New York Times din 21 Decembrie 1989 Despre Revoluția Română

Falsificatorii istoriei revoluției din 1989, în frunte cu Ion Iliescu, au răspîndit în opinia publică românească ideea că de exagerarea numărului morților anunțat în revoluția din 1989 ar fi responsabilitatea presei străine. “Cifra victimelor pe care, într-un prim moment, am luat-o drept bună, 60000 de morți, nu exista decît în imaginația corespondenților de presă”scria Ion Iliescu în cartea sa “Revoluție și reformă”, dezvinovățindu-se astfel pentru afirmația din procesul Ceaușescu, organizat la porunca sa, cu privire la existența a 60000 de morți în timpul revoluției. Aruncarea vinii pe presa străină, prin selectare tendențioasă a informațiilor, a fost făcută și de alții, de pildă în revista “Zig-Zag” nr. 12/1990 condusă de Ion Cristoiu, care numai aparent era ostilă lui Ion Iliescu.

Personal am o altă părere. În lipsa unor date oficiale ale regimului Ceaușescu și în lipsa unor corespondenți la fața locului (regimul comunist interzicînd intrarea corespondenților de presă în țară după începerea protestelor), mass-media străină a fost silită să se bizuie pe relatări subiective ale unor martori oculari. Aceste relatări erau contradictorii, dar ziarele serioase din Apus le-a preluat cu precauția necesară. Iată mai jos ce scria despre revoluția română “New York Times” din 21 decembrie 1989:


New York Times vorbește despre sute de persoane omorîte sau rănite și despre intervenția tancurilor, vehiculelor blindate și elicopterelor la Timișoara. Acestea sînt fapte riguros exacte. Deasemeni, riguros exactă este prezența a zeci de mii de oameni pe stradă. Este pomenită existența unor rapoarte care vorbesc despre mii de victime, dar se precizează că datele sînt neconfirmate, și se dă imediat apoi relatarea unui vizitator din Ungaria a cărui soră a vizitat un spital în care erau 50 de morți și 160 de răniți. Dacă spitalul respectiv era Spitalul Județean, numărul morților și răniților invocat era aproape de realitate.

Cu obiectivitate menționează “New York Times” cuvîntarea tovarășului Nicolae Ceaușescu, faptul că acesta n-a pomenit despre nici un mort dar a vorbit de restabilirea ordinii și că a acuzat Ungaria pentru respectivele tulburări.

Faptul că se pomenește și de rapoarte care vorbeau de mii de victime (dar nu de 60000) nu poate fi considerat ca parte a unei campanii de dezinformare pusă la cale la Malta de CIA în alianță cu KGB, cum aberează unii ziariști români, cîtă vreme se menționează că aceste rapoarte sînt neconfirmate, iar articolul acordă preponderență unor relatări corecte și obiective. Existența și a unor rapoarte exagerate despre numărul victimelor este firească în condițiile în care unii martori erau șocați psihic de cele văzute, nu aveau de unde să cunoască date exacte și au putut, cu bună credință, exagera numărul morților. Cînd s-a tras asupra mulțimii, unii demonstranți s-au aruncat pe jos pentru a nu fi loviți de gloanțe, niște martori aflați mai departe puteau lesne crede că toți cei întinși pe jos au fost morți. Combinat cu zgomotul intens de focuri de armă care s-a auzit în Timișoara nu e de mirare că au existat relatări despre mii de morți. Momentul în care aceste relatări marginale au căpătat credibilitate este procesul Ceaușescu, organizat de Ion Iliescu și unii colaboratori ai acestuia (Victor Atanasie Stănculescu, Gelu Voican, Virgil Măgureanu ș.a.), cînd oficial noua putere a anunțat existența a 60000 de morți.

Mai citește, despre ce a scris presa internațională în decembrie 1989: Rușii și revoluția română – două păreri opuse: Ion Rațiu și Virgil Măgureanu
Sursa: Blogul lui Marius Mioc

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *