Morbiditatea psihiatrică în rândul homosexualilor și bisexualilor

Traducere și adaptare din limba engleză de Bogdan Mateciuc după www.homosexinfo.org

 În anii 1960 și la începutul anilor 1970, unii afirmau că homosexualii sunt la fel de sănătoși mintal ca heterosexualii. Totuși, în fața multor dovezi apărute începând din anii 1990, care arată că homosexualii și bisexualii au de cel puțin 2-3 ori mai multe șanse să manifeste tulburări de dispoziție, anxietate și abuz de diferite substanțe, comparativ cu heterosexualii, activiștii homosexuali și homofilii au început imediat să dea vina pe stigmatul social, pe prejudecăți și pe victimizare, pentru morbiditatea psihiatrică crescută în rândul non-heterosexualilor. Analizele preliminare sugerează faptul că morbiditatea psihiatrică crescută printre non heterosexuali nu se poate explica atât de repede în termeni de stigmă, prejudecăți și victimizare.

 

O meta-analiză

 

Meyer1 a realizat o meta-analiză a datelor din mai multe studii pe populații reprezentative2, 3 4 5 6 7 plus câteva studii mai vechi bazate pe eșantioane nereprezentative.8, 9 10, 11 Statistica RS (IC 95%) ponderată non-heterosexuali vs. heterosexuali privind tulburările de-a lungul vieții a arătat următoarele (RS = raportul șanselor; de câte ori este mai probabil un fapt):

  • Orice tulburare: 2,07 (1,57-2,74) pentru bărbați și 3,31 (2,19-5,06) pentru femei.
  • Tulburări de dispoziție: 2,66 (2,07-3,64) pentru bărbați și 2,46 (1,71-3,69) pentru femei.
  • Tulburări anxioase: 2,43 (1,78-3,30) pentru bărbați și 1,63 (1,09-2,47) pentru femei.
  • Abuz de substanțe: 1,45 (1,10-1,91) pentru bărbați și 3,47 (2,22-5,50) pentru femei.

 

Cifrele pentru tulburările mintale actuale au fost similare, cu excepția unei tendințe nesemnificative către un abuz ridicat de substanțe în rândul bărbaților non-heterosexuali (RS = 1,37, 95% IC = 0,96-1,95).

 

Eșantioanele nereprezentative i-au arătat pe non-heterosexuali ca fiind mai sănătoși mintal; statistica RS ponderată (IC 95%) non-heterosexuali vs. heterosexuali, pentru compararea eșantioanelor aleatoriu vs. nealeatoriu privind tulburările de-a lungul vieții a arătat:

 

.     Orice tulburare: 2,47 (1,88-3,22) vs. 2,23 (1,44-3,53).

  • Tulburări de dispoziție: 2,68 (2,12-3,34) vs. 1,49 (0,84-2,64).
  • Tulburări anxioase: 1,86 (1,44-2,41) vs. 1,94 (0,93-4,44).
  • Abuz de substanțe: 2,17 (1,68-2,77) vs. 1,43 (0,72-2,86).

 

Unele studii pe populații reprezentative folosite de Meyer au arătat o tendință nesemnificativă de incidență ridicată a unui grup specific de tulburări mintale printre bărbații sau femeile non-heterosexuali, în timp ce alte studii au arătat o incidență semnificativă a acelui grup. Aceasta transpare imediat ca o consecință a mărimii inadecvate a eșantionului, dat fiind că meta-analiza arată clar că abuzul de substanțe, tulburările de dispoziție și anxioase sunt mult mai prevalente printre non-heterosexuali decât printre heterosexuali, în special ca multiple tulburări mintale la aceeași persoană (de 5-6 ori mai prevalente printre non-heterosexuali). Aproape jumătate dintre homosexuali/bisexuali vor avea o problemă mintală de-a lungul vieții și unul din cinci va avea probleme mintale multiple.

 

Studii suplimentare

 

Alte studii publicate de la sfârșitul anilor 1990 încoace au arătat o morbiditate psihiatrică crescută (referitor la tulburări de dispoziție, anxietate și abuz de substanțe) în rândul homosexualilor și bisexualilor comparativ cu heterosexualii:

  • O prevalență mai mare a tentativelor/gândurilor de suicid printre bărbații homosexuali comparativ cu frații gemeni heterosexuali, chiar după verificarea abuzului de substanțe și a simptomelor depresive altele decât ideea de sinucidere.12
  • Studiul Național al Fundației MacArthur privind Calitatea Vieții în Statele Unite (MIDUS); eșantion reprezentativ de populație.
  • O analiză pe 11.876 de femei lesbiene și bisexuale a arătat o prevalență mai mare a abuzului de alcool și tutun în rândul lor comparativ cu femeile heterosexuale.14
  • Într-o cercetare pe 4.501 de medici femei, dintre care 115 au fost identificate ca lesbiene și 4.177 ca heterosexuale pe baza comportamentului sexual și a auto-identificării, lesbienele aveau erau mai predispuse să aibă depresii.15
  • Într-un eșantion de 93.311 femei din loturile Inițiativei privind Sănătatea Femeii, cu vârste între 50-79 de ani, 0,6% erau lesbiene (jumătate s-au identificat ca lesbiene dintotdeauna iar restul s-au identificat ca lesbiene după vârsta de 45 de ani) și 0,8% bisexuale. Femeile lesbiene și bisexuale aveau un statut socio-economic mai bun decât femeile heterosexuale și un acces mai bun la serviciile de sănătate, și totuși au raportat un abuz de alcool și fumat mai ridicat, o sănătate psihică mai proastă (depresie; 11,1% dintre femeile heterosexuale, 15,4% dintre femeile bisexuale, 16,5% dintre femeile lesbiene) și alți factori de risc privind cancerul aparatului reproducător și boli cardiovasculare, un tipar similar cu cel găsit la femeile lesbiene și bisexuale tinere.16
  • Studiul prin corespondență privind lesbienele din Noua Zeelandă (Country Lesbian Mailing List); lesbienele au indicat o morbiditate psihiatrică mai ridicată decât femeile din Noua Zeelandă în general, în ciuda faptului că erau predominant albe, cu educație superioară, din mediul urban și cu vârsta între 25 și 50 de ani.17

18

      Studiul englez/galez King et al.; eșantion tip bulgăre de zăpadă. Nu există motive să credem că tehnica de lucru a condus la discrepanța dintre homosexuali și heterosexuali, în special având în vedere faptul că majoritatea participanților au fost recrutați fără nici o referință la sexualitatea lor.

 

Tulburări de pe axa II (tulburări de personalitate)

 

Studiile aleatorii pe populație în general nu au evaluat prevalența tulburărilor de personalitate în rândul homosexualilor și bisexualilor. În parte, aceasta se datorează prevalenței reduse atât a homosexualității/bisexualității, cât și a majorității tulburărilor de personalitate în rândul populației generale, iar eșantioanele de probabilitate nu vor putea evalua dacă există o legătură între o identitate non-heterosexuală și tulburările de personalitate, decât dacă mărimea eșantionului este uriașă.

 

Totuși, se știe prea bine că aproape jumătate dintre persoanele cu tulburări mintale au tulburări de personalitate (DSM-IV-TR, 2000). De pildă, tulburările de personalitate antisociale caracterizează cam 3% din populația masculină generală și 1% din populația feminină generală

(s-ar putea să fie o estimare mică), însă între 3-30% din eșantioanele clinice (incidențe mai mari pentru eșantioanele penale și consumatorii de substanțe), în timp ce tulburările de personalitate de limită caracterizează 10% dintre pacienții psihiatrici ambulatorii, 20% dintre cei internați și 30-60% dintre persoanele cu tulburări de personalitate (DSM-IV-TR, 2000). De aceea, dat fiind faptul că homosexualii manifestă o prevalență mai mare a tulburărilor de pe axa I (abuz de droguri, tulburări de dispoziție, anxietate, etc.), ar fi foarte surprinzător dacă ei nu ar manifesta și tulburări de personalitate mai numeroase.

 

Intr-un eșantion reprezentativ de australieni, aproape 6,5% aveau una sau mai multe tulburări de personalitate (tulburări de pe axa II) de-a lungul vieții.19 Prevalența tulburărilor de personalitate este improbabil să depășească 10% din populație. Câteva studii au arătat valori mai mari pentru bărbații homosexuali:

 

      Intr-un eșantion de persoane care se testau pentru HIV și ulterior observate la o clinică de tratament ambulatoriu, 13% dintre bărbații homosexuali cu HIV aveau tulburări de personalitate și prezentau același profil psihic ca bărbații homosexuali fără infecție

HIV.20 21

Intr-un eșantion de bărbați monitorizați consecutiv în aceeași zi, în fiecare săptămână timp de un an la o clinică pentru probleme genito-urinare, 29% dintre bărbați făcuseră predominant sex cu alți bărbați. 23/61 (38%) dintre aceștia și 16/57 (28%) dintre bărbații heterosexuali aveau tulburări de personalitate. Mărimea inadecvată a eșantionului este cauza probabilă 2p2entru care diferența de prevalență a tulburărilor de personalitate este nesemnificativă.2

      Intr-un eșantion de bărbați homosexuali „care trăiesc în afara centrelor cu o prevalență ridicată a epidemiei SIDA” și recrutați din departamente de sănătate locale, din organizații ale homosexualilor și prin anunțuri în presă, 19/58 (33%) dintre homosexualii cu HIV și 8/53 (15%) dintre homosexualii fără HIV aveau tulburări de personalitate.23 Homosexualii cu tulburări de personalitate prezentau mai multe șanse să aibă tulburări de pe axa I.

Intr-un eșantion de bărbați homosexuali voluntari, 19% dintre homosexualii cu HIV (n =

24

110) și dintre homosexualii fără HIV (n = 52) aveau tulburări de personalitate. Homosexualii cu tulburări de personalitate aveau mai multe șanse să aibă tulburări de pe axa I.

 

Studiile de mai sus nu trebuie respinse pe temeiul nereprezentativității mărimii eșantioanelor pentru că, din nou, cu o prevalență mai mare bine-documentată a tulburărilor de pe axa I printre bărbații homosexuali, aceștia pot avea o prevalență mai mare a tulburărilor de personalitate sau invers (așa cum s-a arătat în două studii citate mai sus). In plus, într-un studiu longitudinal privind controlul stării infecției cu HIV și istoricul tulburărilor de pe axa I, bărbații homosexuali cu tulburări de personalitate aveau de 4 ori mai multe șanse să dezvolte o tulburare de pe axa I

25

decât homosexualii fără tulburări de personalitate la momentul de referință. A se vedea și dovezile pentru o suprareprezentare a homosexualilor și bisexualilor în rândul populației cu tulburări de personalitate de limită.

 

Aspecte care dau de gândit

 

Autorii unui studiu pe bărbați cu gemeni de control (Herrell et al., 1999) au arătat o prevalență similară a tentativelor de sinucidere în rândul bărbaților homosexuali din diferite generații din SUA, indiferent de schimbarea mediului social? De ce nu s-a identificat o scădere odată cu creșterea tolerării homosexualității de către americani?

În studiul MIDUS, controlul infecției cu HIV nu a îmbunătățit starea psihică a non-heterosexualilor (7% dintre bărbații non-heterosexuali și 0,4% dintre cei heterosexuali au raportat un tratament pentru HIV/SIDA). Într-o evaluare, deși bărbații homosexuali cu HIV aveau șanse puțin mai mari de depresie și anxietate, comparativ cu bărbații homosexuali fără HIV, evoluția stării medicale cauzate de HIV nu a agravat tulburările de dispoziție ale homosexualilor cu HIV.26 Într-o altă evaluare, heterosexualii cu HIV nu aveau o stare psihică mai proastă decât heterosexualii fără HIV. În plus, într-un eșantion neselectat de 56 de bărbați homosexuali, în anii 1980, care erau în majoritate HIV-pozitivi, prevalența problemelor psihice de-a lungul vieții era ridicată comparativ cu grupul de control al heterosexualilor și cu populația masculină generală: 39,3% aveau un diagnostic de abuz de alcool sau medicamente, 39,3% aveau Tulburări anxioase generalizată și 30,3% aveau depresie majoră; însă aceste probleme

28

deseori precedau o boală diagnosticată sau confirmarea statutului HIV.28 De aceea, nu se poate spune că o prevalență crescută a infecției cu HIV ar putea explica înrăutățirea stării psihice a bărbaților homosexuali și bisexuali.

 

Nimeni nu îi întrece pe olandezi când vine vorba de toleranța față de homosexualitate. Olandezii sunt un popor foarte tolerant: au legalizat eutanasia, prostituția, consumul de marijuana, căsătoriile homosexuale și îi tolerează pe pedofili. Și totuși, de ce studiul NEMESIS (Sandfort et al., 1999) arată că homosexualii/bisexualii olandezi au un profil psihic similar cu omologii lor americani? În studiul NEMESIS, în comparație cu bărbații heterosexuali, bărbații homosexuali/bisexuali aveau de 7 ori mai multe șanse să aibă o tulburare bipolară și de 6 ori mai multe șanse să manifeste o tulburare obsesiv-compulsivă de-a lungul vieții; de remarcat că aici e vorba de un eșantion reprezentativ. Tulburarea bipolară este o tulburare de stare în care subiecții alternează între depresie și o stare maniacă sau euforică. Tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC) este o tulburare anxioasă caracterizată prin obsesii și dependențe consumatoare de timp, care pot produce o afectare vizibilă sau o incapacitare semnificativă. De remarcat că atât tulburarea

29  30                            31   32  33

bipolară29, 30 cât și TOC31, 32, 33 sunt foarte influențate de gene. Cum ar putea deci așa-zisa homofobie să reprezinte o explicație pentru frecvența ridicată a unor probleme cum ar fi TOC, tulburarea bipolară și tulburările de personalitate în rândul homosexualilor?

 

În studiul prin corespondență privind lesbienele din Noua Zeelandă (Country Lesbian Mailing List, Welch et al., 2000) precum și în studiul național privind starea de sănătate a lesbienelor (National Lesbian Health Care Survey – 1.925 lesbiene; 73% fie primeau consiliere, fie primiseră în trecut din partea unui psiholog)34, lesbienele au prezentat o morbiditate psihiatrică mai mare decât femeile heterosexuale și, de asemenea, o incidență mai mare a molestării în timpul copilăriei. Totuși, s-a arătat că dacă se verifică după abuzul sexual, probabilitatea de două ori mai mare a femeilor care au depresie sau anxietăți, comparativ cu bărbații, este în mare parte

35

neschimbată.35 În plus, de multe ori molestarea din copilărie se produce în familie. În unele cazuri, genetica asociată cu perturbări nespecifice poate spori șansele unui interes sexual al bărbaților față de fiice și surori sau nepoate mai mici, și aceeași genetică poate spori șansele unor probleme psihice la rudele de sex feminin ale acelorași bărbați, indiferent dacă acele femei au fost molestate sau nu. De aceea, molestarea acestor femei de către rudele lor de sex masculin poate fie să exacerbeze unele probleme psihice, fie să nu contribuie suplimentar la problemele lor psihice, însă totuși apare ca fiind corelată cu problemele acestor femei. Mai mult, în studiul național privind starea de sănătate a lesbienelor, „numai 12% dintre respondente au indicat că sunt preocupate dacă oamenii știu că sunt lesbiene”. De aceea, acceptarea socială a homosexualității feminine nu are cum să fie relevantă pentru explicarea problemelor psihice ale acestui grup de lesbiene.

Nu s-a dovedit că așa-zisa homofobie ar fi responsabilă de prevalența crescută a problemelor psihice din rândul homosexualilor.36 Meyer, a cărui meta-analiză este citată la începutul materialului, a încercat să demonstreze impactul prejudecăților, discriminării și victimizării homosexualilor/bisexualilor, însă analiza detaliată a acestor date respinge această ipoteză.

 

Referințe

  1. A Meyer IH. Prejudice, social stress, and mental health in lesbian, gay, and bisexual populations: conceptual issues and research evidence. Psychol Bull 2003;129(5):674-97.
  2. a Fergusson DM, Horwood LJ, Beautrais AL. Is sexual orientation related to mental health problems and suicidality in young people? Arch Gen Psychiatry 1999;56(10):876-

80.

  1. A Sandfort TG, de Graaf R, Bijl RV, et al. Same-sex sexual behavior and psychiatric disorders: findings from the Netherlands Mental Health Survey and Incidence Study (NEMESIS). Arch Gen Psychiatry 2001;58(1):85-91.
  2. A Cochran SD, Mays VM. Relation between psychiatric syndromes and behaviorally defined sexual orientation in a sample of the US population. Am J Epidemiol 2000;151(5):516-23.
  3. a Gilman SE, Cochran SD, Mays VM, et al. Risk of psychiatric disorders among individuals reporting same-sex sexual partners in the National Comorbidity Survey. Am J Public Health 2001;91(6):933-9.
  4. a Cochran SD, Mays VM. Lifetime prevalence of suicide symptoms and affective disorders among men reporting same-sex sexual partners: results from NHANES III. Am J Public Health 2000;90(4):573-8.
  5. A Mays VM, Cochran SD. Mental health correlates of perceived discrimination among lesbian, gay, and bisexual adults in the United States. Am J Public Health 2001;91(11):1869-76.
  6. a Atkinson JH, Jr., Grant I, Kennedy CJ, et al. Prevalence of psychiatric disorders among men infected with human immunodeficiency virus. A controlled study. Arch Gen Psychiatry 1988;45(9):859-64.
  7. A Pillard RC. Sexual orientation and mental disorder. Psychiatr Ann 1988;18(1):52-6.
    1. a Saghir MT, Robins E, Walbran B, et al. Homosexuality. 3. Psychiatric disorders and disability in the male homosexual. Am J Psychiatry 1970;126(8):1079-86.
    2. a Saghir MT, Robins E, Walbran B, et al. Homosexuality. IV. Psychiatric disorders and disability in the female homosexual. Am J Psychiatry 1970;127(2):147-54.
    3. A Herrell R, Goldberg J, True WR, et al. Sexual orientation and suicidality: a co-twin control study in adult men. Arch Gen Psychiatry 1999;56(10):867-74.
    4. A Cochran SD, Mays VM, Sullivan JG. Prevalence of mental disorders, psychological distress, and mental health services use among lesbian, gay, and bisexual adults in the United States. J Consult Clin Psychol 2003;71(1):53-61.
    5. A Cochran SD, Mays VM, Bowen D, et al. Cancer-related risk indicators and preventive screening behaviors among lesbians and bisexual women. Am J Public Health 2001;91(4):591-7.
    6. a Brogan DJ, O’Hanlan KA, Elon L, et al. Health and professional characteristics of lesbian and heterosexual women physicians. J Am Med Womens Assoc 2003;58(1):10-9.
    7. A Valanis BG, Bowen DJ, Bassford T, et al. Sexual orientation and health: comparisons in the women’s health initiative sample. Arch Fam Med 2000;9(9):843-53.
    8. a Welch S, Collings SC, Howden-Chapman P. Lesbians in New Zealand: their mental health  and  satisfaction with  mental  health  services.  Aust N Z  J Psychiatry

2000;34(2):256-63.

  1. A King M, McKeown E, Warner J, et al. Mental health and quality of life of gay men and lesbians in England and Wales: controlled, cross-sectional study. Br J Psychiatry 2003;183(6):552-8.
  2. a Jackson HJ, Burgess PM. Personality disorders in the community: a report from the Australian National Survey of Mental Health and Wellbeing. Soc Psychiatry Psychiatr Epidemiol 2000;3512:531-8.
  3. a Gala C, Pergami A, Catalan J, et al. The psychosocial impact of HIV infection in gay men,  drug users  and  heterosexuals.   Controlled  investigation.  Br J  Psychiatry

1993;163:651-9.

21. a Pergami A, Gala C. Personality disorder and HIV disease. Am J Psychiatry

1994;151(2):298-9.

22. A Ellis D, Collis I, King M. Personality disorder and sexual risk taking among
homosexually active and heterosexually active men attending a genito-urinary medicine

clinic. J Psychosom Res 1995;39(7):901-10.

23. a Perkins DO, Davidson EJ, Leserman J, et al. Personality disorder in patients infected
with HIV: a controlled study with implications for clinical care. Am J Psychiatry

1993;150(2):309-15.

  1. A Johnson JG, Williams JB, Rabkin JG, et al. Axis I psychiatric symptoms associated with HIV infection and personality disorder. Am J Psychiatry 1995;152(4):551-4.
  2. A Johnson JG, Williams JB, Goetz RR, et al. Personality disorders predict onset of Axis I disorders and impaired functioning among male homosexuals with and at risk of HIV infection. Arch Gen Psychiatry 1996;53(4):350-7.
  3. A Rabkin JG, Goetz RR, Remien RH, et al. Stability of mood despite HIV illness progression in a group of male homosexuals. Am J Psychiatry 1997;154(2):231-8.
  4. A Pergami A, Gala C, Burgess A, et al. Heterosexuals and HIV disease: a controlled investigation into the psychosocial factors associated with psychiatric morbidity. J

Psychosom Res 1994;38(4):305-13.

28. a Atkinson JH, Jr., Grant I, Kennedy CJ, et al. Prevalence of psychiatric disorders among
men infected with human immunodeficiency virus. A controlled study. Arch Gen

Psychiatry 1988;45(9):859-64.

  1. A Blackwood DH, Visscher PM, Muir WJ. Genetic studies of bipolar affective disorder in large families. Br J Psychiatry Suppl 2001;41:s134-6.
  2. ACraddock N, Jones I. Molecular genetics of bipolar disorder. Br J Psychiatry Suppl 2001;41:s128-33.
    1. a Eley TC, Bolton D, O’Connor TG, et al. A twin study of anxiety-related behaviours in

pre-school children. J Child Psychol Psychiatry 2003;44(7):945-60.

  1. A Grados MA, Walkup J, Walford S. Genetics of obsessive-compulsive disorders: new findings and challenges. Brain Dev 2003;25 Suppl 1:S55-61.
  2. aDenys DA, Cath DC. [The inheritance of obsessive-compulsive disorders]. Ned Tijdschr Geneeskd 2003;147(44):2166-9.
    1. A Bradford J, Ryan C, Rothblum ED. National lesbian health care survey: implications

for mental health care. J Consult Clin Psychol 1994;62(2):228-42.

  1. a Fergusson DM, Swain-Campbell NR, Horwood LJ. Does sexual violence contribute to elevated rates of anxiety and depression in females? Psychol Med 2002;32(6):991-6.
    1. a Commentary. Arch Gen Psychiatry 1999;56(10):883-8.

* * *

 

Puteți afla mai multe informații despre cercetarea și terapia homosexualității la adresa www.homosexualitate.ro – proiectul Speranță și vindecare pentru homosexuali.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *