Acum 2 zile am avut proces la Ploiești. Mi-am fcut obicei ca, de cte ori merg acolo cu treab, s dau o rait și prin parcul central, unde sunt mai multe tarabe cu crți – gen anticariat. De multe ori gsești chestii interesante. Avnd acas o bibliotec care, acu 10 ani depșea deja 5000 de volume, mi-e greu s mai gsesc noutți, dar mi-am notat mental autorii și crțile pe care le știu aprute n romn, care m intereseaz și nu le am nc.

Uneori am surprize plcute, de genul s mai gsesc un Ion Bieșu pe care nu l aveam, sau vre-o carte veche de spiritualitate sau istorie, din genul celor tiprite nainte de 1940 – sau dup 1940, xeroxate n ilegalitate.

La crți noi nu m bag dect rar, și asta nu datorit prețului, ct faptului c nu se mai public dect tmpenii.

Am sentimentul c, din punct de vedere cultural, Romnia s-a oprit n loc. La capitolul carte romneasc, copii de securiști (Manolescu-Pleșu-Patapievici-Liiceanu-Crtrescu) au pus mna pe cultura romneasc și o mbloșeaz cu producții proprii anoste, sau cu ale protejaților lor, la fel de lipsiți de talent. Nici Dan Puric, cu cele 6 crți publicate pn acum, nu m nclzește. Originalitate de idei și limbaj forțat, lipsit de sinceritate, ca și omul n sine. Deh, ce poți cere de la unul care toat viața a interpretat roluri ? Interpreteaz unul n plus, acela de scriitor. Citindu-l pe Puric, l ntrevezi peste tot pe Țuțea, ale crui idei și limbaj le copiaz, mbuntțit, modernizat.

Nici autori strini buni nu se mai public – din pcate. Tnjesc dup un Serge Brussolo cte un an, pn i apare o carte nou. Singurul care mi mai alin “suferința” este Salman Rushdie, care vd ca apare din ce n ce mai puternic pe piața romneasc, și tradus foarte bine. n rest, sunt dezamgit de modul chicios n care scrie, public și lanseaz – cel puțin n Romnia, Pascal Bruckner – ultima lui lucrare arat ca un manual pentru calculator – care trateaz dragostea !

n materie de științ și spiritualitate, singurele lucrri serioase apar la editura lui Elena Francisc, la prețuri destul de prohibitive – ce e drept.

Herald-ul, chiar dac a avut cteva apariții bune, a capotat de o vreme. n materie de SF, Nemira ține steagul sus cu antologiile Gardner Dozois (care s-au oprit se pare la volumul 6 –ianuarie 2011 – așteptm cu interes continuarea), n rest, liniște total ! Nu intru n segmente de niș, cum ar fi Stephen King, care este vd – publicat n disperare, cu niște tomuri ce depșesc ca volum Biblia și Coranul la un loc ! Pentru mine, capodopera lui de neegalat rmne cartea scris mpreun cu Peter Staub, Talismanul, care depșește chiar și crțile lui Tolkien.

De vre-o 3 ani a mai aprut pe piața SF și Editura Tritonic (lansat att de original n Vam, la Papa Șoni, cu acel stand de care mi amintesc cu plcere), unde i-am putut descoperi pe ndelete, n vacanț, pe China Mieville și Neil Gaiman (un autor genial, de talia lui Brussolo, pe care l recomand tuturor pasionaților de SF și Fantasy – ultima lui lucrare aprut n limba romn, Cartea Cimitirului este excepțional – iar colaborarea cu Terry Pratchett a scos o alt capodoper la iveal – Semne Bune, de un umor fabulos – recomand s o citiți n englez – dac puteți, altfel pierdeți jumtate din jocurile de cuvinte). Și, CAM ATT !

La ditamai țara, nimeni nu mai are curajul s cumpere drepturi de publicare și s traduc autori noi, BUNI !? Nici mcar pe Asimov nu l-a publicat n totalitate n limba romn ! Nu mai vorbesc de clasici, Polirom-ul a publicat abia anul trecut (2011) “1001 de zile sau Noua Seherezada” a genialilor ILF și PETROV.

Am cteodat sentimentul c istoria – mai ales cea cultural, avanseaz n salturi. Acum suntem ntr-un moment de pauz, probabil ntre dou sprinturi. Pn și nainte de 89 am senzația c se publica mai mult – și mai bun. Dac nu cunoști binișor o limb strin (de preferabil engleza), riști s te trezești prizonierul lagrului cultural neo-comunist, și s privești cu jind, peste “gard”, la buntțile ce apar – și la noi – venite din strintate – n alte limbi.

Ar mai fi multe titluri, multe recomandari pe care le-aș face celor ce caut s citesc (fie și n vacanț) o carte bun. Mulți m ntreab cnd am timp s citesc atta și s mai și fac alte multe lucruri pe care le fac ? Pi, citesc pe unde apuc. La instanțe, ct mi aștept rndul la procese, la volan (la semafoare), și mai ales noaptea. M rcie dojana unui magistru al adolescenței mele cruia, cnd m plngeam c nu am timp s le fac toate cte mi le propun, mi reproșa – mie și generației mele: “DORMIȚI PREA MULT !”

Mihai Rapcea

 

 

S-ar putea să-ţi placă şi aceste articole
Latest Posts from Blogul lui Mihai Rapcea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *