Au trecut aproape 6 luni de cand am inceput sa invat sa dansez tango. 6 luni ca 6 clipe, din punct de vedere al perceptiei subiective. Se spune ca atunci cand traiesti intens, cand te bucuri, clipa zboara ca un fulger. Grupa cu care am inceput sa descifrez tainele muzicii de tango s-a sudat precum o familie, in ciuda pierderilor inevitabile, a celor ce au renuntat sa mai vina. Paradoxal, cand incepi sa inveti sa dansezi tango, gasesti fascinante aparentele, prezenta si miscarile dansatorilor. Esti ca un pui de pasare care se uita terminat de emotie la alte pasari, mai mari, ce zboara gratios, si asteapta nerabdator sa ii creasca penele, facand exercitii timide de zbor.

Oricat de obosit, de incarcat de griji sau stresuri as fi dupa o zi de munca, cand ajung in sala de curs, atmosfera muzicii de tango evapora ca prin minune orice nu este tango in mine, lasand loc pentru sublimul sentiment de usurinta, gratie si gingasie cu care magia tangoului se instaleaza in dansatori si privitori.

Analizandu-ma ieri seara, am constatat cat de plin de bucurie exersez, in ciuda rateurilor, minunandu-ma de fericirea pe care o traiesc la tango. Facand o comparatie cu momentul la care am inceput cursul, pot spune ca pe parcurs, femeile din grupa noastra au intinerit prin tango. Este vorba de o tinerete sufleteasca, de o viata ce li se vede pe chipuri, in ochi, in zambete. Simtul autocritic ma impiedica sa vad daca aceasi fenomen s-a petrecut si cu mine, dar judecand dupa zambetul larg pe care il afisez (si pe care mi-l vad in oglinzile salii de dans – de cate ori ma reflect in ele), ma face sa cred ca da, cura de fericire a tango-ului m-a “atins” si pe mine.


Formula de adresare intre noi, intre “foloweri” si “lideri”, este traditionalul “pisi” al salilor de tango, ce reflecta o alta realitate. Tangoul dizolva rigiditatile, de orice tip ar fi ele. Erau femei care la inceptului cursului, se miscau precum niste scanduri, rigiditate ce se reflecta si pe chipul lor, tradand o stare de inchistare sufleteasca, de singuratate in viata personala. Acum, aceste femei te privesc in ochi, zambesc sunt mladioase, gratioase in miscari, feminine, placute.

Personal, ma simteam ca un urs dansator, greoi in miscari si lispit de gratie, dar totusi mare (prin statura mea) si protector cu femeia pe care o tineam in imbratisare. In primul rand, sunt pe cale sa invat sa merg drept, fara ezitari, picior pe langa picior. Pare ceva simplu, dar nu este. Acum incep sa am momente de “gratie”, in care devin imponderabil, fluid, elegant in miscari. Am invatat sa “simt” partenera, sa invat sa imi controlez (cat de cat) ezitarile, sa imi “calculez” in avans pasii, dar cel mai important, sunt pe cale sa invat arta subtila a transmiterii “impulsului” corect al intentiei miscarii catre follower, lucrul cel mai important in tango. Spun asta pentru ca secretul magiei tangoului este uluitoarea sincronizare dintre cei doi dansatori, spontaneitatea de care dau dovada, in conditiile in care nici o interpretare (chiar a aceleiasi melodii, de catre aceiasi parteneri) nu seamana cu alta, nefiind nimic programat, prestabilit.

Am ajuns la acest moment in etapa in care invat cu adevarat sa ASCULT muzica de tango, sa descifrez pulsul secret al tangoului, ce marcheaza pasii dansatorilor. Este un drum pe care mi-l doresc sa nu se sfarseasca niciodata. Am simtit de la inceput ca daca te “imbolnavesti” de tango, daca te “contamineaza” magia lui, va ramane cu tine toata viata.

Postez mai jos una dintre cele mai vechi si mai celebre piese de tango, Poema compusa de Frncisco Canaro in 1925. Aseara am dansat pentru prima data pe aceasta piesa magica, ce transmite esenta, spiritul nostalgic al tangoului.

S-ar putea să-ţi placă şi aceste articole
Latest Posts from Blogul lui Mihai Rapcea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *