Bancuri cu evrei

Ștrul sună la Securitate
 -Alo! Să știți că Ițic are niște lemne!
-Și ce-i cu asta?
-În fiecare butuc de lemn a ascuns dolari, diamante, aur, arme.
Apoi Ștrul îi telefonează lui Ițic:
-Vezi că am trimis să-ți spargă lemnele.
-Pe-cine?
– Pe ăia care mi i-ai trimis tu anul trecut de mi-au săpat grădina.


Într-un parc din Moscova, un milițian se oprește în fața unui bătrân care citește o carte scrisă în ebraică.
-Ce citești, jidane? Îl întrebă el.
-Studiez ebraica, îi răspunde bătrânul.
-La vârsta ta n-ai nici o șansă să ajungi în Israel.
-Desigur, dar ebraica e în același timp limba Paradisului.
-Dar dacă ajungi în iad?
– Acolo mă voi descurca cu limba rusă.
 
 

Ițic vine disperat la rabin:
-Rabi, rabi, nevasta mea mă înșeală.
– Divorțează!
-Da, dar eu nu pot trăi fără ea.
– Nu divorța!
-Da, dar am scandaluri de dimineață până seara. Înnebunesc.
-Divorțează!
-Da, dar mie în place să mănânc numai ce gătește ea.
-Nu-divorța!
-Da, dar ea e-o mână spartă, cheltuiește tot.
-Divorțează!
-Dar eu fără ea nu pot, știe toate socotelile, afacerile.
-Botează-te!
-Cum așa, Rabi?
– Așa, ca să mai bați capul și unui popă!

 

Un rabin a primit cadou o papagaliță care tot timpul spunea:
-Eu sunt o curvă! Eu sunt o curvă!
Rabinul nu mai știa ce să facă. 
Unul din enoriași îi spune:
– Eu am acasă doi papagali foarte cucernici. Tot timpul spun rugăciuni. Dați-mi mie papagalița, o s-o educe cei doi barbatusi ai mei.
Duce omul papagalița acasă și-i dă drumul în colivia unde se găseau cei doi papagali.
-Eu sunt o curvă! Eu sunt o curvă! strigă papagalița.
La care unul dintre papagali se întrerupe din rugăciune și-i spune celuilalt:
– Ai văzut că rugăciunile ajută?.

Ițic o sună pe dna Goldstein:
-Alo, sărut-mâna, ce mai faceți?
-Ce să fac, sunt singură, soțul e pe teren de-o lună.
– Atunci poate îmi permiteți să trec pe la dvs., bem o cafeluță, facem amor.
-Vai, domnule Ițic, credeți că sunt curvă?
– Da’ cine a pomenit de bani?


 

-Doctore, ce-i aia un microscop?
-Ceva care mărește.
– Aha, de aceea îmi spune bărbatul meu că am mâini microscopice.
 

Vine Natan acasă și-o găsește pe nevastă-sa în pat cu cel mai bun prieten.
– Nu ți-e rușine, ți-am dat numele meu, dragostea mea, banii mei, și tu, prietenul meu, ți-am dat bani, ți-am dat casă, și, și. și mai opriți-vă o dată, măcar cât timp vorbesc cu voi.
 


Kohn se dă de peste două ore în lanțurile de la balci și arată foarte rău.
-De ce nu renunți? – îi strigă Iancu.
– Patronul de la lanțuri îmi datorează niște bani și numai așa pot să mai recuperez ceva.
 

-Ai auzit, nevasta lui Goldenberg a născut tripleți.
-Care-Goldenberg?Angrosistul?
-Da.
– Așa-i trebuie. Să vadă și el cum e când comanzi o marfă și ți se trimite mai mult.
 

Rifca o întreabă pe doamna Weiss, care are o prăvălie cu gâște:
-Ei, ți-ai măritat fata?
– Încă nu. Cu fata e la fel ca și cu marfa mea. Toată lumea se uită, o pipăie dar nimeni nu cumpără.
 

Rașela și Moritz trebuie să plece în America, dar n-au bani decât pentru un singur bilet.
Pleacă Rașela și după puțin timp Moritz primește 100 de dolari într-o scrisoare. După vreo 3 zile, 200 de dolari, apoi, 500, apoi 800, apoi, 1000.
Moritz pleacă și el în America fără s-o anunțe pe Rașela, ca să-i facă o surpriză.
Intră la hotelul unde locuiește Rașela și-o găsește goală în pat cu un tip.
– El ți-a dat suta de dolari pe care mi-ai trimis-o? – strigă furios Moritz.
-Da.
-Și cei 200 de dolari, tot de la el îi ai?
-Da.
-Și cei 500, și mia de dolari, tot el ți i-a dat?
-Da.
-Vai draga Rashela, dar  învelește bietul om, că răcește.


 
Sună-poștașul
Iese-Mayer,gol:
-Nu te speria, eu, prietena mea și cei 8 copii ai mei suntem toți în pielea goală.
-Și cine-i Mayer, de la etaj? – întreabă poștașul.
-Ah, e Mayer care s-a însurat cu fosta mea nevastă, cu cei 6 copii ai mei.
-Și Mayer de la subsol?
-Ah, e Mayer cu care a fugit actuala mea nevastă, cu cei 7 copii ai noștri.
– Înțeleg, păi dumneata nici n-ai timp să te mai îmbraci.
 
În Germania, într-o redacție de ziar
– Aș scrie ceva critic despre Statele Unite.
– Nu, că se supără Bush și ne taie de pe lista invitaților la Casa Albă.
– Aș scrie atunci despre arabi.
– Nu, că se supără și ne taie petrolul.
– Poate ceva despre Israel?
– Nu, că se supără evreii, și cine știe ce ne mai taie și ăștia.
 
La Școală, după Crăciun
– John, cum ați petrecut Crăciunul?
– Am făcut un pom de Crăciun, l-am umplut cu jucării și tare ne-am bucurat.
– Și tu, Jimmy?
– Am făcut un pom de Crăciun, am cumpărat o mulțime de jucării, și tare ne-am bucurat.
– Dar tu, Nathan?
– Noi avem o prăvălie cu jucării și ne-am uitat la rafturile goale, și tare ne-am bucurat.
 
Moise a fost surd
– De la surzenia lui Moise ni se trag toate nenorocirile, spune Moișe.
– De ce?
– Pentru că Dumnezeu i-a poruncit pe Muntele Sinai: “Ia poporul meu și du-l în Transilvania”, dar Moise, surd, a auzit Transiordania.
 
Blima-merge-la-doctor
– Domnule doctor sunt bolnavă.
– Dezbrăcați-vă.
Doctorul o consultă și se uită la ea îngrijorat.
– Ce am domnule doctor?
– Nu vă speriați. Spuneți-i soțului dumneavoastră să treacă pe la mine.
A doua zi, Ițic e la policlinică și doctorul îi spune:
– Blima dumitale are nevoie de sex, de trei ori pe zi: dacă nu, moare.
Se întoarce acasă Ițic și Blima nerăbdătoare îl întreabă:
– Ce-a spus doctorul?
– Că ai să mori!
 

– Ce mai face pisicuța aia a ta de angora, drăguță ca un bibelou? – îl întreabă Ițic pe-Haim.
-A murit.
– Cum – “a murit”?! Și mi-o spui așa, fără nici un pic de menajament? Știi doar ce mult țineam la ea. Nu puteai și tu, cât de cât, să mă pregătești, să-mi spui că a murit, așa, mai pe ocolite. De pildă, că s-a suit pe acoperiș sau că-i în pivniță după șoareci. Dar, în sfârșit, mai bine spune-mi ce face tata?
– E pe acoperiș.
 

Haim și Moshe și-au deschis restaurante. La Haim e coadă zi și noapte la mititei, iar la Moshe – faliment.
– Măi Haim, spune-mi și mie, cum faci tu mititei, că la tine lumea dă buzna și la mine nu calcă nimeni.
– Păi cum  să-i fac, jumătate carne, jumătate rahat.
– Ah, tu pui și carne?
 


La dentist
Rebeca moare de frică:
– Domnu’ doctor, mi-e așa de frică. Decât să-mi scot o măsea, mai bine fac un copil.
– Doamnă, hotărâți-vă, să știu cum să așez scaunul.
 
Explicația-rabinului
Ițic, care are 80 de ani, află că nevastă-sa Rifca, în vârstă de 18 ani, va naște un copil. Nedumerit, merge la rabin.
– Rebă, cum se poate așa ceva?
După câteva clipe de gândire, rabinul îi spune:
– Uite, Ițic, am să-ți dau un exemplu. În Sahara se plimbă un bătrân cu o umbrelă veche și stricată. Deodată, apare  un leu fioros. Bătrânul duce, de frică, umbrela la ochi și face “pac!”. Și minune, leul cade mort. Ei, ce crezi, cum se poate așa ceva?! Poate că în spatele bătrânului, o fi apărut un tânăr vânător, cu o pușcă faină și el a tras cu adevărat.
 
Strămoșii
Ițic s-a îmbogățit și-a cumpărat un castel. Holul e plin cu cavaleri în zale.
Băiatul lui îl întreabă:
– Strămoșii noștri purtau aceste zale ca să se apere?
– Numai când vindeau nasturi.
 
Flagrant delict
Avocatul Kohn își surprinde în flagrant delict nevasta, în pat cu tânărul jurist Weiss, și începe să se vaite:
– Oi vei..Oi vei, am știut! Am știut!
Calmă, nevasta îi reproșează:
– Da, tu ai știut, dar el știe acum!
 
Vin “botezat”
La Nuhăm, angrosist de vinuri, vine Marin, cârciumarul, să cumpere 5 butoaie cu vin.
– Spune-mi Nuhăm, îl roagă Marin, câtă apă se adaogă la un butoi.
– 50 de litri, îi spune Nuhăm.
După câteva zile, Marin se întoarce furios:
– Hoțule, nenorocitule! – strigă Marin. Am adăugat 50 de litri de apă și vinul nu mai e de băut.
– Ah, murmură Nuhăm. Și tu ai adăugat 50 de litri de apă?!
 
Simț de.orientare
O pereche de bătrâni emigranți în Statele Unite, vrând să arate că sunt “educați”, cumpără în fiecare zi “New York Times” – deși nici unul dintre ei nu știe să citească nici un cuvânt englezesc, – și se instalează pe o bancă din parcul apropiat de locuința lor.
Fiecare ia câte o porțiune de ziar și se preface că citește.
– Iankală, îi șoptește bătrâna doamnă soțului ei, întoarce ziarul. Îl ții pe dos.
– De unde știi? îi răspunde, tot în șoaptă, bătrânul. 
Nici tu n-ai habar de limba engleză.
– Vezi fotografia bărbatului acela! 
Îi arată ea o reclamă. După tine, merge pe tavan.
 
Evreii și.frizerii
Șmil se duce la patronul lui creștin și-i spune:
– Nu mai pot să lucrez în prăvălia asta. Toți angajații dumitale sunt antisemiți.
– Cum ai ajuns la această concluzie? 
O fi poate unul sau doi. Dar nu toți.
– Nu. 
Toți sunt antisemiți. De altfel, am făcut un test. Le-am pus o întrebare. Toți mi-au dat același răspuns.
-Ce-întrebare?
– I-am întrebat ce-ar spune dacă ar fi exterminați toți evreii și frizerii.
– Frizerii? De ce frizerii?
– Ai văzu? Și dumneata esti!
 
Public dificil
Doi actori israelieni stau de vorbă.
– Ca să fiu sincer, spune unul, eu prefer să joc în fața unor spectatori englezi, decât în fața unor spectatori israelieni.
– Care e diferența?
– Englezul râde mai întâi de politețe, pe urmă când ceilalți spectatori pricep gluma și a treia oară când o înțelege el însuși.
– Dar spectatorul israelian?
– El nu râde niciodată: a mai auzit bancul
 
De ce e cafeaua neagră?
Moise stă la masă într-o cofetărie.
– Cafeaua asta are un avantaj, un dezavantaj și un mare mister. Avantajul e că nu are în ea cicoare, dezavantajul e că nu are cafea și misterul e: cum se face că e neagră?
 
 
Bătrân curios
Șvarț are 93 de ani, și deși e sănătos tun, se plânge tot timpul.
– De ce ești trist, îl întreabă fiul, am grijă de tine, nu-ți lipsește nimic.
– Bine, până când trăiești tu și.pe urmă?
 
Uf, femeile
Haim se pregătea să plece în oraș. El îi spune nevesti-sii:
– Mi se pare că o să plouă. Ruti, ce părere ai? Să-mi iau umbrela?
– Ia-ți-o.
– Da, dar dacă nu plouă, la ce bun să mă car cu umbrela? Nu, am să iau mai bine bastonul.
– Bine. Ia-ți bastonul.
– Te-ai uitat afară, Ruti? Se apropie o furtună grozavă. Dacă mă prinde ploaia, mă face ciuciulete. Mai bine las bastonul și iau umbrela.
– Bine, lasă bastonul și ia umbrela.
– Tu ai dreptate. Dar dacă cerul se înseninează? Am să las umbrela și am să iau bastonul.
– Pentru numele lui Dumnezeu, Haim, lasă umbrela și ia bastonul, numai termină odată!
– Nu știu ce-i cu tine astăzi. Ba îmi spui să iau umbrela, ba îmi spui să las umbrela, sau să iau basotnul. Uf, Doamne, e o nenorocire, cu femeile astea! Niciodată nu știu ce vor.
 
 
 
Gusturi diferite
– Un singur lucru îmi place la soția lui Ștrul.
– Care anume?
– Că nu e soția mea.
 
Testamentul
– Am auzit că ți-a murit mătușa. Ce vârstă avea?
– 96 de ani.
– Și avea mintea limpede?
– Asta o vom afla doar mâine, când îi deschidem testamentul.
La telefon
E știut că israelienii gesticulează în timp ce vorbesc. Instrucțiuni afișate lângă un telefon public:
– Introduceți o monedă;
– Cu mâna stângă ridicați receptorul:
– Cu mâna dreaptă începeți să vorbiți.
 

Noi,-belgienii
În Piața Regală din Bruxelles are loc o violentă confruntare între waloni și flamanzi. Apare poliția să restabilească ordinea. Cel mai mare în grad li se adresează:
– Toți flamanzii să se adune la dreapta mea, iar walonii la stânga!
Toată lumea se supune, dar rămân la mijloc o duzină-două de evrei, care se miră în ce au picat. Și atunci, unul din ei, Avrum, întreabă:
– Și noi, belgienii, unde stăm?
 
Puricii
Smil, în căutare de resurse de existență, inventează un praf de omorât puricii. La piață încearcă să-l vândă. Judith îl întreabă:
– Praful tău chiar este eficace?
– Sută la sută, mă jur pe viața mea.
– Și cum te folosești de el?
– Simplu: prinzi puricele între două degete,
îi deschizi gura și îi torni pe gât un pic de praf. Moare pe loc.
– Dar, Smil, îi spuen Judith, care nu este deloc proastă, dacă îl țin între două degete, pot să-l omor mai simplu.
– Sigur că da, contra puricilor trebuie să lupți cu toate mijloacele.
 
Nervi
– Dar calmează-te, Iossel! 
Ce te-a putut aduce în starea asta?
– Aș vrea să te văd pe tine. Tu ce ai fi făcut în locul meu?
– Dar explică-mi și mie.
– Închipuie-ți, adineauri, intru în casă și o prind pe nevastă-mea făcând dragoste cu vecinul nostru, un jandarm pensionar. Era să mor! Am fost atât de furios, că dacă aveam un revolver, îi trăgeam două perechi de palme acestui Don Juan de mahala!


Neplăcut?
– Nu știu cum să ți-o spun, Iossel.
– Chiar așa-i de greu?
– Mi-e foarte greu și. neplăcut.
– Dar – totuși – spune, ce dracu, suntem prieteni.
– Hm, îl cunoști pe Aron?
– Bineînțeles!
– Presupun că îți dai seama că o curtează pe nevastă-ta.
– Cum să nu.
– Mi-e foarte neplăcut să ți-o spun, dar de fiecare dată când tu pleci de acasă, el se înființează și se culcă cu ea?
– O știu perfect; el îi dă și câte 100 de shekeli.
– Și tu nu spui nimic?
– Ba da. I-am spus că de săptămâna viitoare să-i-dea 200!
 
Boabe de fasole
Efraim cu Moșe s-au dus la oraș, unde au făcut-o lată: au mâncat la restaurantele necușer, s-au destrăbălat cu târfe. La întoarcere, un “binevoitor” i-a turnat la rabin, care i-a pedepsit: opt zile să umble cu boabe de fasole în pantofi.
A patra zi a pedepsei cei doi se întâlnesc pe ulițele satului; în timp ce Iossel șchiopăta de tot, Moșe umbla, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat.
– Ce faci, Moșe, doar nu ai îndrăznit să nu respecți ordinul rabinului?
– Sigură că îl respect, dar el nu ne-a interzis să fierbem fasolea!
 
 
Ultimul avertisment
– Bloch!
– Da, domnule director!
– Trebuie să-ți vorbesc foarte serios.
 - Vă stau la dispoziție, domnule!
– Bloch, de douăzeci de ani ești împuternicitul meu și de ani de zile mă furi.
– Vai, domnule.
– Este inutil să încerci să negi; pe de altă parte, de peste trei ani ai niște relații cu nevastă-mea pe care nu le pot califica decât intime.
– Dar.
– Știu totul. Și colac peste pupăză, fiica mea mi-a spus azi dimineață că este însărcinată, tot ca rezultat al activităților dumitale. Deci, Bloch, îți atrag atenția, nu exagera!
 
 
 
Nu știți ce pierdeți
La un dineu, un episcop catolic este așezat lângă un rabin. Se servește un splendid cotlet de porc, când episcopul se apleacă spre rabin:
– Din asta, nu o să mâncați.
– Evident că nu, mi-o interzice religia mea.
– Păcat, nu vă dați seama ce pierdeți.
După cină, toată lumea se ridică și dă să plece. Rabinul i se adresează episcopului:
– La revedere, și transmiteți sărutările mele doamnei.
– Vai, dar știți că religia mea îmi interzice asta!
– Ce păcat, domnule, nu vă dați seama ce pierdeți!
 
Schioapa
– Căsătorește-te cu ea, Rosenfeld. este o partidă minunată. 
Este fiica vânzătorului de
mobilă Edelbaum. Are o zestre de trei milioane.
– Nu zic nu. Dar o cunoști bine? Zilele trecute am văzut-o pe stradă și parcă șchiopăta. Nu știi, era o chestie întâmplătoare, sau așa șchiopăta ea totdeauna?
– Aș, numai când umblă.
 
 
Leizer cere sfatul rabinului
– Soția mea e brunetă, eu am păr negru, și totuși copilul nostru e roșcat.
– De câte ori faci dragoste cu soția ta? întreabă rabinul. 
Zilnic?
– Da de unde!
– Săptămânal?
– Da de unde!
– Lunar?
– Da de unde?
– Păi vezi? De asta e roșcat, din cauza ruginii.
 
 
Scrumbii marinate
– De ce au scrumbiile capul tăiat?
– Ca din cauza cepii să nu le usture ochii.
 
 
La ghicitoare
Soția lui Moișe vine de la ghicitoare.
– Moișe, ghicitoarea mi-a spus că nu mă mai iubești.
– De ce dai bani pe lucruri inutile, eu ți-aș fi spus asta pe gratis.
Schimbări-în-căsnicie
D-nul și d-na Primămcoilici stau la masă. 
D-na oftează:
– Cât te-ai schimbat. La începutul căsătoriei renunțai la toată mâncarea și stăteai de vorbă cu mine. Iar acum.
– Dar și tu te-ai schimbat, ai devenit o bucătăreasă perfectă.
 

Extemporal-la-religie:
* Dumnezeu l-a creat pe Adam și după aceea s-a odihnit. Dar de când Adam a creat-o pe Eva, nimeni nu s-a mai odihnit.
* După cum scrie în Biblie, leul va sta împreună cu mielul în aceeași cușcă. Da, dar mielul nu va mai putea dormi.
* Adam către Eva: “Formidabil, de unde ai învățat să săruți atât de bine?”
 
Visul lui.
– Visul meu e să găsesc o femeie dentist, la care să mă duc cu plăcere pentru tratament.

De ce neapărat o femeie dentist?
Ca să aud și eu o dată o femeie care îmi spune să deschid gura în loc s-o închid.
 
 
Explozie binecuvântată
– Mașina noastră cu gaz a făcut explozie și i-a azvârlit din casă pe mama și pe tata împreună.
-Vai de mine, ce groaznic!
-Nu, mama a fost foarte fericită.
-Fericită?
– Da, a fost pentru prima oară că au ieșit din casă, împreună, în ultimii douăzeci de ani.
 
O fi știind doamna ceva?
Doamna Șmilovici își atârna rufele pe frânghie, când clevetitoare ei vecină s-a apropiat de ea și i-a spus:
– Îmi pare rău că trebuie să ți-o spun, dar gurile rele susțin că soțul dumitale se ține după fete. 
La vârsta lui! Are șaizeci și cinci de ani, nu-i așa?
– Da, are șaizeci și cinci de ani. Ei și ce dacă aleargă după fete? Și câinii aleargă după mașini. Și când prind câte una, parcă pot să șofeze?
 
Explicație
Iankele a auzit într-o zi pe cineva spunând că la căldură obiectele se dilată și că frigul le contractă. 
Se duce la rabin și-l întreabă dacă e adevărat.
– Explică-mi. Dumneata ești un om al lui Dumnezeu, trebuie să știi dacă e adevărat.
– Sigur că e adevărat. Uite, de pildă: vara, când e cald, zilele sunt mai lungi, iar iarna, când e frig, zilele sunt mai scurte.
 
Deosebirea
Un rabin înțelept a fost rugat să explice care este diferența dintre un om cinstit și unul ticălos. Înțeleptul a răspuns:
– Adevărul este că atât omul cinstit, cât și cel ticălos săvârșesc tot timpul păcate, însă cu o deosebire: omul cinstit știe că păcătuiește cât trăiește, iar ticălosul știe că trăiește cât timp păcătuiește.
 
Încă o șansă
Șmil foarte bătrân și foarte bogat:
– O să-l dau afară pe șoferul nostru. Astăzi era cât pe-aci să mă omoare, prin neglijența lui la volan.
Soția, foarte tânără și foarte plictisită:
– Iubitule, nu crezi că ar fi cazul să-i mai dai o șansă?
 
 
 
 
Lumbago
Doi soldați se află într-un compartiment de tren, împreună cu un rabin. Spre nemulțumirea acestuia, tinerii discută despre băutură, despre femei, despre sex.
La un moment dat, unul dintre cei doi soldați începe să citească un ziar, se oprește asupra unui cuvânt și-l întreabă pe rabin:
-Domnule, vă rog, ce e aia lumbago?
Ca să se răzbune, rabinul îi răspunde țâfnos:
– Este o boală dureroasă, provocată de abuzul de femei și de alcool. Dar de ce întrebi?
– Fiindcă scrie aici că de boala asta suferă rabinul șef!
 
 

Sună telefonul
-Levy la aparat.
– Domnule Levy, aici e secretara domnului doctor Blum. Nu ați
achitat încă nota de plată pentru vizita particulară de luna trecută și domnul doctor este foarte supărat.
– Okay! Spune-i să ia două aspirine și dacă nu se simte mai bine, chemați-mă din nou săptămâna viitoare.
 
Veterinarul
-Leia, nu mă simt bine. Cheamă veterinarul.
-Veterinarul? Ce, ai înnebunit? De ce veterinarul?
– De ce? Fiindcă muncesc ca un cal, trăiesc ca un câine, mă culc cu o vacă.
– Și mănânci ca un porc.
 
Ar fi fost mai bine
Marele filozof Lekish, cel mai înțelept om din Helem, a avut odată o discuție cu un căruțaș, nu prea luminat la minte.
– N-aș vrea să-l mânii pe Dumnezeu, i-a spus Lekish, dar cred că în ceea ce privește Creația a săvârșit o mare greșeală.
-Ce fel de greșeală? a întrebat căruțașul.
– Cred că ar fi fost mai bine dacă femeile ar fi născut la fel ca găinile.
-Ce?! Să clocească ouă?
– Da. Oricum ar fi fost mai bine pentru soți. Să zicem că un bărbat ar fi vrut să mai aibă un copil. 
I-ar fi spus nevestei sale: “Iubito, mai clocește un ou!”. Iar dacă nu și-ar fi dori încă un copil, n-ar fi trebuit să spună decât: “Iubito, fă-mi o omletă!”.
 
Sadiștii
Un vapor cu milionari evrei face înconjurul lumii.
Vreme de zece zile, personalul se spetește să-i servească cât mai bine, în speranța unor bacșișuri grase. 
Dar nici unul dintre milionarii evrei nu le dă vreun șfanț.
Amărâți, personalul de pe vapor cară bagajele la întoarcere, dar nimeni nu le oferă nimic. Ultimul evreu când coboară, le dă 100$, ceea ce îl face pe șeful personalului să exclame:
– Că l-ați ucis pe Mântuitorul nostru Iisus, nu cred, dar că l-ați chinuit, e sigur.
 
Costumul
Iankel îi vinde lui Iossel un rând de haine pentru fiul său.
-Calitatea întâi? Întreabă Iossel.
-Lână pură, marfă solidă, fără moarte.
Plouă de trei săptămâni. Îi vede Iankel pe cei doi îndreptându-se spre magazinul său, și, tragedie, pantalonii de abia îi ajung băiatului până la gleznă, vestonul cu chiu cu vai îi acoperă mijlocul. dar Iankel nu-și pierde cumpătul:
– Hei, îl strigă el pe Iossel, să nu-i fie de deochi lui fiu-tău, ce a putut să crească în astea trei săptămâni!
 
loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *