Ne-am obisnuit – din pacate prea usor – cu executii publice, linsaje mediatice – la propriu si la figurat, in care lideri ai unor tari, conducatori ai unor state, sunt omorati cu bestialitate, fara nici o judecata, “in american style”.

Incepand cu sotii Ceausescu, executati sumar – si fara un proces corect, caderea “dictaturilor” din intreaga lume a avut dreptmijloace de propagare “agenturili straine”, in speta americane.

In “buna” traditie americana a asasinatului politic, au urmat Milosevici in Serbia, Saddam Husein in Irak, Ossama Bin Laden, liderikurzi, afganisi, mai nou, liderul libian Gadaffi.

Probabil ca am pierdut din vedere cateva zeci de asasinate marca CIA de prin Africa, unde micii despoti locali au fost matrasiti pe lumea ailalta cu mult mai multa cruzime decat cea dovedita de Inalta Poarta otomana – la mazilirea domnitorilor deveniti indezirabili Sultanului.

In aceste conditii, probabil ca pe lista neagra a kilerului american urmeaza Khameini, impreuna cu tizul sau Ahmadinejad, Hugo Chavez, si omul miracol Fidel Castro, care a scapat cu viata din zeci, daca nu sute de atentate organizate de “democaratia americana” prin bratul cel lung al CIA-ului, sau al fratelui sau mai mare, MOSSAD.

Evident ca orice om cu capul pe umeri si-ar lua masuri de precautie, vazand ce au patit omologii lui din alte tari “vecine si pretine”. Cum se aude ca este si cazul lui Gadaffi. Si acum o sa expun principalele argumente pentru care NU CRED ca amaratul care a fost linsat de neandertalienii fanatici carora le-a cazut in gheare, era adevaratul Gadaffi.

Se stie, inca de pe vremea lui Nea Nicu, ca Gadaffi era un paranoic al securitatii personale. Avea drept gard[ personala un pluton de femei, niste “amazoane” antrenate sa ucida, fanatizate, care il insoteau pretutindeni. Se mai stie ca avea cel putin doua clone (sosii) de care se folosea in deplasarile oficiale, in alte tari, pentru a dejuca eventualele incercari de asasinat.

Din cele doua filmulete postate pe youtube, in ciuda calitatii slabe a filmarii (rezolutia mica si filmarea din miscare) ni se prezinta un “Gadaffi” lent in miscari, anesteziat (probabil drogat), a carui unica reactie este sa isi priveasca cu uimire mana plina de sange, cu care se stersese pe partea stanga a fetei. Din uimirea lui evidenta, omul abia atunci a constientizat ca este ranit, reactie des intalnita la persoanele aflate sub influenta anestezicelor sau drogurilor.

Intrebarea care se pune este aceeasi ca si in cazul lui Saddam Hussein, “gasit” singur, fara protectie, in conditii similare. Se spune ca “Gadaffi” a fost gasit ascunzandu-se intr-un canal de scurgere a apei. Pai si unde erau trupele lui de amazoane, soldatii lui fideli ?! Sa nu fi ramas nici macar una din acele fanatice in viata, ca sa il apere cu trupul ei ?! Nu pot s cred c puștanii ia cu kalașnicoave, care chiuiau de bucurie, au reușit s omoare soldații profesioniști, bine echipați și antrenați ai lui Gadaffi !

Este de notrorietate public faptul ca de luni de zile, familia lui Gadaffi (copii, sotiile, norele, nepotii), se refugiasera in alte tari care le oferisera protectia.

Este mai mult decat plauzibila ipoteza ca Gadaffi, constientizand ca lupta intr-un razboi pierdut, a ales o retragere discreta, cu fidelii sai. Mi-e greu sa cred ca babuinii ce urlau infierbantati in jurul sosiei lui Gadaffi – strigatul de victorie “Allah e mare” (Allah`u akbar), puteau face diferenta intre un drogat ce seamana cu Gadafii, deoarece este imbracat cu hainele lui Gadaffi, si adevaratul Gadaffi.

Probabil ca liderul libian Muammar al Gadaffi se afla in prezent, cu oamenii lui de incredere, in apartamentele primitoare ale fratelui sau de lupta anti-

american, Hugo Chavez, in Argentina, tara care l-a primit si pe Hitler si alti lideri importanti nazisti, dupa finalizarea celui de-al doilea razboi mondial.

Probabil ca Gadaffi urmareste trist – in momentul de fata – linsajul sau transmis mereu si mereu pe CNN, si isi sopteste in barba: “Lasa ca in doi-trei ani o sa ma regrete si o sa ma cheme inapoi, cum il regreta acum in Romania pensionarii pe Ceausescu.

S-ar putea să-ţi placă şi aceste articole
Latest Posts from Blogul lui Mihai Rapcea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *