ORGOLIUL-marea nenorocire a umanității

Se spune că orgoliul este cea mai mare nenorocire a umanității. El stă la originea marilor tulburări din viața socială, a rivalității între popoare, a războaielor, intrigilor, urii și ranchiunei manifestate fată de alții. Orgoliul dă naștere la ambiții pentru putere, dar înăsprește inima și ne împiedică să ne iubim semenii. Orgoliosul este convins că el e întotdeauna dreptate și ceilalți nu. A încerca să schimbi pe cineva e o formã de orgoliu. Când, în sinea ta, crezi că ești corect și ai dreptate în comparatie cu altul care, după tine, nu numai că greșește, dar modul lui de gândire e complet deplasat, tu ești singurul care are de pierdut.

Dacă te lași stăpânit de orgoliu, asta te va costa foarte mult în ceea ce privește dragostea, relațiile, sănătatea și fericirea! Oare chiar meritã?

Să prezint câteva trăsături din profilulului psihologic al orgoliosului:

Orgoliosul e cel care se cunoaște cel mai puțin pe sine. E atât de plin de el, încât orice tentativă de a-l lămuri va fi sortită eșecului. Nu vrea să știe nimic. Nu suportă să fie contrazis. Îi place compania oamenilor care îl flatează. Binele pe care-l înfăptuiește cineva, cu dorința secretă de a fi aplaudat și glorificat, se întoarce întotdeauna împotriva autorului său.Din acest motiv, atâția oameni încep un lucru cu bune intenții care, în final, se întorc împotriva lor, căci, pe parcurs, orgoliul a pus stăpânire pe ei.

Orgoliosul crede că știe totul și are întotdeauna dreptate.De îndată ce i se pun la îndoială cunoștințele, orgoliul iese la suprafață și acesta este începutul unei îndelungi lupte obstinate, pentru a-l face pe interlocutor să-i înțeleagă punctul de vedere. Îl putem recunoaște pe orgolios după felul lui de a fi. Vrea cu orice preț să aibă dreptate și încearcă în toate felurile să se facă înțeles.

O altă trăsătură, specifică orgoliosului, este folosirea în mod curent a cuvintelor: Da, știam”. El știe totul. Dacă într-adevăr știe totul, de ce se simte obligat să spună? Ți se întâmplă de multe ori să rostești aceste cuvinte? În această situație, cel mai important este să fii tu însuți convins că știi. Tu și numai tu! Dacă ai fost întrebat „Știai?”, era cu totul altceva. Era o întrebare care aștepta un răspuns. Nevoia de a spune că știai ceva, fără a fi fost întrebat, se naște din orgoliu.

Orgoliul te face să reziști oricărei transformări interioare. Orgoliul încearcă mereu să te împiedice să-l vezi pe Dumnezeu în fiecare om, să ierți, să-ti exprimi emoțiile și sentimentele, să fii tu cu adevărat, să înveți să te cunoști și să evoluezi.

      Dacă în prezent ești supărat pe cineva și simți că ți-e imposibil să-i ceri iertare, în primul rând fiindcă-i porti pică și fiindcă n-ai încercat să recunoști dragostea în gesturile sau cuvintele sale, înseamnă că lași orgoliul să te împiedice. Probabil gândești în felul următor: „Dar dacă i-aș cere iertare, asta ar însemna, nici mai mult nici mai puțin, să-i dau dreptate și să recunosc că am greșit!

Încearcă să privești orgoliul ca pe o entitate exterioară distructivă, care nu vrea decât să te influențeze. Imaginează-ți că e o voce din capul tău, care te deranjează continuu și nu te lasă să trăiești. Hotărăște că, de acum înainte, vrei să-ți dirijezi singur viața, fără a mai asculta de vocea aceea.Orgoliul tău va face orice pentru a supraviețui. Se va întoarce împotriva ta, din momentul în care ai hotărât că vrei să-l stăpânești. Te va ataca, mai ales în primele săptămâni ce urmează deciziei tale. Apoi, treptat, rezistența sa începe să slăbească și totul devine mult mai ușor.

Orgoliului îi este frică. Îl putem compara cu o vecină care vine mereu la tine să-ți împuie capul cu povești înfricoșătoare. Tu o lași să te amețească astfel în orice moment al zilei. Când, în sfârșit, te decizi să-i spui: „Pleacă de aici, nu mai am chef de poveștile tale”, ea intră în panică. Își pierde teritoriul unde putea oricând să se defuleze. Dar va reveni, pentru a verifica adevărul spuselor tale. Așa se întâmplă și cu orgoliul. O vreme va face orice ca să supraviețuiască, pentru a dispărea apoi cu totul. Trebuie să rămâi în permanență atent, să fii stăpân pe situație. Ceea ce face deosebit de dificilă munca pentru stăpânirea orgoliului este faptul că, de îndată ce cineva se lasă cuprins de orgoliu, aceasta tinde să scoată la iveală și orgoliul celuilalt. Când doi orgolioși se înfruntă, rezultatul este inevitabil „doi învinși”.

Cel mai bun mijloc de a învăța să-ți stăpânești orgoliul atunci când discuți cu cineva, care ține neapărat să aibă dreptate, este să nu te încăpățânezi. Acceptă ideea că, în momentul respective, partenerul tău de discuție deține un adevăr important pentru el, la fel de important ca al tãu. Cine are dreptate? Amândoi, fără îndoială. Deci, accepți în forul tău interior că celălalt are dreptate, dar că și adevărul tău e la fel de important. Îți sugerez să-i răspunzi următoarele: „Accept punctul tău de vedere, chiar dacă este diferit de al meu și chiar dacă nu-l înțeleg. Accept că pentru tine e important”. Celălalt va fi complet năucit. Orgoliosul vrea întotdeauna să câștige, să aibă dreptate, să aibă impresia că celălalt a pierdut. Dar, după aceste cuvinte, se va găsi într-o situație în care adevărul său este acceptat fără ca celălalt să piardă. Vorbindu-i astfel, eviți să te cerți cu el sau să i te supui. Supunerea înseamnă a-ți schimba punctul de vedere, pentru a fi de acord cu celălalt. Și, în acest caz, amândoi aveți de pierdut: tu fiindcă, supunându-te, ai impresia că ți-ai pierdut toată energia, și celălalt, care se crede câștigător, dar și-a câștigat o falsă putere. Puterea lui trebuie să vină din el însuși, nu din ceilalți. Oricine câștigă prin orgoliu este în mod automat un învins.

Soluția rămâne mereu IUBIREA.

Totul revine mereu la același lucru: dragostea. Fiecare semn de dragoste sfârșește prin a rezolva toate problemele și transformă totul în viață. Dragostea are o mare putere de vindecare fizică, mentală, emoțională și spirituală.

Acum îți dai seama probabil că în spatele orgoliului se ascunde întotdeauna FRICA. Frica de a nu fi iubit, de a fi respins, judecat, criticat. Tema de a nu fi la înălțime într-o situație, teama de a pierde pe cineva sau ceva. Dacă ai de-a face cu o persoană orgolioasă, încearcă să observi toată suferința și teama ascunse în comportamentul său. Poate că va încerca să te schimbe, să-ți provoace teamă prin atitudinea sa autoritară, tranșantă. Dar să nu te lași impresionat, căci în realitate este, probabil, mai speriată decât tine.

Nu încerca să-i răspunzi tot cu mintea! Răspunde-i cu sufletul!   

 Văzându-i suferința, vei fi în măsură să ajungi la inima ei.

Lise Bourbeau

Sursa: mundisense

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *