“Sfântul închisorilor”, legionarul Valeriu Gafencu, va fi omagiat de Radio România Actualități

Teatrul Național Radiofonic organizează marția viitoare, 18 octombrie 2011, de la ora 19.00, la Sala Radio – Studioul de Concerte „Mihail Jora” (strada G-ral Berthelot nr.60-64, sector 1, București), audiția cu public a spectacolului de teatru-document Valeriu Gafencu – Sfântul Închisorilor, o producție realizată în cadrul proiectului Biografii, memorii, care va fi difuzată în premieră miercuri, 19 octombrie 2011, de la ora 21.05, la Radio România Actualități. Intrarea este liberă.

Regizorul spectacolului, Petru Hadârcă, s-a născut în Basarabia, la Sângerei, în aceeași localitate cu Valeriu Gafencu. La audiția cu public va participa Dan Puric, interpretul lui Valeriu Gafencu, alături de ceilalți actori din distribuție, echipa de realizatori și invitații speciali: personalități ale vieții culturale și politice, istorici, clerici, foști deținuți politici, jurnaliști.

Valeriu Gafencu, născut la 24 ianuarie 1921 în localitatea Sîngerei, județul Bălți (Basarabia), este unul din tinerii care au murit în închisorile regimului comunist din România, numit de Nicolae Steinhardt în Jurnalul Fericiiri drept “Sfântul închisorilor”. În anul 1941 era student în anul al II-lea la Facultatea de Drept și Filosofie din Iași și totodată conducător al unui grup al Frățiilor de Cruce, organizația de tineret a Mișcării Legionare.

În urma scoaterii în afara legii a Frățiilor de Cruce, a fost arestat și condamnat la 25 de ani de muncă silnică. Profesorul de drept civil Constantin Angelescu l-a apărat la proces, declarând că acesta este „unul dintre cei mai buni studenți pe care i-am avut de-a lungul întregii mele cariere didactice”. Această încercare s-a dovedit însă a fi inutilă, dictatura antonesciană nevăzând cu ochi buni activismul legionar al tânărului Gafencu.

Astfel, și-a săvârșit sentința, sub dictatura antonesciană și apoi sub cea comunistă, la închisorile de la Aiud (1941-1949), Pitești (noiembrie-decembrie 1949) și Târgu Ocna (1949-1952), unde a fost un adevărat trăitor al ortodoxiei, regimul dur al detenției, torturile și bolile contactate aici întărindu-l duhovnicește. A compus aici poezii, care se cântau în celule, iar acum se cântă în biserică. În 1949 este dus la sanatoriul-închisoare de la Târgu Ocna într-o stare foarte gravă: TBC pulmonar, osos, ganglionar, reumatism, lipsă de hrană.

La data de 2 februarie 1952 le-a cerut colegilor de suferință să-i procure o lumânare, o cruciuliță și o cămașă albă pe care să i le pregătească pentru ziua de 18 februarie. Cu o zi înainte de moarte, i-a spus lui Ioan Ianolide: “Mâine voi muri. Vreau să-mi iau rămas bun de la cei mai apropiați prieteni. Fă tu așa fel încât să vină pe rând la mine, în liniște.”. A doua zi, pe 18 februarie, în jurul orelor 14:00-15:00, Valeriu Gafencu rostește ultimele sale cuvinte: “Doamne, dă-mi robia care eliberează sufletul și ia-mi libertatea care-mi robește sufletul”, după care a decedat.

Sursa: FrontPress.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *