Omul de Neanderthal a dispărut pentru că era prea deștept. Rasa albă va dispărea din aceleași motive. Vor rămâne ciorile și chinezii ?

Omul de Neanderthal a dispărut pentru că era prea deștept și a devenit victima propriei capacități de adaptare la situațiile dificile, potrivit unui studiu realizat de cercetătorii de la Arizona State University (SUA), informează dailymail.co.uk.

Omul de Neanderthal a dispărut pentru că era prea deștept stiintaOmul de Neanderthal

Savanții au considerat mult timp că superioritatea capacității cerebrale a omului modern a fost factorul care a cauzat dispariția omului de Neanderthal. Însă, potrivit unui studiu recent, adevăratul motiv care a condus la dispariția omului de Neanderthal a fost faptul că aceștia erau prea deștepți pentru propriul lor bine. Cercetătorii americani susțin că oamenii de Neanderhtal nu au dispărut din cauza superiorității intelectuale a oamenilor moderni, întrucât erau la fel de sofisticați ca aceștia.

Inteligența și “șarmul” lor i-au făcut să fie considerați drept buni parteneri de împerechere pentru oamenii moderni, care, datorită faptului că erau mai numeroși, au devenit în scurt timp majoritari. Cercetătorii de la Arizona State University au enunțat această teorie, după ce au simulat viața oamenilor din Europa și Asia din timpul ultimei ere glaciare, cu ajutorul unui program pe computer, anunță mediafax.ro.

Omul de Neanderthal și omul modern au trăit în aceleași zone timp de mii de ani în acea epocă, înainte ca oamenii de Neanderthal să dispară definitiv, în urmă cu 30.000 de ani. Autorii studiului sugerează că, pe măsură ce cele două subspecii au călătorit împreună în căutarea resurselor de hrană, oamenii de Neanderthal au fost absorbiți, treptat, de oamenii moderni, care erau mult mai numeroși, până când au încetat să mai formeze o populație distinctă.

Faptul că s-au împerecheat a condus la dispariția propriei lor specii, a explicat profesorul Julien Riel-Salvatore de la University of Colorado . “În multe privințe, ei au fost pur și simplu victimele propriului lor succes”, a adăugat savantul american. Profesorul Michael Barton de la Arizona State University, coordonatorul studiului, a precizat: “Am construit designul teoretic și metodologic al mediului care a încorporat elemente de feedback cu ajutorul a trei sisteme evoluționiste: biologic, cultural și de mediu. Unul dintre rezultatele interesante ale acestui studiu, care a analizat modificările culturale și cele induse de mediu în comportamentul locuitorilor, ne-a arătat faptul că omul de Neanderthal nu a putut să dispară pentru că ar fi fost mai puțin adaptat decât ceilalți hominizi care trăiau în timpul ultimei glaciațiuni, ci deoarece erau la fel de sofisticați comportamental ca oamenii moderni“.

Noul studiu, publicat în revista științifică Human Ecology, se potrivește foarte bine cu rezultatele unor cercetări recente, în urma cărora oamenii de știință au descoperit faptul că, prin acele încrucișări, aproximativ 4% din genomul omului modern este moștenit de la cel al omului de Neanderthal.

Sursa: ZiuaVeche.ro

 

comentariu rapcea.ro: concluzia de mai sus nu este nouă, printre primii care au tras semnalul de alarmă pentru Rasa Albă, creatoare de valori, a fost senatorul american David Duke, în cartea sa “Rasă și Realitate” (apărută în limba română la Editura Antet XX Press – acu vre-o 10 ani). Citez:

“Încă de când eram mic, am auzit mijloacele de informare declarând că cea mai cumplită faptă din secolul al XX-lea a fost, din câte se spunea, ten­tativa de distrugere a poporului evreu, în Al Doilea Război Mondial încer­carea de a extermina o rasă nu poate fi decât o crimă execrabilă, după opinia oricui. De fapt, comentatorii spuneau că atrocitățile împotriva evreilor erau atât de monstruoase nu pe baza numărului de victime in sine, căci in Rusia și China avuseseră loc masacre mult mai extinse, ci prin faptul că se săvârșise, chipurile, o tentativă de a eradica poporul evreu. Și totuși, de ce n-ar fi distrugerea finală a genotipuhii nostru european, genocidul rasei noas­tre, mai puțin cumplită decât ceea ce se spunea că se încercase asupra evrei­lor ? Rezultatul final e același.

Devenind conștient de criza genetică cu care ne confruntam, am în­ceput să mă inspir și cu privire la posibilitățile deschise pentru poporul nos­tru. Dacă ameliorarea genetică a rasei albe, determinată de erele glaciare, a produs realizări atât de mari, atunci cultivarea calităților noastre genetice oferă mari speranțe de viitor.

Ambientaliștii, indiferent dacă sunt capitaliști sau comuniști, democrați sau totalitariști, spun că drumul spre progresul mondial constă în îmbună­tățirea mecanismelor societății. De fapt, întreaga istorie a omenirii se ba­zează pe progresul omului cu ajutorul uneltelor pe care le-a creat Creuze­tul glaciațiunilor a dat naștere unei seminții superioare genetic care, înce­pând fără nici un limbaj scris, fără școli, fără animale domesticite, fără o arhitectură complexă, a ajuns în cele din urmă să le creeze pe toate acestea clin nimic, folosindu-și numai inteligența și capacitățile înnăscute. Dacă am­bientaliștii comportamentaliști ar avea dreptate, ar însemna că omul preis­toric n-a putut pune bazele civilizației, pentru că trăia într-un mediu mult prea primitiv și needucat pentru a fi avut asemenea posibilități. Moșteni­rea noastră a creat civilizația, în ultimă instanță, din nimic altceva decât din neprețuita configurație genetică pe care fiecare dintre noi o poartă în esența personalității sale biologice. Realizările popoarelor europene pot fi compa­rate cu secolele de incapacitate a rasei africane de a copia, măcar, cu suc­ces toate izbânzile de origine europeană. Marea comoară pe care a avut-o dintotdeauna rasa noastră nu a constat în aur sau artifacte, ci în gene.

Marele Paradox

Pe vremea când încă mai eram în liceu, am citit opera clasică a lui Elmer Pendell Sex Versus Civilization. Pendell a fost un expert demograf care a scris multe cărți despre pericolele suprapopulării. El a atras atenția că nu putem rezolva adecvat problema cantităților omenești, fără a aborda și as­pectul calității umane. De asemenea, Pendell a prezentat clar strania inter­acțiune dintre evoluția umană și civilizație, pe care eu o numesc Marele Pa­radox. A spus că erele glaciare au produs magnificele capacități intelectu­ale ale celui pe care îl numim „omul de Cro-Magnon”, sau omul modern, prototipul europeanului contemporan. Pe măsură ce glaciațiunile au regre­sat și clima a devenit mai blândă, aceste facultăți acumulate genetic au în­florit în primele mari civilizații ale lumii. În timp, intelectul s-a combinat cu învățătura acumulată, ducând la cele mai înalte realizări culturale și teh­nologice. Printr-o ironie a destinului, în același timp în care înregistra pro­grese, civilizația determină o selecție disgenică opusă, din multe puncte de vedere, efectului eugenie din perioada preistorică.

Același spirit de comunitate și justiție socială care a ajutat micile triburi vânătorești de calitate superioară să supraviețuiască, aplicat fără discernă­mânt într-o societate mai extinsă, duce la degenerare. Indivizii mai puțin in­teligenți și apți se reproduc mai repede decât cei superiori. Elementele pro­blematice din societate se reproduc mai rapid decât cei care rezolvă proble­mele. Membrii mai inteligenți ai societății își găsesc satisfacția în activită­țile de afaceri, religioase sau guvernamentale, precum și în arte sau diverse îndeletniciri plăcute care se pot cumpăra cu bani, în același timp ei având familii mai puțin numeroase. Cei mai puțin inteligenți continuă să-și găsească plăcerile maxime în actele sexuale, care duc și la sporirea lor numerică.

Organizarea civilizației a însemnat și o schimbare în desfășurarea răz­boaielor, în societățile mai primitive, războaiele puteau eradica întregul fond genetic, înlocuindu-l cu grupuri mai inteligente și mai eficiente. Războaiele civilizației au tins să-i lase la vatră pe cei deficienți fizic și mintal, sacrificându-i pe cei mai sănătoși și evoluați, care adeseori, datorită vârstei lor tinere, încă nu avuseseră copii. Pe parcursul unei întregi succesiuni de războaie, tradiția a făcut ca indivizii cei mai buni și mai curajoși să lupte în fruntea tru­pelor, suferind cele mai multe victime.

Pe măsură ce puterea civilizațiilor a crescut, iar cuceririle lor s-au ex­tins cu mult dincolo de frontierele inițiale ale populațiilor care le construi­seră, uneori armatele aduceau acasă sclavi din rândul popoarelor cucerite, ca în cazul egiptenilor, care i-au adus pe nubieni în centrul Egiptului. De multe ori, genele acestor populații necivilizate erau absorbite încet în fondul genetic al învingătorilor.  Astfel, generații de-a rândul, uneori chiar pe par­cursul secolelor, acumularea de bogății și cunoștințe a dus la progrese ale civilizației. Dar, prin disgenie, temeliile genetice ale civilizației au fost subminate, până când, în cele din urmă, de obicei mai repede decât se înălțase, civilizația se prăbușea, iar societățile sale erau cucerite de popoare mai vi­guroase. Supușii slăbiți genetic erau destinați să trăiască printre ruinele iz­bânzilor lor trecute.

Astfel, Marele Paradox al omului este acela că, prin asprimile Naturii de-a lungul anilor, el și-a dezvoltat capacitatea genetică pentru civilizație. Apoi, instituțiile și procesele civilizației create de el inversează procesul de evoluție, slăbesc genetic omul și, în cele din urmă, îl împing înapoi spre barbarie. La început, descoperirea acestui destin ciclic al civilizației poate fi foarte descurajatoare, dar când înțelegem complet procesul care s-a pro­dus în mod repetat, găsim și posibilități de a trage învățăminte.

Mi-am dat seama că răspunsurile la marile provocări ale omenirii nu se află în uneltele sau creațiile rasei noastre, ci în însăși calitatea rasei. Dacă ai noștri continuă să urce pe scara evoluției, vom deveni mai deștepți, mai sănătoși, și vom depăși praguri genetice care într-o bună zi vor face ca mer­sul pe Lună să pară la fel de simplu ca trecerea unui copil prin cameră. În loc de a ne concentra asupra ameliorării realizărilor omului, când ne con­centrăm spre îmbunătățirea omenirii însăși, proxima galaxie ni se va părea cândva la fel de apropiată ca orașul vecin. Puterea descătușată a genelor va reuși la un moment dat să străpungă orice obstacol, chiar și aparent insur­montabila velocitate a luminii, căci dacă suntem îndeajuns de avansați pu­tem rezolva toate problemele. Cred că universul este astfel construit încât totul să fie posibil. Gânditi-vă la marile realizări înregistrate de omenire, în contextul actualei sale game de I.Q.: a trimis sonde spațiale spre stele și a fixat gene instabile. Nici nu putem concepe ce ar fi în stare să facă oamenii în viitorul îndepărtat, când vor avea un I.Q. echivalent cu cel actual ridicat la cub.

Principiul rasei înseamnă pentru mine mai mult decât chiar și supravie­țuirea propriei mele moșteniri și a tuturor lucrurilor din civilizația noastră care-mi sunt dragi; a devenit cheia spre stele. Înțeleg acum că conservarea propriei mele rase și a civilizației sale nu este decât o cpndiție prealabilă pentru continuarea evoluției spre un nivel superior. După cum atât de eloc­vent a predicat Nietzsche, omul trebuie să ajungă „dincolo de om”. “

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *