Corporativismul, ca unică alternativă la Noua Ordine Mondială

Iată că la două decenii după ce sistemul economic centralizat de tip comunist și-a dovedit falimentul a venit rândul economiei capitaliste de tip „laissez faire” să iși arate limitele. Ca și cum criza morală în care societatea de tip occidental, pe care, din păcate, și noi, românii, am încercat să o copiem în ultimii douăzeci de ani, nu ar fi fost suficientă, s-a făcut simțită tot mai acut o gravă criză economică.

Nu este cazul să analizăm acum cine sunt principalii vinovați ai declanșării acesteia și nici cine sunt cei care profită de pe urma ei. S-au scris suficiente articole și studii pe această temă și persoanele interesate cunosc în amănunt detaliile, în special dacă au avut grijă să se informeze din sursele alternative și nu au luat de bune explicațiile date de către mai marii zilei, prin mijloacele convenționale de comunicare și informare.

Obiectul acestui articol este prezentarea unei alternative la situația economică actuală, o alternativă la Noua Ordine Mondială pe care doresc să ne-o impună câteva grupuri de bancheri, oameni de afaceri și politicieni, care se consideră „aleși” să ne conducă și să ne spună ce să facem și cum să gândim. În locul unei globalizări economice, care să se fundamenteze pe exploatarea masivă a resurselor naturale și umane de pe întreg mapamondul în folosul „elitei iluminate” trebuie să punem un sistem economic bazat pe relații egale și echitabile între toate statele lumii. Este de datoria fiecărei țări să își construiască o ECONOMIE NAȚIONALĂ puternică, de preferință autarhică, în care capitalul autohton să fie majoritar și să se impună abia apoi cu produse de calitate pe piața internațională, încercând să importe cât mai puțin și să exporte cât mai mult.

Esențial este, însă, ca în cadrul fiecărei economii naționale, să existe o concordie între deținătorii de capital și angajați. Trebuie ca cei din urmă să profite din plin de pe urma muncii lor și să participe la împărțirea profitului. De fiecare dată când această concordie nu se realizează este rolul statului să intervină și să se asigure că lucrurile funcționează cum trebuie. Avem nevoie, deci, de un stat intervenționist, care să garanteze proprietatea individuală și libera inițiativă economică, dar care să se asigure că și drepturile celor din câmpul muncii sunt garantate și că toții membrii comunității naționale profită de pe urma avansului economic.

Trebuie să precizăm că aceste idei, departe de a constiui o noutate, au fost puse in practică în secolul douăzeci de mai multe regimuri aparținând dreptei naționaliste, atât în Europa, cât și in America de Sud și au dat rezultate remarcabile. Statele care au implementat acest tip de politici au ajuns, în scurt timp, din pragul dezastrului și al foametei, la situații economice înfloritoare și au oferit cetățenilor lor o situație materială foarte bună, comparativ cu cea anterioară. Aceste regimuri au fost cu toate catalogate de către istoricii „corectitudinii politice” ca fiind „fasciste” sau „ de tip fascist”. În consecință, tot ce ține de aceste regimuri, inclusiv eventuale idei aplicabile de doctrină economică, a fost aruncat la lada de gunoi a istoriei iar noile generații au fost învățate să creadă că nu poate exista nimic mai bun, mai minunat decât actualul sistem economic capitalist. După cum am fost învățați, de altfel, să credem că democrația parlamentară reprezintă regimul politic desăvârșit. Și toate acestea în folosul unei minorități de bancheri, industriași și oameni de afaceri, care, împreună cu politicienii corupți și venali pe care îi controlează, îndreaptă întreaga lume către un dezastru iminent, doar pentru a-și satisface pofta de câștig și de putere.

Însă, lumea trebuie să știe că există un sistem economic mult mai bun, care poate oferi un nivel de trai ridicat tuturor cetățenilor unui stat, odată ce se hotărăște implementarea lui. Acesta poartă denumirea deCORPORATIVISM.

Evident că această radicală transformare de ordin economic va atrage după sine și schimbări importante de ordin social, dar mai ales politic, în sensul în care statul însuși va deveni unul corporativ.

Într-un astfel de stat economia trebuie să fie una mixtă, cu o agricultură puternică, care să stea la baza dezvoltării celorlalte ramuri (industrie, servicii, comerț). Încurajarea dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii este esențială pentru prosperitatea unei națiuni. În ceea ce privește sectorul bancar, statul are datoria de a se implica puternic și de a reglementa în amănunt funcționarea instituțiilor bancare, care trebuie să renunțe la caracterul lor speculativ și să se pună, la rândul lor, în slujba dezvoltării economice a națiunii.

Statul ar deveni astfel unul organic, apropiat de oameni și de nevoile lor, fiind totodată înzestrat cu legi clare și inflexibile. Obiectivele creării statului corporativ ar urma să fie dezvoltarea bogăției, precum și  a potenței politice și a bunăstării națiunii (române, în cazul nostru).

Corporațiile, organizate la nivel național într-un Consiliu Național al Corporațiillor și reprezentând, prin însăși structura lor, națiunea, conform organizării sale sociale, ar urma să înlocuiască Parlamentul ca putere legislativă în stat.

Corporativismul reprezintă un tip de economie disciplinată, controlată de către stat, care depașește atât capitalismul cât și socialismul (comunismul), creând o nouă sinteză, capabilă să aducă bunăsatrea pentru toți cetățenii și să reducă totodată discrepanțele sociale, atât de evidente, care apar într-o societate care are la bază un sistem economic pur capitalist.

În fapt, economia corporativă reprezintă atât economia indivizilor, cât și cea a grupurilor asociate și a statului. Ea respectă inițiativa particulară și principiul proprietății private. Aceasta din urmă, însă, este văzută în egală măsură ca drept și datorie, fiind înțeleasă ca funcție socială. Prin urmare, ea trebuie să fie activă, să nu se mărginească la culegerea fructelor bogăției, ci să aibă grijă să le multiplice și să le dezvolte. Statul are datoria de a interveni atunci când economia individuală este insuficientă sau inexistentă.

Economia corporativă este cea care introduce orindea în economie. În mod ideal, aceasta ar trebui să se împlinească  prin autodisciplinarea actorilor economici. Cum, însă, în mod inevitabil, acest lucru nu se întâmplă întotdeauna, este nevoie de intervenția statului, care își asumă rolul de reprezentant și protector al consumatorilor.

Cu siguranță, într-un astfel de stat, cu un asemenea sistem economic, justiția socială ar fi mai mult decât o simplă formulă utilizată de politicieni pentru a atrage voturi. Astfel, s-ar realiza o adevărată egalitate a tuturor indivizilor în fața muncii, diferențele urmând să apară numai datorită caracteristicilor singulare ale responsabilităților fiecărui individ, în funcție de munca prestată. Cu alte cuvinte, această egalitate în fața muncii, determină prin ea însăși diferențierea netă a ierarhiilor sociale, din punct de vedere al funcțiilor îndeplinite, al meritelor și al responsabilităților.

Din cele expuse mai sus reiese că, în acest punct de răscruce al istoriei mondiale, unica alternativă pe care oamenii morali si interesați cu adevărat de binele comun o pot opune Noii Ordini Mondiale este reprezentată de corporativismDe OCTAVIAN-FLORIN LIXEANU, Master în Științe Politice – Text publicat cu permisiunea autorului

Sursa: FrontPress

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *