Ziua în care Iliescu s-a albit: “Cum? Există supraviețuitori?”

Răsturnarea lui Ceaușescu trebuia să se facă într-o baie de sânge pentru a escamota complotul de sorginte sovietică și a legitima noii lideri drept “emanați ai revoluției”. Aduși de valul puterii populare. Televiziunea a fost trăgaciul pe care FSN a apăsat pentru a provoca masacrul de care avea nevoie.

Ultimul episod din interviul în serial cu realizatorul TV și cercetătorul Cornel Mihalache.

TVR, arma letală: sângele a curs pe relee

EVZ: Cornel Mihalache, încheiam ieri cu eforturile pe care noua putere le-a făcut pentru a scălda schimbarea lui Ceaușescu într-o baie de sânge. De altfel, mulți observatori au văzut în asasinarea soților Ceaușescu în ziua sfântă a Crăciunului de-a dreptul un gest satanist.

Cornel Mihalache: Așa e. Ultimul lider sovietic, Mihail Gorbaciov, a declarat în aprilie 2010 la București, în prezența fostului președinte Ion Iliescu, că soții Ceaușescu nu trebuiau împușcați “ca niște animale”, indiferent cât de grea era situația în România. Nu vreau acum și nici nu putem da aici toate secvențele criminale din acele zile. Dar le putem aminti pe cele mai groaznice. Comandanți ai Armatei, cu ajutorul televiziunii complice, condusă de noua putere complice, au indus în mentalul colectiv sintagma “securiști-teroriști”, “antiteroriști-teroriști”. Au pus față în față, să se lupte armata cu armata, armata cu securitatea, armata cu civilii. 

Televiziunea română, unde tu lucrezi astăzi, a fost principala unealtă de instigare și manipulare. Știu că ai în arhivă o sumedenie de exemple de manipulări grosonale ale TVR, care au dus la moartea a o mie de români după 22 decembrie.
Televiziunea română nu mai transmitea evenimente, ci transmitea mesaje pentru a determina producerea de evenimente. Ce s-a spus pe post în 22-23 decembrie, din studioul 4 al televiziunii? I-auzi:

“Gărzile muncitorești care au armament în dotare, sunt rugate să vină în sprijinul armatei de la televiziune, ceilalți care nu au, să-și procure, și să vină aici în ajutor…”

“La Palatul Telefoanelor, la etajul 3, mai sunt încă securiști…”

Ion Iliescu: ”Nu a reușit contralovitura acestei unități de sinucigași și de teroriști…”

Teodor Brateș: ”Radioul e atacat de trupe de securitate, în jurul străzii Galați sunt case conspirative unde se află securiști, pe strada Batiștei colț cu Alexandru Sahia este o unitate de securitate…”

Victor Ionescu: 
“La Casa Republicii se află un grup de securiști alimentați cu muniții de mașini cu tricolor, și care trag în oameni…”

Teodor Brateș: 
“Anumite grupuri de securiști demenți nu se predau…”

Emil Cico Dumitrescu:
 ”Revin …comandanții unităților din Târgoviște, Râmnicu-Sărat, Buzău, Focșani, Brăila, Galați, în cel mai scurt timp, îndreptați unitățile dumneavoastră, în deplină ordine și putere de luptă, către capitala patriei noastre, pentru a apăra Ministerul Apărării Naționale, Academia Militară, Radioul și celelalte sedii ale unităților din București, care sunt atacate de către trupele Ministerului de Interne…”

Teodor Brateș: 
“Coloane blindate se îndreaptă spre…, detașamente de teroriști, antiteroriști, de fapt, teroriști, ce antiteroriști, USLA, aceste detașamente criminale se îndreaptă spre clădirea Radioteleviziunii. Securiștii acuma să-și răscumpere vina în fața poporului și să apere această instituție care este acum cu adevărat a poporului…”

Armata a tras în toți. Chiar și asupra Armatei

Există o înregistrare a convorbirilor radio de la USLA (Unitatea Specială de Luptă Antitero), din 23 decembrie seara, prin care o avangardă a USLA transmite prin radio la bază ceea ce vede la poarta Ministerului apărării din Drumul Taberei:

“- Permiteți să raportez.
– Da.
– La MAPN a apărut o coloană de șapte-opt TAB-uri, două camioane cu militari și două ARO, au tras circa zece minute asupra Ministerului și s-au oprit acum.
– Cum, mă?!
– …asupra Ministerului.
– Cum? AU TRAS?
– Au tras asupra MAPN-ului
– Nu se poate !
– Asta e.
– Deci, cum? S-au oprit?
– Da.”

Armata trăgea asupra Ministerului Apărării. Armata a tras asupra cercetașilor de la Buzău, chemați în ajutorul armatei. Au murit la poarta ministerului patru dintre ei.

Copii de 18 ani trimiși la moarte cu sânge rece

Amintește-ne despre masacrul de la Otopeni, unul dintre cele mai sinistre evenimente din decembrie 1989!

Acești comandanți aveau nevoie de morți de la Securitate ca să-i poată transforma în teroriști. Au încercat cu compania de la transmisioniști de la Câmpina, trimisă la aeroportul Otopeni, apoi cu cei de la USLA.

Toată noaptea între 22 și 23 decembrie, Armata va cere Securității să vină cu trupe în apărarea unui aeroport – Otopeni – plin de unități militare care se călcau în picioare unele pe altele.

Spre ora 3 dimineața, sunt treziți cei de la Câmpina, unitatea de transmisiuni din cadrul trupelor de Securitate, sunt înarmați și trimiși spre Otopeni. Cele trei camioane trec prin trei baraje, care le recunosc legalitatea, apoi ajung la colțul cu intrarea spre Otopeni, DN9.

Camioanele o iau la dreapta, spre aeroport, pentru că așa li s-a ordonat. Spre iadul unor guri de foc din toate părțile. Gărzile patriotice de pe Departamentul Aviației civile, bete de la sticlele de whisky din shop-ul spart din aeroport, trag ca la nuntă.

După câtva timp, când s-a mai făcut lumină, un autobuz al aeroportului, cu civili care mergeau la serviciu intră pe DN9 și este și el mitraliat din toate părțile.
În urma războiului de la Otopeni, 54 de militari, majoritatea tineri de 18-19 ani, militari în termen, sunt uciși cu premeditare, cadavrele sunt lăsate să zacă până a doua zi, iar supraviețuitorii sunt considerați teroriști.

“Bordura aceea simțeam eu că mă apără”

Supraviețuitorul Cristian Huza povestește cum a fost:

“… Camioanele s-au oprit. Se auzeau împușcături sporadice. Iar unul din colegii mei mi-a spus: M-a împușcat. Mie unul nu m-a venit să cred. Cum adică te-a împușcat? Cine te-a împușcat ? În acel moment mi-a venit un glonț în cască. De undeva din spate se trăgea. Nu știam că am ajuns la Otopeni. Nu știam unde suntem. Instinctiv, m-am întors în direcția din care se trăgea. Și m-am ghemuit cât mai mult posibil. Instinctul de conservare, pentru că, nu știu, nu doresc nimănui să trăiască momentele prin care am trecut eu, în acel moment nu mai erai om, nu mai aveai rațiune, erai un animal, un animal care încearcă să se salveze, și, nu știu, eu am avut noroc. Poate așa a vrut Dumnezeu, poate soarta. Toate gloanțele care m-au atins, sau majoritatea, m-au lovit în cască. Unul m-a atins în mână. A fost singurul care m-a atins efectiv. Destul de grav ce-i drept… Am sărit din camion, m-am trântit pe burtă, și am găsit o bordură mică, de 10 centimetri, dar bordura aceea simțeam eu că totuși mă apără. Vă dați seama că era o simplă bordură. Am trecut pe lângă colegi care erau împușcați din toată părțile. Nu știam efectiv de unde se trage. După focul… nu știu cât a durat prima rafală, 5 – 10 minute… Între timp noi strigam, mare parte din noi își lăsase armele și au încercat să se salveze. Strigam că nu suntem înarmați, strigam să se oprească focul, probabil cineva a înțeles lucrul acesta, sau li s-a terminat muniția, au schimbat încărcătoarele, nu știu. Cert este că s-a oprit totuși. Ni s-a spus să ne ridicăm cu mâinile la ceafă, să aruncăm tot ce avem la noi, și în primul rând casca, nu știu, eu am ținut mult la casca aia, parcă nu îmi venea să o dau așa ușor, pentru că știam că acea cască m-a salvat. În sfârșit. Am aruncat tot ce aveam la noi. În momentul acela, fără somație, fără nimic, s-a tras din nou asupra noastră. Practic, parcă se făcea un experiment. Hai să vedem din câte rafale îi omorâm…”

În 1993, Ion Iliescu conduce pe cineva la Otopeni. Când se întoarce, vede lume adunată la crucea-monument din mijlocul spațiului verde din fața aeroportului și se dă jos din mașină. O echipă a BBC filma declarații ale părinților victimelor.

Președintele României, excedat de detaliile prezentate, întreabă: De unde știți atâtea lucruri? Răspunsul îl albește, la propriu: Cum de unde, de la supraviețuitori! Iar președintele tuturor românilor întreabă: Cum, există supraviețuitori?

Răniții au fost puși pe mese de beton și lăsați să moară

Supraviețuitor Cristian Huza:

“… să treci pe lângă colegi, în trei luni îți faci niște cunoștințe, și prieteni de armată, doar cu ei mănânci, cu ei stai acolo. Dar să treci pe lângă colegi de-ai tăi, să spună: “ia-mă și pe mine !” sau “nu mai pot !” sau “eu mor !”… Mintea mă duce acum cumva la un film. Efectiv lucrurile astea s-au întâmplat în realitate. Și cei care au putut să sară din camioane, unii dintre ei chiar au scăpat. Alții au murit acolo. Și au murit nu din cauza rănilor pe care le-au primit, pentru că s-ar putea ca unele răni să fi fost nu superficiale, dar tratabile. Să lași pe cineva să moară ca un câine ? E clar, e o crimă. Dar nu știu dacă există un cuvânt deasupra crimei…”

Supraviețuitorii acestui măcel, răniți, care au fost duși la spitalul de la Balotești, au fost puși pe mesele din beton și acolo au murit fără nici un fel de intervenție. Au fost chiar păziți 2 – 3 zile, catalogați drept teroriști. O parte dintre morți au fost suiți într-un camion care a stat într-un hangar din aeroport, erau considerați teroriști. Probabil că așteptau momentul în care să-i împrăștie prin oraș ca teroriști-securiști morți.

Dar ei au fost recunoscuți totuși ca eroi-martiri. Cum s-a petrecut metamorfoza?

Tocmai pentru că au existat supraviețuitori, planul a trebuit schimbat. În 25 decembrie acest camion este filmat, iar un civil spune: “sunt 25 de eroi soldați, au fost uciși de teroriști care s-au retras în păduri.” Nemurind toți, nemaiputând fi considerați mult timp teroriști, planul se schimbă. Ei sunt eroi uciși de sirieni și libanezi parașutați din elicoptere…

Șoferul de taxi Constantin Tiucu, conform declarației sale date la procuratură, a intrat pe drumul spre aeroport, la 25 de metri în spatele ultimului camion, înainte de a se trage. Șoferul aude primul foc, stă două minute, și se retrage, scăpând nevătămat din acel infern, dar vede că se trage de pe Departamentul Aviației civile cât și dinspre aeroport, și dintr-un transportor blindat. După eveniment duce un transport de răniți la Urgență, trei transporturi de răniți la Balotești, două cu morți la morgă, iar a doua zi, în 24 decembrie revine și ia ultimii doi morți.

Declarația sa făcută unei televiziuni străine este o dovadă a diversiunii cu teroriștii străini. Sau așa i s-a spus să transmită, sau chiar acest șofer de taxi face parte din structura diversionistă.

Constantin Tiucu (la o cameră de filmat Antenne 2): “Sunt șofer pe taxi-furgoneta pe care ați văzut-o mai înainte în imagine, și de trei zile, de trei zile continuu sunt la dispoziția poporului. Am cărat de la Aeroportul Otopeni, de ieri dimineață de la ora 4, victimele teroriștilor, victimele fostului regim care ne-a adus în situația de față și care nu ne-a lăsat să trăim ca niște oameni liberi, să ne facem datoria. După cum vedeți, astea sunt ultimele victime, care ne-a indignat și care, acum Aeroportul Otopeni în fine, s-a făcut liniște și teroriștii care au rămas au fost aruncați în pădurile din depărtare și, după câte se pare, nu mai au muniție, li s-a terminat muniția. Deci, vor fi prinși, sunt libanezi, sunt sirieni care au fost parașutați.”

Trosca, Eroul Martir Terorist

Când am spus că masacrul de la Otopeni e unul dintre cele mai sinistre, uitasem de asasinarea echipei lui Trosca. Care este adevărul despre acei morți lăsați să zacă în stradă și filmați cu insistență de TVR?
În seara de 23 decembrie, generalul Nicolae Militaru, ministrul apărării și șeful acestui Consiliu Militar Superior care ținea loc de guvern, cheamă în sprijinul MAPN unitatea USLA care să participe la anihilarea teroriștilor. Echipajul USLA din cele două ABI-uri (Autovehicule Blindate pentru Intervenții) este nimicit. Colonelul Trosca, șeful de stat major se zbate pe asfalt între viață și moarte. Cineva nevăzut sare gardul ministerului și îl împușcă în frunte, de foarte aproape. Șapte morți de la USLA.

Cineva a scris cu cretă, în noaptea aceea, pe ABI-uri, “teroriști” ! Cine avea curajul să iasă în acea noapte, și să aibă și cretă la el, decât niște militari ai armatei române eliberatoare! Cadavrele au fost lăsate să zacă încă trei zile, la câteva sute de metri de biroul ministrului Militaru, material didactic pentru psihoza pe care trebuiau s-o trăiască locuitorii capitalei.

Despre Gheorghe Trosca și această tragedie sper să vedeți marți, de la ora 22.00, pe TVR 1, un documentar care se cheamă Terorist Erou Martir.
În dimineața de 24 decembrie, USLA și Direcția a V-a a Securității au fost chemate prin ordinul lui Nicolae Militaru, ministrul Apărării și șeful acestui Consiliu Militar Superior, la o revistă de front în spatele stadionul Ghencea, unde-i așteptau cuiburi de mitralieră să facă din ei teroriștii Revoluției, de care aveau atâta nevoie!

“Vom judeca iarăși excepțional și vom împușca exemplar!”

Vă dau un singur document. Dacă citim cu atenție tabelul din raportul Regimentului 20 tancuri cu situația consumului de muniții în perioada 22-29 decembrie putem înțelege grozăvia acelei diversiuni militare: 746.876 cartușe s-au tras în București, în acele zile. Doar de către acest regiment. Înmulțiți cu celelalte trupe ale armatei din țară. Peste 15 milioane de cartușe? Tras de aproape, un cartuș trece prin 7 oameni.

Click pentru a mări imaginea

În colecția Biblioteca Statului Major General am găsit o carte: “Decizia militară – raționalitate și legitimitate” de general de divizie Ion Gâdiuță și colonel Dumitru Sava. Cartea se încheie așa:

“…(Noi, armata), ne vom face mereu datoria. Și dacă în situații imposibile vom încerca să supraviețuim, este numai pentru a-i mai fi încă o dată de folos patriei. Ca de fiecare dată, pentru că moartea ne este sarcină de serviciu, vom cădea din nou eroic. Și în numele puterii suverane și voinței legitime a poporului, cei care vom mai rămâne vom judeca iarăși excepțional și vom împușca exemplar! Căci acesta este destinul nostru. Trepădușii politici, oricât s-ar agita, nu ne pot nici murdări, nici judeca.”

Noroc că Armata nu mai e aceeași ca în 1989 sau în 1999! Îți mulțumesc Cornel Mihalache!

Citiți și:

Sursa: evz.ro

 

 

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *