Recursul Patriarhiei Moscovei la etnolingvistică sau manipularea prin limbaj ca procedeu de menținere a puterii canonice

Sub patriarhul Kiril, Patriarhia „multinațională”, de fapt, supranațională și, astfel, imperială prin (auto)definiție, a Moscovei și a întregii Rusii promovează o nouă politică etnolingvistică.

Dragostea Moscovei pentru ucraineni

Primul element pe care l-au remarcat observatorii vieții bisericești din Rusia este că versiunii rusești a paginii oficiale de internet a Patriarhiei din preajma Kremlinului i s-a adăugat, în premieră absolută, versiunea în limba ucraineană. Această noutate nu reprezintă, așa cum s-ar putea crede la prima vedere, o concesie generoasă făcută credincioșilor și clericilor ucraineni care nutresc tendințe de emancipare canonică de tutela Moscovei. Dacă ar fi fost așa, „multinaționala” Biserică rusă ar fi acceptat și versiuni ale site-ului său oficial în limbile bielorusă și română. Despre limbile altor popoare din Federația Rusă convertite integral sau parțial la Ortodoxie nici nu are rost să vorbim, întrucât Patriarhia Moscovei promovează în raport cu ele, în cel mai rău caz, o politică lingvistică asimilaționistă, iar în cel mai bun caz, una de aculturație, ca primă etapă a rusificării.

Înapoi la Rusia kieveană

Al doilea element ține de conceptul „două limbi, un singur popor” lansat de patriarhul Kiril cu ocazia primei sale vizite la Kiev, la scurt timp după înscăunarea sa la Moscova. Acest concept presupune că rușii și ucrainenii, chiar dacă vorbesc două limbi diferite, dar intim și puternic înrudite și, în proporție de 80 la sută, reciproc inteligibile, reprezintă o singură etnie, cu rădăcini comune în Rusia kieveană („Киевская Русь” în rusă și „Київська Русь” în ucraineană).

Biserica Ruscă

Precum se știe, manipularea prin limbaj precede manipularea socială. Și dacă lumea a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu, imperiile se fac ele însele prin propriile lor cuvinte. La indicația patriarhului Kiril, titulatura „Biserica Ortodoxă Rusă” (Русская Православная Церковь) a încetat să mai fie tradusă în ucraineană ca și mai înainte, corect, „Російська Православна Церква”, ci, într-un mod absolut ciudat, care sfidează regulile limbii ucrainene – „Руська Православна Церква”. Românește, ca să apelăm la un arhaism care îi desemna pe slavii răsăriteni, ar trebui să echivalăm această titulatură cu „Biserica Ortodoxă Ruscă”. Termenul „rusca/ruscă” a avut o largă circulație la românii intra și extracarpatici, inclusiv în Basarabia, fiind fixat într-un șir întreg de toponime.

În ucraineana modernă și literară, termenul „rus/rusă” sau „rusesc/rusească” se traduce invariabil și exclusiv prin „російський/російська”. Mișcarea patriarhului a fost una subtilă, transformarea terminologică Російська/Руська vrând să arate că Patriarhia Moscovei nu este doar Biserica națională a Federației Ruse, ci și, concomitent, a Ucrainei, ba chiar că ar fi a Ucrainei mai întâi și abia apoi a Federației Ruse, iar în subsidiar și a Bielorusiei, adică a Rusiei Albe. Luate la un loc, Federația Rusă, Ucraina, Bielorusia, dar și Republica Moldova, ar alcătui, în viziunea patriarhului Kiril, Lumea Rusă, având un singur popor și vorbind câteva limbi înrudite, printre acestea fiind și „moldoveneasca”.

Cu gândul tot la teritorii

Conceptele de „Русь” (Rusia Mare, Rusia Mică și Rusia Albă), „Русский мир” – „Lumea Rusă” (Federația Rusă, Ucraina, Bielorusia și Republica Moldova) sunt eufemisme pentru ceea ce Patriarhia Moscovei consideră a fi „teritoriu canonic rusesc”, ca și pentru ceea ce, în partea europeană a fostei URSS, Kremlinul consideră a fi „vecinătatea apropiată”. Totodată, aceste concepte sunt manipulatorii. Manipularea pornește de la cuvintele cu care operează manipulatorii, fie că sunt factori ecleziastici sau politici, fie că sunt de la Moscova, de la Kiev sau de la Tiraspol.

Limba „moldovenească” de la Moscova

După cum arătam, Patriarhia Moscovei, atât de aprig angajată într-o absurdă competiție canonică cu Patriarhia Română în Republica Moldova, nu acceptă și o versiune românească a site-ului său oficial. Este potrivit să ne întrebăm: de ce oare? Răspunsul este simplu și stă la vedere. Patriarhia Moscovei, al cărei supus este, între alții, ambasadorul României la Chișinău, Marius Lazurca, dar și premierul Vladimir Filat și interimarul Marian Lupu, este adepta teoriei „limbii moldovenești”, distincte de limba română și a „etniei moldovenești”, distincte de etnia română. În plus, tributară încă panslavismului răsăritean, ea acceptă cu dificultate, ba chiar cu multă silă, alfabetul latin. Cu toate acestea, în ultimii doi ani am putut observa publicarea pe site-ul Patriarhiei Ruse a câtorva știri în versiune românească, cu specificarea: „Материал на: молдавском”, adică, material în limba moldovenească. Dacă ar fi indicat că respectivele materiale sunt în limba română, Patriarhia Moscovei și-ar fi desființat teoria privind așa-zisele diferențe etnice și lingvistice dintre locuitorii băștinași ai României și Republicii Moldova.

Câteva cuvinte despre Statutele bisericești

Ceea ce-i scapă însă patriarhului Kiril al Moscovei, este că subdiviziunea sa canonică din Republica Moldova, declară, pentru evidente motive de conjunctură, că folosește, în administrație și în cultul liturgic, LIMBA ROMÂNĂ.

Să nu se supere nimeni pentru sintagma „subdiviziune canonică”. Statutul Patriarhiei Moscovei o consfințește în articolul său 2: „Bisericile Autonome și Autoconduse, Exarhatele, circumscripțiile mitropolitane, eparhiile, instituțiile sinodale, protopopiatele, parohiile, mănăstirile, frățiile, instituțiile de învățământ teologic, misiunile, reprezentanțele și așezămintele care intră în Biserica Ortodoxă Rusă (numite în continuare „subdiviziuni canonice” (aici și în continuare sublinierile ne aparțin – nota noastră)) alcătuiesc canonic Patriarhia Moscovei”. Printre aceste „subdiviziuni canonice” este și parohia „Sfântul Dumitru” din Chișinău al cărei foarte atașat enoriaș este ambasadorul României la Chișinău Marius Lazurca, care dă un foarte prost și molipsitor exemplu pentru protipendada de origine română de la noi. Acest soi de enoriași se simt confortabil în „subdiviziunea canonică” rusească, de vreme ce Patriarhia Moscovei se definește, în articolul 1 al Statutului său, astfel: „Biserica Ortodoxă Rusă este o Biserică multinațională Autocefală Locală (…)”, ca, în articolul 3 al aceluiași Statut, să arate: „Jurisdicția Bisericii Ortodoxe Ruse se întinde asupra persoanelor de credință ortodoxă care locuiesc pe teritoriul canonic al Bisericii Ortodoxe Ruse: în Rusia, Ucraina, Bielorusia, Moldova, Azerbaidjan, Kazahstan, Kirghizia, Letonia, Lituania, Tadjikistan, Turkmenistan, Uzbekistan, Estonia, precum și asupra ortodocșilor din alte țări care aderă la ea benevol”. Între altele fie spus, faptul că Republica Moldova este menționată în Statutul Patriarhiei Moscovei ca „Moldova” pur și simplu, și nu cu denumirea ei oficială, demonstrează o dată în plus poftele expansioniste ale Bisericii Ruse asupra întregii Moldove istorice până la Carpați. Altminteri, hipercentralizata Patriarhie de lângă Kremlin ar fi indicat corect denumirea statului nostru, așa cum o face în cazul tuturor celorlalte state trecute în lista sa „teritorial-canonică”.

Centralismul n-a murit, doar un pic a ațipit

Lectura articolelor din Statutul Patriarhiei Moscovei este cât se poate de utilă. Ea ne permite să înțelegem că „subdiviziunea canonică” condusă de mitropolitul Vladimir la Chișinău nu este decât o simplă „subdiviziune”, nicidecum o Biserică națională locală. Să urmăm însă firul lecturii. Articolul 5 al respectivului Statut statuează: „Biserica Ortodoxă Rusă este înregistrată în calitate de persoană juridică în Federația ca organizație religioasă centralizată”. Asta-i bună de tot! După centralismul democratic proclamat de Lenin, iată că avem și un „centralism religios” proclamat de patriarhul Kiril! Centralizarea este inclusiv lingvistică, nu doar administrativă. Oricât de „multinațională” s-ar autodeclara pretențios și ipocrit, Patriarhia Moscovei nu tolerează în Sinodul său decât limba rusă.

Naționalitatea și limba română sub Patriarhia Moscovei

Cu tot centralismul religios impus de Moscova, după cum am arătat și mai sus, „subdiviziunea canonică” de la Chișinău, recunoaște oficial, cu jumătate de gură, ca să nu fie auzită în capitala Rusiei, că pe mica ei parcelă din „teritoriul canonic” al Bisericii Ortodoxe Ruse se vorbește limba română! Chiar așa, limba română, fără nici un fel de ghilimele sau paranteze! Articolul 6 al „subdiviziunii canonice” rusești de la noi glăsuiește: „În locașurile sfinte ale Bisericii Ortodoxe din Moldovaserviciile divine se oficiază în limba română. În unele parohii – în limbile slavonă, ucraineană, găgăuză sau bulgară, în dependență denaționalitatea și doleanțele credincioșilor din respectiva parohie”. Când recunoaște, în răspăr cu centrul religios de la Moscova, că folosește limba română, „subdiviziunea canonică” recunoaște că și majoritatea covârșitoare a credincioșilor din parcela sa sunt de naționalitate română. Logica juridică sănătoasă care transpare din articolul 6 al Statutului se sprijină pe legătura dintre limba de cult și naționalitatea credincioșilor, fie ei majoritari sau minoritari. Articolul 6 denunță și răstoarnă toată propaganda fățarnică a Patriarhiei Ruse care se străduiește să-și justifice jurisdicția peste ortodocșii de naționalitate și de limba română din Republica Moldova prin niște numai de ea știute „diferențe” dintre „limba moldovenească” și limba română, dintre „etnia moldovenească” și etnia română. Este chiar de mare mirare că Patriarhia Moscovei nu a intervenit până acum și nu a luat măsurile de rigoare, după cum îi stă în nărav, ca articolul 6 al Statutului „subdiviziunii canonice” din Republica Moldova să fie adus în conformitate cu doctrina Patriarhiei Ruse despre români și moldoveni.

Că Moscova îi consideră pe credincioșii ortodocși „de naționalitate moldovenească” drept mezini de pripas ai Lumii Ruse, este clar. Ceea ce nu este limpede deloc, este de unde și până unde s-au luat credincioșii „de naționalitate română” și limba română, în general, în cuprinsul necuprinsei Lumi al celor trei Rusii. Este însă de prisos să ne punem această retorică întrebare. Că doar n-o fi fost tocmit articolul 6 din statutul „subdiviziunii canonice” locale a Bisericii Ruse doar pentru ambasadorul României la Chișinău, Marius Lazurca.

Toamna Patriarhului rus pentru număratul bobocilor români

Chestiunea etnolingvistică, împletită cu cea teritorial-canonică, este una de mare preocupare pentru patriarhul Kiril. Guvernul condus de Vladimir Filat, colegul de jurisdicție și de parohie al ambasadorului Lazurca, ca și „subdiviziunea canonică” în frunte cu mitropolitul Vladimir ne-au anunțat că așteaptă vizita patriarhului rus în Republica Moldova între 9 și 12 octombrie. Pregătirile sunt în toi. Episcopul Marchel Mihăiescu de Bălți și Fălești (Patriarhia Moscovei), împreună cu fostul ministru al Apărării al Republicii Moldova, Valeriu Pleșca, ca emisari ai mitropolitului Vladimir, au efectuat zilele acestea o vizită tocmai la Irkuțk, în Siberia Orientală, pentru a-l întâlni pe patriarhul Kiril, cu care să pună la punct detalii ale anunțatei vizite în Republica Moldova. Contrar unor știri apărute în presă, despre o posibilă contramandare a vizitei și despre un presupus atac de cord suportat de către patriarhul Kiril, acesta este bine sănătos și aproape permanent călător, în inspecții, prin foarte centralizata sa patriarhie.

Jarul Patriarhului rus în capul Ținutului Herța

Preotul Mihail JarPreotul Mihail Jar

Ceea ce nu s-a știut până mai ieri, dar a transpirat deja din cercurile bisericești către presă, este că aceste pregătiri vizează „descălecarea patriarhală” nu doar în Republica Moldova, ci și într-o altă zonă, tot în cuprinsul Moldovei istorice, mai exact în ținutul Herța din actuala regiune Cernăuți incorporată Ucrainei. Este vorba de mănăstirea Bănceni condusă de preotul Mihail Jar, un cleric de origine română și un înflăcărat adept al jurisdicției moscovite peste români. Raionul Herța este un ținut curat românesc, etnicii români constituind peste 95% din populație. Acești români, populând compact regiunea, sunt aproape sută la sută pe stil nou, o excepție în tot cuprinsul Lumii Ruse. Mănăstirea de la Bănceni este însă singura „subdiviziune canonică” de stil vechi implantată în interiorul ținutului Herța. Dorința preotului Mihail Jar, ca și intenția patriarhului Kiril, este de a transforma mănăstirea de la Bănceni în stavropighie patriarhală, adică într-un avanpost canonic moscovit, subordonat direct Patriarhului întregii Rusii, la doar câțiva kilometri de actuala frontieră cu România. Astfel, Biserica Rusă vrea să mai împlânte un țăruș „canonic” (patriarhul Kiril consideră că tot ceea ce este rusesc pe pământul Moldovei istorice este „foarte canonic”, după cum tot ceea ce este românesc este cât se poate de „necanonic”). Stavropighia patriarhală rusă de stil vechi înfiptă în inima ținutului Herța este gândită la Moscova și ca un fel de bornă de hotar a „teritoriului canonic” al ceea ce patriarhul Kiril numește „Sfânta Rusie”. Este vorba despre o sfidare și despre un avertisment adresate Bisericii Ortodoxe Române din trupul viu al căreia Patriarhia Moscovei a mușcat și a înghițit dintr-o înfulecare hălci mari și grase: Basarabia întreagă, sfârtecată la rândul ei în trei, nordul Bucovinei și ținutul Herța. Pentru că hălcile românești îi mai produc „Sfintei Rusii” indigestie, s-a decis „rumegarea” cu metodă și sistem a respectivelor bucăți (sau bucate?), deosebit de nutritoare pentru flămândul pântece imperial. Că stavropighia de la Bănceni are menirea unui focar de răspândire a limbii ruse, nu încape nici o îndoială, această mănăstire fiind singura din ținutul Herța în care paralelismul lingvistic româno-rus a fost deja impus. Sursele noastre bisericești susțin că pe românii din Herța îi va podidi nu doar bucuria de a-i închina mănăstirea Bănceni patriarhului Kiril, ci și de a-i primi, ca oaspeți aleși și pe premierul rus Vladimir Putin, împreună cu președintele ucrainean Victor Ianukovici. Nu punem mâna în foc că va fi anume așa, dar tot am da puțin crezământ surselor noastre bine informate, aflând că preotul Mihail Jar este duhovnicul președintelui Ianukovici.

Tot imperiul cu Biserica și drăcoveniile lui

Este naiv să credem că în octombrie „multinaționalul” patriarh rus Kiril va sluji la Chișinău în limba română. Sau la Băncenii din românescul nostru ținut Herța. Și nici nu-și va citi discursurile în limba română, așa cum a făcut-o fostul Papă polonez Ioan Paul al II-lea la București, când a sărutat pământul strămoșilor noștri și a omagiat Ortodoxia de limbă latină. Este la fel de naiv să credem că marele și duhovnicescul părinte moscovit al ambasadorului Lazurca va dispune încropirea unei versiuni în limba română a paginii de internet a patriarhiei sale „multinaționale” și „multilingve”. Patriarhia Moscovei, de la care duhnește rău a imperialism țarist și sovietic, se căznește să clădească o Lume Rusă nu de dragul românilor sau a limbii române, cu geniul și frumusețile ei. Văzându-i vorbele și faptele de până acum, putem fi siguri că una dintre principalele idei, obsesivă și atât de păgână, din capul patriarhului Kiril este cea imperială rusă. Iar imperiul rus a avut și are tendința uniformizării, adică a rusificării. Dacă nu forțate ca înainte, silențioase. Astăzi Moscova nu mai dă năvală peste noi, nici în Basarabia și nici în Herța, cu tancurile. Ea vine cu buze mieroase, cu tămâie și cu agheasmă. Dacă ocupația cu tancurile sau alte drăcovenii nu mai merge, merge ocupația cu patrafirul și omoforul. Iar Patriarhia Moscovei are omofor larg, încât chiar câteva planete sunt prea puține ca să încapă sub el.

Post-scriptum: La doar o zi de la postarea materialului pe internet, presupunerile noastre s-au confirmat. Patriarhia Moscovei și-a lansat „versiunea moldovenească” a site-ului său. Faptul se datorează existenței unui proiect al Bisericii Ruse, care ne anunță: „În data de 1 octombrie 2009 a fost deschisă noua versiune a portalului. În data de 19 iunie 2010 a început să activeze versiunea ucraineană a sitului, iar din data de 7 septembrie 2011 a fost deschisă în mod oficial versiunea moldovenească”. Adresa site-ului este: http://www.patriarchia.ru/md/. Serviciul de presă al „subdiviziunii canonice” ruse din Republica Moldova se laudă și se bucură, aducându-ne la cunoștință că „recent în rețeaua internet a apărut versiunea în limba de stat pentru site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei”. Patriarhia Moscovei și oamenii săi din „subdiviziune” se tem de sintagma „limba română” ca dracul de tămâie.

 

sursa: Blogul lui Vlad Cubreacov

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *