Oare la 1900 în Regat se uitase de Basarabia ? Niciodată !

basarabia 225x300 Oare la 1900 în Regat se uitase de Basarabia? nationalCand Carol I a vizitat Rusia în vara anului 1896, Journal de Petersburg scria: “Problema basarabeană își pierde din importanță pentru români”. De ce? Pentru că se acutizase situația românilor din Transilvania și Bucovina, așa încât privirile românilor din Regat se îndreptasera către ei.

Ziarul moscovit “Svet” asocia vizita lui Carol I aceleia a guvernatorului Basarabiei la Iași în 1893, când acesta din urmă se declarase mulțumit de primire și laudă “binemeritata dispariție a acelei probleme basarabene care a fost cauza fiecarei iritări antirusești din România”. La fel, ziarul Moskovskaia Vedomosti se bucura că Basarabia nu mai era privită în România ca “o proprietate a ei”.

Numai că, prin vizita sa în Rusia, Carol I nu schimba orientarea politicii externe a României. Corespondența diplomatică germană din acei ani de la Sankt Petersburg și București, de curând publicată de Teodor Pavel, ne aduce noi mărturii despre neuitarea românilor unii de alții.

“Noi ne-am purtat neloial față de România, îi spunea ministrul rus de finanțe Serghei Witte, în iulie 1898, ambasadorului german Radolin. După ce îi promiseserăm că nu vom lua nici o palmă de pământ românesc, am reținut o bună parte din țară și am dispus în schimb desprinderea de Turcia a mlaștinoasei Dobroge.” Desigur, se referea la anii 1877-1878. Dincoace de Prut, se știa bine că Basarabia fusese “răpita cu forța de către Rusia… și menținută numai cu cnutul”, dupa cum declară mitropolitul Partenie al Moldovei, la înscaunarea sa din februarie 1902.

Se considera Basarabia pierdută pentru totdeauna? În timpul Războiului Ruso-Japonez, Kiderlen Wachter, ministrul Germaniei la București, îl aude pe Gh. Grigore Cantacuzino, primul-ministru în funcție: “Situația în Rusia merge atât de prost, încât noi ne putem gândi la redobândirea Basarabiei”. Afirmația face ocolul cabinetelor europene. Știa și liderul conservator că o astfel de redobândire nu se putea obține decât în cadrul unei mișcări generale de autodeterminare a popoarelor din vestul Rusiei.

Dar… o pipăire a terenului uneori nu strică. În acest context, guvernul conservator primește în portul Constanța crucișătorul rus Potemkin, cu marinarii săi răsculați. Este și contextul în care în București se formează un “comitet de patru” lideri politici: Gh. Grigore Cantacuzino, N. Filipescu, I.I.C. Brătianu și E. Costinescu, “în vederea sprijinirii acțiunii de autonomizare a Basarabiei”. Comitetul îl însărcinează pe Barbu Catargiu, șeful de cabinet al primului-ministru, și pe C. Stere, exilatul basarabean din România și prietenul apropiat al lui I.I.C. Brătianu, cu organizarea unor acțiuni concrete.

Sub pretextul unui proces de moștenire, C. Stere se duce în Basarabia – nu înainte de a discuta și cu Eugeniu Carada, care-i oferă, discret, sprijinul financiar al Băncii Naționale. Misiunea lui Stere era aceea de a aduna intelectuali basarabeni în jurul unui minimal program național: editarea unui ziar în limba română, achiziționarea unei tipografii, constituirea unui nucleu politic care să stea la baza unui partid național, înființarea unei societăți de cultură românească, deschiderea unor școli în limba română. Și în buna măsură misia lui Stere reușește, cum ne demonstrează corespondența sa cu Barbu Catargiu, romanul sau memorialistic “În preajma revoluției” și mai ales realitatea din Basarabia (primul ziar românesc apare la 25 mai 1906).

(Ziarul de Duminică, 16 mai 2008)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *