatea”, s-a eschivat Maior. Părinții Florinei Aprofirei nu au certificate de revoluționar, ceea ce face și mai evident cazul ei: e cu atât mai greu de crezut că o fetiță de 10 ani ar fi ieșit singură pe străzi să participe la Revoluție și, mai mult, să contribuie la victoria ei.

În asociația de la Brașov mai sunt și alte persoane care în 1989 aveau între 10 și 14 ani, dar Maior tot nu crede că asta e o problemă: „Eu nu-i consider impostori. De ce ar fi mai merituos un om matur decât un copil? Nu cred că acești copii ar fi făcut cel mai mult rău Revoluției”.

Un copil de 11 ani care „împărțea arme”

Buzoianul Viorel Ioniță avea 11 ani când a venit Revoluția din 1989; cu toate acestea, el are certificat de revoluționar și beneficiază de avantajele Legii 341. Tatăl său, Gheorghe Ioniță, conduce „Asociația Revoluționarilor Buzău ’89” și are și el certificat. Este un caz flagrant de impostură în fața căruia autoritățile nu se obosesc să ia nicio măsură. Gheorghe Ioniță sfidează orice urmă de bun-simț, răspunzând cu aroganță în fața unor evidențe scandaloase. „Copilul meu merită, sigur că da. A fost curajos, domnule! A umblat cu steagurile pe aici. A fost cu copiii pe străzi când se trăgea, l-am văzut venind spre mine printre gloanțe… asta nu e ceva? A dat armament la magazinul Lumea Copiilor, la militari. El, el. Împărțea arme, dădea la mână. Era și dezvoltat, era încă de două ori cât dumneata (arată către reporterul „Adevărul”, care are totuși 26 de ani și o înălțime de 1,84 m). Era mare de tot”, a încercat să ne convingă Ioniță. I-am spus în față că afirmațiile lui nu au niciun temei, că un copil de 11 ani nu se poate încadra în lege oricum am da-o, dar fără niciun rezultat. „Domnule, era un sergent căruia îi era frică să iasă și să dea arme și i-a zis lu’ fiu-miu: «Bă, băiatule, dă arme la soldați acolo!». Deci, n-a ieșit ăla, l-a trimis pe copilul meu, să-l împuște pe el. Din grămada de arme, copilul căra la fiecare post. Dacă mi-l împușca, îmi făceai dumneata altul? Hai, domnule, las-o în p…da mă-sii!”.

Discuția s-a purtat într-o cafenea din Buzău, deschisă într-un spațiu comercial pe care Gheorghe Ioniță l-a obținut gratis în baza titulaturii de revoluționar. În final, l-am rugat să ne pună în legătură cu Viorel, fiul său, ca să auzim din gura lui despre faptele de vitejie pe care le-a făcut la 11 ani. „Nu stă ăla de vorbă cu voi. Are treabă, e om de afaceri, că a știut să se descurce. Cu fiu-miu ăla mic e mai greu, că a terminat facultatea și nu-i găsesc serviciu. Nu, pe el nu l-am făcut revoluționar. Era prea mic… avea 5 ani. Nici chiar așa”, ne-a lămurit Ioniță.

“Copilul meu merită, sigur că da. A fost curajos, domnule! A umblat cu steagurile pe aici. A fost cu copiii pe străzi când se trăgea.”
Gheorghe Ioniță
revoluționar din Buzău

„Voi ce p… mea ați făcut la Revoluție?”

Multă impostură ne-a fost dat să vedem în peregrinările noastre prin țară, făcute în slujba serialului „Misterele Revoluției”. Fel și fel de oameni, mulți dintre ei cu tâmplele albe, de-ți era mai mare rușinea să-i întrebi dacă nu le e rușine. La Constanța, spre exemplu, am dat peste Constantin Voicu, președintele „Asociației Revoluționarilor Phoenix”, având sediul într-o magherniță de la subsolul blocului. Chiar și așa, Voicu are 21 de membri cu certificate de revoluționar, printre care și Stelică Roșca, vecinul său de la etajul 1 (el stă la 2), pe care l-a numit vicepreședinte.
Constantin Voicu (71 de ani) a avut o viață agitată. A ținut trei neveste, cu care a făcut cinci copii. Pe trei dintre ei (un băiat și două fete) i-a făcut revoluționari cu certificat. Băiatul, Cezar, a trecut de preschimbare și beneficiază de drepturi și în prezent. De ultima nevastă, bătrânul Voicu s-a despărțit recent, după un scandal care a ajuns până în paginile ziarului „Libertatea”, unde soția l-a acuzat că i-ar fi oferit un certificat de revoluționar ca să renunțe la pensia alimentară.

Constantin Voicu, baron al certificatelor, în Constanța

Când nu se ceartă cu soția prin ziare, Voicu se întâlnește cu vicepreședintele său și trimite petiții la București, cerând respectarea Punctului 8 de la Timișoara și două miliarde de euro pentru întreținerea asociației pe care o conduce. Înainte să vi se pară amuzant, trebuie să știți că acești oameni încasează indemnizații de 2.000 de lei lunar în semn de recunoștință față de „eroismul” lor. Mai multe informații pe această temă citiți în interviul de mai jos.

„Adevărul”: Dumneavoastră ați avut certificat de rănit până în 2004, iar după aceea, când s-a dat noua lege, ați primit certificat de „luptător”. Cum vine asta? 
Constantin Voicu: Păi, am avut, că am fost rănit la Revoluție. Mi-a dat cu arma în cap și în mână. Cine m-a lovit? Eu știu? Unii îmbrăcați. 
Unde v-au rănit?
În p…ă m-au rănit! Nu v-am spus că mi-a intrat o schijă în mână? Cine știe cine a  aruncat o petardă și, fiind pietriș, mi-a intrat o piatră. Am act de la medicina legală. După aia m-au lovit în cap. 
Le-ați făcut dosare de revoluționar fiicelor dumneavoastră, care în 1989 aveau 12, respectiv 13 ani. Ce au făcut ele la Revo­luție?
Aduceau mâncare la revoluționari. Pe acolo se trăgea. Fetele mele, așa cum erau de mici, ajutau acolo, îi ajutau pe ăia de la Casa Albă (n.r. – sediul Județenei de Partid Constanța) să mănânce. 
Doar nu le băgau mâncare în gură?
Duceți-vă, bă, că nu mai vorbesc cu voi! Tăceți din gură, că nu vă pricepeți!  
Ce conținea dosarul lor?
De unde să știu eu? Ele și-au făcut dosarul. 
La 12-13 ani își făceau singure dosar de revoluționar?
Ele, împreună cu un cineva, un terț. Au avut ele pe unul din ăsta mai priceput, care le-o fi zis: „Lasă, mă, că vă dau eu declarație că ați fost acolo”. Fata cea mică face parte din Asociația Phoenix, a mea. Cealaltă și cu băiatul fac parte din Asociația Tomis. 
Băiatul ce făcea la Revoluție?
Cezar era taximetrist. Vedeți că ăsta e mare, nu vă mai repeziți ca musca în lapte. Taximetriștii se duceau, ajutau, făceau…. dracu’. 
Ne-ați arătat niște hârtii în care solicitați două miliarde de euro de la stat pentru asociația dumneavoastră. Nu e cam mult?
Nu e. Au dat la toți și nouă nu ne-au dat nimic. Pentru calculatoare, pentru spațiu. Să ne dea. Asociația dumneavoastră n-are nicio activitate, e la subsolul blocului. De ce să vă dea banii ăștia?
Păi, la alții de ce le-a dat? Mie să-mi dea bani. Bani!

Sediul „Asociației Revoluționarilor Phoenix Constanța“

De ce să nu ne dea nouă sau altcuiva?
Păi voi ce p…a mea ați făcut la Revoluție? Eu am fost acolo, bă! Pe mine m-a împușcat. 
Primiți indemnizație pentru asta.
Tăceți, bă, din gură! Sunt bolnav și mă enervați, poate fac comă, în p…a mea.

Vicepreședintele Stelică, prezent ca martor, încearcă să calmeze spiritele în timp ce își mângâie îngrijorat chelia purulentă. „Lasă, mă, Costele, băieții sunt tineri. Mai bine adu-mi alifia aia, că iar a început să-mi curgă din chelie, de la vopseaua aia de păr. Ai zis că-mi dai. Îmi dai?”. „Îți dau, bă, dă-te dracu'”, răspunde, autoritar, președintele. După o scurtă pauză în semn de compasiune față de problemele vicepreședintelui, reluăm întrebările.

Câți bani ați luat din indemnizația retroactivă?
600 de milioane de lei. Din ăia vechi. Au fost buni. 
Păi, gata? Nu mai sunt? (n.r. – la momentul interviului trecuse o lună de la încasarea banilor)
Gata. M-a pus dracu’ și i-am dat femeii mai mult de 200 de milioane,  de și-a făcut o casă în Prahova. Că e mă-sa bolnava, are un pic de cancer. I-am ajutat cu bani. 
Ați meritat banii ăștia?
Cum să nu merit, bă, dacă am fost acolo? 
Am văzut și noi imagini de la Revoluția din Constanța. A fost mai mult așa, o voie bună. Plus că înainte de fuga lui Ceaușescu n-a ieșit nimeni.
Ce știți, voi, bă? Au fost lupte mari până încolo, spre 25-26 decembrie. Am ieșit la balcon, am salutat lumea așa (n.r. – încrucișează mâinile ca și cum ar fi încătușat). Nu mai vorbiți dacă nu știți!

L-a răsturnat pe Ceaușescu în Germania
La fel de flagrantă precum cazurile „revoluționarilor” de 10-11 ani este situația constănțeanului Nicolae Ciurdea. Acesta are certificat de „luptător remarcat pentru fapte deosebite” cu toate că în zilele Revoluției din 1989 nu se afla în România! Contactat de „Adevărul”, Ciurdea a declarat pe un ton relaxat: „Acum sunt în Barcelona, nu pot să dau informații despre ce am făcut eu ca să merit certificatul de revoluționar. Dacă eram în țară la Revoluție? Nu pot răspunde prin telefon”. Am reușit totuși să aflăm ce a făcut Nicolae Ciurdea în decembrie ’89. Ne-am lămurit la asociația din care acesta face parte, „Asociația Revoluției 1989 Constanța”. Gheorghe Turcu, șeful acestei organizații, ne-a explicat: „Ciurdea are certificat de revoluționar absolut meritat, deși era plecat din țară în momentul Revoluției. El a ocupat Ambasada României din Germania. A făcut un lucru extraordinar, a intrat peste ei. Era pază nemțească, nu te joci, ăla trage cu pistolul în tine. A făcut un artificiu și i-a păcălit, că românul e inventiv, așa e el, se descurcă peste tot”.

AUTOR: MIHAI VOINEA, CRISTIAN DELCEA -ADEVARUL

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *