PROGRAMUL HAARP: VANDALISM PE CER?

Întrucât evenimentele recente (evenimente sociale, războaiestarea vremii, fenomene meteo sau sunete ciudate, cutremurul din Haiti, cutremurul din Iran, de astăzi, cel din Japonia, cu replicile lui – de anul trecut, cel din China, cele din Turcia – sincronizate în mod ciudat cu anumite momente sensibile din politica sau economia mondială) au dus pe mulți la concluzia că ele nu sunt întâmplătoare și că există tehnologii militare de provocare a unor astfel de evenimente (au apărut discuții pe această temă chiar aseară, pe un post TV – fiind nominalizat sistemul HAARP), am decis să public și eu un articol detaliat pe această temă.

Deoarece informațiile concrete, exacte despre proiectul HAARP sunt extrem de rare și nu chiar la îndemâna oricui, am ales să public ceva ce nu a apărut în limba română în spațiul virtual, ci doar în format tipărit. Este vorba de un articol extrem de bine documentat despre HAARP, semnat de  dr. Nick Begich și Jeane Manning, publicat în Ediția în limba română a revistei Nexus Magazine nr. 4 (decembrie 2005 – ianuarie 2006).

Mulțumesc pe această cale editorilor revistei Nexus pentru permisiunea acordată – de a culege și publica în format electronic articolul. Liber la preluare, cu menționarea sursei (Revista NExus Magazine)

Iată articolul:

Pentru public, HAARP se prezintă ca un program de cercetare ce are ca scop modificarea ionosferei în vederea îmbunătățirii comunicațiilor.

Unele documente ale armatei americane arată lucrurile mult mai clar: HAARP are scopul de a descoperi metode de „exploatare a ionosferei în folosul Departamentului de Apărare”.

ˆ dr. Nick Begich, Jeane Manning

Technonet este o formă de protest realizată prin intermediul căilor informaționale din anii ’90. De exemplu, grupuri tot mai variate de bărbați și femei din toată lumea folosesc internetul (conceput inițial de către armata americană ca mijloc de transfer și schimb de informații la care să nu aibă nimeni altcineva acces) pentru a atrage atenția asupra unui proiect militar suspect din Alaska. În prezent acești oameni activi prin intermediul internetului, emailurilor și faxurilor, străpung secretele Ministerului Apărării S.U.A., folosind chiar sistemul guvernului.

Partea tipărită a protestului a fost inițiată atunci când Dennis Specht, un activist împotriva programelor de înarmare nucleară care locuia pe atunci în Alaska, a trimis o știre către NEXUS, cu privire la HAARP – Programul de Cercetare Aurorală Activă de Înaltă Frecvență (High-frequency Active Auroral Research Program). Nick Begich, un activist politic din Alaska și cercetător științific la Anchorage, a luat apoi legătura cu Patrick și Gael Crystal Flanagan, care se autodescriu ca „preoți ai tehnologiei” și care locuiau în Sedona, Arizona. Aceștia i-au recomandat lui Begich să citească revista australiană, iar acesta a fost surprins să găsească un număr din NEXUS în orașul său natal. Imediat s-a dus la bibliotecă să verifice documentele citate în articol.

Acea cercetare l-a făcut să scrie câteva articole și cartea numită Angels Don ‘t Play this HAARP: Advances in Tesla Technology („Îngerii nu cântă la această harpă: Progrese în tehnologia Tesla”), o lucrare de 230 de pagini cu informații detaliate despre acest proiect abuziv. Articolul care urmează va prezenta doar ideile principale ale acestei cărți. În ciuda cercetării extinse (350 de note de subsol), aceasta este în esență povestea unor oameni obișnuiți care și-au asumat o provocare extraordinară.

HAARP FIERBE ATMOSFERA SUPERIOARĂ

HAARP va bombarda atmosfera superioară cu un fascicul electromagnetic focalizat și dirijabil, fiind în esență un model avansat de „încălzitor ionosferic”. (Ionosfera este sfera încărcată electric care înconjoară atmosfera superioară a Pământului. Ea se întinde de la 65 km până la 644 km distanță deasupra suprafeței Pământului.)

Într-o formulare simplificată, dispozitivul utilizat în cadrul HAARP este un radiotelescop inversat: antenele trimit semnale în loc să le primească. HAARP este testul făcut unei tehnologii ce folosește fascicule de unde radio extrem de puternice care încălzesc unele zone ale ionosferei, pentru a le împinge în sus. Undele electromagnetice sunt apoi reflectate către Pământ, penetrând totul – cu sau fără viață. Publicitatea făcută lui HAARP dă impresia că este vorba despre un proiect academic ce are ca scop modificarea ionosferei în vederea îmbunătățirii comunicațiilor. Cu toate acestea, unele documente ale armatei americane arată lucrurile mult mai clar: HAARP are scopul de a descoperi metode de „exploatare a ionosferei în folosul Departamentului de Apărăre”. Comunicarea cu submarinele este doar unul dintre aceste scopuri.

Comunicatele de presă și alte informări din partea armatei cu privire la HAARP minimalizează continuu efectele sale. Materialele publicitare insistă asupra faptului că proiectul HAARP nu diferă de alte sisteme de încălzire a ionosferei care operează fără efecte nocive în toată lumea, în locații precum Arecibo, în Puerto Rico, Tromso, în Norvegia, precum și în fosta Uniune Sovietică. Cu toate acestea, un document guvernamental din 1990 indică faptul că bombardarea cu energie prin unde de radiofrecvență (RF) va induce activități nenaturale în ionosferă:

…pentru undele de înaltă frecvență de cea mai mare putere, disponibile în Occident, instabilitățile studiate în mod obișnuit se apropie de punctul maxim de capacitate de disipare a energiei, dincolo de care procesele plasmatice o vor „lua razna” până la atingerea următorului factor limitativ“.

Dacă armata, în colaborare cu Universitatea Fairbanks din Alaska, poate arăta că această nouă tehnologie gen „Războiul stelelor” condusă de la sol este funcțională și sigură, ambele au de câștigat. Armata obține un scut protector relativ ieftin, iar universitatea se poate lăuda cu cea mai spectaculoasă manipulare geofizică de la exploziile în atmosferă ale bombelor nucleare până în prezent. Dacă testarea va avea succes, vor dispune apoi de megaproiectele militare ale viitorului și vor avea la dispoziție piețe uriașe pentru gazele naturale din Alaska. Dacă luăm în considerare celelalte brevete bazate pe munca unui fizician din Texas, Bernard Eastlund, devine limpede modul în care armata intenționează să folosească transmițătorul HAARP. Acestea fac și mai puțin credibile dezmințirile guvernului. Armata știe cum intenționează să folosească această tehnologie și a specificat clar acest lucru în documentele sale. Ea a indus intenționat publicul în eroare folosindu-se de exprimări sofisticate, înșelătorie și dezinformare fățișă.

Armata spune că sistemul HAARP este capabil:

-  să confere armatei un instrument pentru a înlocui efectul de puls electromagnetic al dispozitivelor atmosferice termonucleare (care au fost luate în calcul de armată ca opțiuni viabile, cel puțin până în anul 1986);

-  să înlocuiască printr-o tehnologie nouă și compactă uriașul sistem de comunicare submarină prin frecvențe extrem de joase care operează în Michigan și Wisconsin;

-  să fie folosit pentru a înlocui sistemul de radare cu rază de acțiune până dincolo de orizont (sistem care fusese plănuit cândva pentru actuala locație a lui HAARP) cu un sistem mai flexibil și mai precis;

-  să ofere o modalitate de distrugere a comunicațiilor pe o arie extrem de largă, menținând în același timp în funcțiune propriul sistem de comunicații al armatei;

-  să ofere o tomografie de penetrare a Pământului pe suprafețe întinse, care combinată cu abilitățile de procesare a computerelor EMASS și Cray, ar face posibilă verificarea multor puncte ale tratatelor de pace și nonproliferare a armamentului nuclear;

-  să fie o unealtă de cercetare geofizică pentru identificarea depozitelor de petrol, gaze și minerale pe suprafețe mari;

-  să fie folosit pentru a detecta avioane care zboară la înălțime mică și proiectile teleghidate, făcând astfel ca orice altă tehnologie să fie depășită.

Posibilitățile de mai sus pot părea o idee excelentă tuturor celor care cred într-un sistem de apărare puternic și celor interesați de reducerea costurilor. Cu toate acestea, modalitățile de întrebuințare posibile, pe care dosarele referitoare la HAARP nu le explică și care nu pot fi găsite decât în dosarele aviației americane, a armatei și a marinei, precum și în dosarele altor agenții federale, sunt alarmante. Mai mult decât atât, efectele folosirii abuzive ale acestor nivele de intensitate în scutul nostru natural – ionosfera – pot fi catastrofale, după părerea unor oameni de știință.

Doi locuitori din Alaska au spus lucrurilor pe nume. Clare Zickuhr, fondator al mișcării NO HAARP, declară: „Armata intenționează să dea o lovitură puternică ionosferei și apoi să vadă ce se întâmplă.

Armata a uitat să spună populației că nu știe prea clar ce se va întâmpla, dar un articol de știință de la Penn State se laudă cu această incertitudine. Știință masculină? Proiectul HAARP folosește cele mai înalte nivele de energie manipulate vreodată, în ceea ce Begich și Manning numesc „jucării noi pentru băieții mari”. Este un experiment efectuat pe cer, pentru a afla lucruri necunoscute încă. Oameni de știință independenți le-au spus lui Begich și Manning că o bombă atmosferică de tipul HAARP, cu efectele sale neprevăzute, ar putea fi un act de vandalism global.

ISTORIA PROGRAMULUI HAARP

Brevetele descrise mai jos constituie pachetul de idei controlat inițial de ARCO Power Techonlogies Incorporated (APTI), o sucursală a companiei Atlantic Richfield, una dintre cele mai mari companii petroliere din lume. APTI a fost contractorul care a construit locația HAARP. În iunie 1994, ARCO a vândut acest subproiect, brevetele și contractul pentru a doua fază a construcției lui E-Systems.

E-Systems este unul dintre cei mai mari contractori de servicii de informații din lume, lucrând pentru CIA, organizații din apărare și din alte domenii. 1,8 miliarde de dolari din cifra anuală realizată de companie provin din vânzări către aceste organizații. 800 de milioane de dolari sunt atribuiți unor proiecte secrete – atât de secrete încât nici măcar Congresul Statelor Unite nu este informat despre modul de utilizare a acestor bani.

Brevetul american al lui Bernard J. Eastlund cu numărul 4.686.605: „Metoda și aparatura pentru alterarea unei regiuni din atmosfera, ionosfera și/sau magnetosfera Pământului“, a fost etichetat ca secret timp de un an.
Contractul HAARP a fost cumpărat de la E-Systems de către Raytheon, unul dintre cei mai mari contractori de apărare din lume. În 1994, Raytheon s-a clasat pe locul 42 în topul celor mai de succes 500 de companii. Raytheon are mii de brevete, unele dintre acestea fiind valoroase pentru proiectul HAARP. Douăsprezece dintre aceste brevete constituie coloana vertebrală a lui HAARP, iar acum acestea sunt îngropate printre miile de brevete deținute de Raytheon.

Încălzitorul ionosferic Eastlund este diferit: radiația frecvenței radio este concentrată și focalizată într-un punct din ionosferă. Se trimite astfel în ionosferă o cantitate de energie de o cantitate fără precendent. Dispozitivul Eastlund ar permite o concentrare de energie de 1 Watt/cm3, comparativ cu alte dispozitive capabile să producă doar o milionime de Watt.

Această diferență uriașă poate înălța și modifica ionosfera pentru a obține efectele futuriste descrise în brevet. Conform brevetului, activitatea lui Nikola Tesla de la începutul anilor 1900 a stat la baza acestei cercetări.

Ce avantaj i-ar aduce această tenologie lui ARCO, proprietarul brevetelor? ARCO ar putea obține profituri enorme prin transmiterea fără fir a energiei electrice, de la centrala elecrică la consumator.

Un timp, cercetătorii HAARP nu au putut demonstra că acesta a fost unul dintre scopurile intenționate pentru HAARP. În aprilie 1995, Begich a găsit totuși alte brevete, care aveau legătură cu o listă de „personal cheie” pentru APTI. Unele dintre aceste noi brevete APTI erau într-adevăr legate de un sistem de transmisie fără fir a energiei electrice.

Brevetul lui Eastlund spunea că tehnologia poate bruia sau deturna complet sistemele sofisticate de ghidare ale avioanelor și proiectilelor. Mai mult, capacitatea sa de a răspândi unde electromagnetice de diverse frecvențe pe suprafețe întinse ale Pământului și de a controla schimbările acestor unde face posibilă întreruperea comunicațiilor pe uscat, pe mare și în aer. În brevet se afirmă:

Astfel, această invenție oferă capacitatea de a plasa cantități fără precedent de energie în atmosfera Pământului în locații strategice și de a menține nivelul influxului acesteia, în special dacă se folosește o pulsație aleatorie, într-o manieră mult mai precisă și mult mai controlată decât tot ce s-a realizat până în prezent, în special prin detonarea de dispozitive nucleare de diferite mărimi, la diferite altitudini…

…este posibilă nu doar interferența cu comunicațiile unei terțe părți, ci și folosirea unuia sau mai multor astfel de fascicule care să realizeze o rețea de comunicații chiar dacă restul comunicațiilor mondiale sunt scoase din funcție. Altfel spus, ceea ce e folosit pentru a distruge comunicațiile altora, poate fi folosit în același timp de către cel care cunoaște această invenție ca o rețea de comunicații proprii.

… zone mari din atmosferă pot fi înălțate la altitudini neașteptat de mari astfel încât proiectilele să întâlnească forțe de frecare neluate în calcul, ceea ce le poate distruge…

Controlul vremii este posibil, spre exemplu, prin modificarea tiparului vânturilor din atmosfera superioară …

… pot avea loc modificări moleculare ale atmosferei astfel încât să se obțină efecte pozitive asupra mediului. Pe lângă schimbarea propriu-zisă a compoziției moleculare a unei regiuni atmosferice, poate fi mărită concentrația unei anumite molecule sau a anumitor molecule. De exemplu, concentrațiile de ozon, azot, etc. din atmosferă, pot fi mărite artificial...”

Begich a mai descoperit încă alte 11 brevete APTI. Acestea indică cum se pot realiza „explozii de puterea celor nucleare fără emisie de radiații“, sisteme de fascicule de energie, radare cu rază de acțiune până dincolo de orizont, sisteme de detectare a proiectilelor cu focos nuclear, pulsuri electromagnetice produse de arme termonucleare și alte trucuri gen „Războiul stelelor”. Această multitudine de brevete se află la baza sistemului de luptă HAARP.

Cercetarea legată de acest proiect, realizată de Begich și de Manning, a dus la descoperirea unor scheme bizare. De exemplu, documente ale Aviației Militare Americane au relevat că a fost dezvoltat un sistem de manipulare și alterare a proceselor mentale umane prin folosirea radiației pulsatorii de radiofrecvență (în genul lui HAARP) asupra unor zone geografice mari. Cele mai cutremurătoare date despre această tehnologie provin din însemnările lui Zbigniew Brzezinski (fost consilier pe probleme de securitate națională al Președintelui Carter) și ale lui J. F. MacDonald (consilier științific al Președintelui Johnson și profesor la catedra de geofizică a UCLA), care au scris despre folosirea emițătorilor de fascicule puternice de energie în războiul geofizic și climatic. Documentele indică modul în care pot fi cauzate aceste efecte, pe lângă celelalte efecte negative asupra sănătății și gândirii umane.

Posibilitățile de afectare a gândirii de către HAARP sunt extrem de îngrijorătoare. Mai mult de 40 de pagini ale cărții, cu zeci de note de subsol, consemnează munca unor profesori de la Harvard, strategi militari și oameni de știință în timp ce dezvoltau și testau această utilizare a tehnologiei electromagnetice. Una dintre aceste lucrări provine, de exemplu, de la Crucea Roșie din Geneva. Ea indică chiar și frecvențele la care pot apărea aceste efecte – aceleași frecvențe care pot fi emise de HAARP.

Următoarea declarație a fost făcută în urmă cu peste 25 de ani, într-o carte scrisă de Brzezinski, pe când era profesor la Universitatea Columbia:

Strategii politici sunt tentați să exploateze cercetările asupra creierului și comportamentului uman. Geofizicianul Gordon J. F. MacDonald – specialist în probleme de război – spune că atacuri bine sincronizate, realizate cu electroni excitați artificial «pot duce la un set de oscilații care să aibă efecte puternice asupra anumitor zone ale Pământului… Se poate dezvolta astfel un sistem care să afecteze grav activitatea cerebrală a unor populații foarte mari din zonele alese pe o perioadă lungă…» Indiferent cât de deranjantă poate fi ideea de a folosi mediul înconjurător pentru manipularea comportamentului în interese naționale, tehnologia care să permită astfel de întrebuințări va fi probabil dezvoltată în următoarele câteva decenii.

Așa cum geofizicienii din trecut au prezis progresele actuale, încearcă oare managerii programului HAARP să ne transmită viziunea lor? Geofizicienii au recunoscut că prin adăugarea de energie în mediul nostru înconjurător se pot obține efecte puternice. Totuși, omenirea a adăugat deja mediului cantități substanțiale de energie electromagnetică, fără a ști care este masa critică. Cartea lui Begich și Manning ridică multe întrebări. Oare aceste adăugări nu au avut nici un efect sau există o cantitate cumulativă de la care stricăciunile sunt ireversibile? Este HAARP încă un pas al unei călătorii fără întoarcere? Ne aflăm oare pe punctul de a ne îmbarca într-un experiment energetic ce va elibera alți demoni din cutia Pandorei?

Încă din 1970, Zbigniew Brzezinski a prezis că va apărea gradat „o societate mai controlată și mai direcționată”, societate legată direct de tehnologie. Această societate va fi dominată de o elită care îi va impresiona pe alegători prin cunoștințe științifice „superioare”. Angels Don ‘t Play This HAARP îl citează în continuare pe Brzezinski:

Lipsită de constrângerile valorilor liberale tradiționale, această elită nu va ezita să își atingă țelurile politice prin folosirea unor tehnologii de ultimă oră care permit influențarea comportamentului public și menținerea societății sub control și observație strictă. Avântul tehnico-științific se va alimenta apoi din situația pe care o exploatează.

Această previziune s-a dovedit corectă. Astăzi apar noi instrumente pentru „elită”, iar tentația de a le folosi crește constant. Legile care permit folosirea lor au fost deja create. Cum ar putea fi transformate Statele Unite, bucățică cu bucățică, în tehno-societatea controlată prezisă? Printre „treptele” la care se aștepta Brzezinski se aflau crizele sociale de durată și manipularea mass-mediei pentru a câștiga încrederea publicului.

Într-un alt document guvernamental, Aviația Militară Americană susține că:

Aplicațiile potențiale ale câmpurilor electromagnetice artificiale sunt foarte largi și pot fi folosite în situații militare și semi-militare… Printre întrebuințările potențiale sunt incluse lupta cu grupurile teroriste, controlul mulțimii, controlul spargerii sistemelor de securitate al instalațiilor militare și tehnici anti-personal în războiul tactic. În toate aceste cazuri, sistemele electromagnetice ar fi folosite pentru a produce distrugeri fiziologice ușoare sau grave, distorsionări ale percepțiilor și dezorientare.

În plus, capacitatea de funcționare a indivizilor ar putea fi degradată într-o asemenea măsură încât să devină inapți pentru luptă.

Un alt avantaj al sistemelor electromagnetice este acela că un singur sistem poate acoperi zone mari. Ele sunt silențioase, iar măsurile de combatere a lor sunt greu de dezvoltat.     Un   ultim   domeniu   în   care   radiațiile electromagnetice se pot dovedi valoroase este cel al amplificării capacităților paranormale ale indivizilor.

Aceste comentarii se referă oare la utilizări deja dezvoltate într-o anumită măsură? Autorul raportului guvernamental face referire la un document mai vechi al Aviației Militare, cu privire la folosirea radiației cu frecvențe radio în situații de luptă. (Begich și Manning fac aici observația că HAARP este cel mai adaptabil și mai mare transmițător de radiație cu frecvențe radio din lume.)

În rapoartele Congresului se vorbește de utilizarea sistemului HAARP pentru penetrarea Pământului prin semnale reflectate de ionosferă. Aceste semnale vor fi folosite pentru a privi în interiorul planetei până la o adâncime de mulți

kilometri, în scopul de a localiza depozite de muniții, minerale și tuneluri subterane. De exemplu, numai în anul 1996, senatul S.U.A. a alocat 15 milioane de dolari exclusiv pentru dezvoltarea acestei capacități: tomografierea Pământului. Problema constă în faptul că frecvența necesară pentru radiațiile de penetrare a Pământului se află în gama care provoacă alterări ale funcțiilor mentale umane. Ea ar putea avea efecte profunde și asupra migrației peștilor și animalelor sălbatice, migrație care se bazează pe câmpuri energetice neperturbate pentru parcurgerea traseelor firești.

De parcă pulsurile electromagnetice din cer și distrugerea capacităților mentale nu ar fi de ajuns, Eastlund s-a lăudat că încălzitorul ionosferic de mare putere ar putea controla vremea. Begich și Manning au scos la lumină documente guvernamentale care indică faptul că armata deține tehnologia de control al vremii.

Dacă sistemul HAARP ar fi construit pentru a funcționa la capacitate deplină, el ar putea induce schimbarea climei unei întregi emisfere. Dacă un guvern face experimente cu tiparele climatice globale, ceea ce este perturbat într-o anumită zonă ne afectează pe toți. Lucrarea Angels Don’t Play This HAARP explică un principiu aflat la baza unora dintre invențiile lui Nikola Tesla – rezonanța – care influențează sistemele planetei.

BULE DE PARTICULE ELECTRICE

În cartea Angels Don’t Play This HAARP sunt incluse și interviuri cu oameni de știință independenți, precum dr. Elizabeth Rauscher. Ea are o carieră vastă și impresionantă în domeniul fizicii marilor energii și a publicat materiale în reviste științifice de prestigiu, precum și cărți. Dr. Rauscher afirmă despre programul HAARP: „Veți pompa cantități imense de energie într-o configurație moleculară extrem de delicată ce alcătuiește structura multistratificată pe care o numim ionosferă.” Ea explică faptul că ionosfera este predispusă la reacții catalitice: dacă se modifică o mică parte, se poate produce o schimbare majoră în ionosferă.

Pentru a descrie ionosfera ca pe un un sistem cu un echilibru delicat, dr. Rauscher a comparat-o cu o bulă sferică de săpun ce înconjoară atmosfera Pământului, cu vârtejuri pe suprafața bulei. Ea prezice că bula se va sparge dacă se va face o gaură destul de mare în suprafața sa.

 FELIEREAIONOSFEREI

Dr. Daniel Winter, fizician din Waynesville, Carolina de Nord, afirmă că emisiile de înaltă frecvență ale sistemului HAARP se pot cupla cu pulsurile cu lungime mare de undă (cu frecvențe joase sau extrem de joase) pe care rețeaua magnetică a Pământului le folosește pentru a distribui informație sub formă de vibrații pentru a sincroniza dansul vieții în biosferă.

Winter numește această acțiune geomagnetică „fluxul sanguin informațional al Pământului” și susține că este foarte probabil ca asocierea dintre frecvențele înalte ale sistemului HAARP și frecvențele naturale extrem de joase să declanșeze efecte secundare nebănuite.

David Yarrow din Albany, New York, este cercetător specializat în electronică. El descrie posibilele interacțiuni dintre radiațiile HAARP cu ionosfera și rețeaua magnetică a Pământului:

HAARP nu va „găuri” ionosfera. Aceasta e o subestimare periculoasă a ceea ce va face fasciculul gigantic cu putere măsurată în gigawați emis de HAARP.

Pământul se rotește și față de straturile electrice fine ale „iono-sferelor” ce protejează suprafața Pământului de radiația solară intensă, incluzând și furtunile de particule încărcate din vântul solar. Rotația Pământului în jurul axei sale face ca HAARP – printr-o rafală care poate dura ceva mai mult de câteva minute – să taie o felie din ionosferă ca un cuțit cu microunde. Acesta nu produce o gaură, ci o incizie mare.

TRĂGÂND CU BRUTALITATE DE CORZILE HARPEI

Al doilea concept: Pe măsură ce Pământul se rotește, HAARP va tăia de-a lungul fluxului geomagnetic… o formă toroidală din benzi magnetice asemănătoare meridianelor. Poate că HAARP nu va „tăia” aceste benzi din stratul magnetic protector al Gaiei, dar le va bombarda pe toate acestea cu impulsuri dizarmonioase, brutale, de înaltă frecvență. Aceste impulsuri zgomotoase vor face să vibreze liniile de flux geomagnetic, vibrațiile propagându-se prin toată rețeaua geomagnetică.

Imaginea care îți vine în minte este aceea a unui păianjen așezat pe plasa lui. Aterizează o insectă, iar vibrațiile pânzei semnalează păianjenului prada. HAARP va fi ca un deget artificial din microunde care, dacă nu va reuși să rupă plasa, măcar o va zgândări, trimițând semnale derutante.

Efectele acestei interferențe cu simfoniile harpei geomagnetice a Gaiei nu sunt cunoscute și cred că nici nu au fost luate în calcul. Chiar dacă aceste efecte au fost luate în considerare, intenția [programului HAARP] este să învețe să exploateze orice tip de efecte, și nu să cânte în armonie cu simfoniile globale.

Printre alți cercetători citați se numără și Paul Schaefer din Kansas City. Acesta este licențiat în electrotehnică și a construit arme nucleare timp de patru ani. „Majoritatea teoriilor în care savanții ne-au învățat să credem par să se prăbușească” spune el. El vorbește despre dezechilibre provocate deja de  epoca industrială și atomică, în special de iradierea mediului înconjurător cu particule mici, de mare viteză, „ca niște titireze minuscule”. Nivelul nenatural de mișcare a particulelor de energii înalte din atmosferă și din centurile de radiații care înconjoară Pământul este răspunzător de schimbarea vremii, conform acestui model care înfățișează o planetă Pământ ce își descarcă excesul de căldură și își recapătă echilibrul prin cutremure și activitate vulcanică.

UN PĂMÂNT CUPRINS DE FEBRĂ

Starea energetică anormală a Pământului și a atmosferei sale poate fi comparată cu o baterie de mașină supraîncărcată, cu fluxul normal de energie blocat, rezultatul fiind puncte fierbinți, arcuri electrice, crăpături fizice și turbulență generală în timp ce energia blocată încearcă să iasă.

Într-o a doua analogie, Schaefer spune:

În afara de cazul în care dorim moartea planetei noastre, trebuie să oprim producerea de particule instabile ce generează febra Pământului. O prima prioritate în prevenirea acestui dezastru ar fi închiderea tuturor centralelor nucleare și stoparea testelor cu arme atomice, a războiului electronic și a «Războiului stelelor».”

Între timp, armata își construiește cel mai mare încălzitor ionosferic de până acum, pentru a crea în mod deliberat și mai multe instabilități în stratul uriaș de plasmă – ionosfera – și pentru a ridica nivelul energetic al particulelor încărcate electric din ea.

PLOAIA ELECTRONICĂ

Armata a publicat documente legate de „precipitațiile” de electroni din magnetosferă (centurile exterioare de particule încărcate electric ce se întind spre polii magnetici ai Pământului), cauzate de undele electromagnetice de frecvență foarte joasă create de om:

Aceste precipitații de particule pot să producă o ionizare secundară, să emită raze X și să cauzeze perturbații semnificative în ionosfera inferioară.

Doi specialiști în radiodifuziune de la Universitatea Stanford oferă dovezi asupra modului în care tehnologia poate afecta cerul prin intermediul undelor create pe Pământ. Aceștia au arătat că undele radio de frecvență foarte joasă pot face magnetosfera să vibreze și particulele de mare energie să se reverse în atmosfera Pământului. Prin pornirea sau oprirea emisiei radio, poate fi oprită revărsarea acestor particule.

CONTROLUL VREMII

Avalanșele de energie declanșate de astfel de unde radio ne pot izbi în plin. Acțiunea lor sugerează că tehnicienii pot controla vremea la nivel global prin trimiterea unor „semnale” relativ reduse în centurile Van Allen (centurile de radiații din jurul Pământului). Efectele de rezonanță Tesla pot astfel controla cantități enorme de energie prin intermediul unor semnale de dirijare mici.

Cartea scrisă de Begich și Manning ridică întrebarea dacă această cunoaștere va fi folosită de către savanții implicați în știința războiului sau de către cei specializați în biosferă.

Armata a lucrat timp de 20 de ani la metodele războiului climatic, pe care le numesc eufemistic „modificarea vremii”. Tehnologia de provocare a ploii, de exemplu, a fost testată de câteva ori în Vietnam. Ministerul Apărării S.U.A. a oferit exemple de studii de manipulare a fulgerelor și a uraganelor prin proiectele Skyfire și Stormfury.

S-au avut în vedere tehnologii complicate care să producă efecte pe scară mare. Angels Don ‘t Play This HAARP citează un expert care afirmă că armata a studiat atât laserele cât și substanțele chimice care ar putea deteriora stratul de ozon aflat deasupra unui inamic.

Studierea căilor de a provoca și detecta cutremure a reprezentat în urmă cu zeci de ani o parte din proiectul Prime Argus. Finanțarea acestui proiect a fost acordată de Defense Advanced Research Projects Agency (DARPA, acum cu acronimul ARPA).

În 1994 Aviația Militară a Statelor Unite și-a făcut public planul Spacecast 2020 care include controlul vremii. Oamenii de știință au făcut experimente de manipulare a vremii încă din anii ’40, dar cu toate acestea în Spacecast 2020 se făcea observația că „folosirea tehnicilor de modificare a mediului pentru a distruge sau produce pagube unui alt stat [este] interzisă“. Afirmând acest lucru, Aviația Militară pretindea că progresul tehnologiilor „impune o re­examinare a acestei teme delicate și riscante“.

 

PATRUZECI DE ANI DE BOMBARDARE A CERULUI?

În 1958, consilierul șef al Casei Albe pe teme legate de modificarea vremii, căpitanul Howard T. Orville, a afirmat că Ministerul Apărării S.U.A. studia „moduri de manipulare a sarcinilor electrice ale Pământului și cerului, și deci de influențare a vremii, prin folosirea unui fascicul electronic pentru ionizarea sau deionizarea atmosferei deasupra unei suprafețe date“. În 1966, profesorul Gordon J. F. MacDonald era director adjunct al Institutului de Geofizică și Fizică Planetară de la Universitatea din Los Angeles, membru al Comitetului de Consiliere Științifică a Președintelui și membru al Consiliului Prezidențial pentru Calitatea Mediului. El a publicat lucrări cu privire la folosirea tehnologiilor de control al mediului în scopuri militare. MacDonald a făcut un comentariu revelator:

Cheia     unui     război geofizic constă în identificarea instabilităților mediului astfel încât prin adăugarea unei cantități mici de energie să se elibereze cantități mult mai mari de energie.

MacDonald, savant de renume mondial, avea mai multe idei de folosire a mediului ca pe un sistem de armament și a contribuit la ceea ce era un vis pentru acea vreme. El nu glumea când și-a scris capitolul „Cum să distrugem mediul” din cartea Unless Peace Comes. În acel capitol, el descria cum se pot folosi manipularea vremii, modificarea climei, topirea sau dislocarea calotelor polare, tehnicile de diminuare a stratului ozonului, ingineria cutremurelor, controlul valurilor oceanice și manipularea undelor cerebrale prin folosirea câmpurilor energetice ale planetei.

El a spus, de asemenea, că aceste tipuri de arme vor fi dezvoltate și că, atunci când vor fi folosite, vor fi practic nedetectabile de către victime. Este oare HAARP acea armă? Intenția armatei de a realiza controlul mediului este bine documentată.

Sesiunile subcomitetelor Congresului S.U.A. cu privire la Mediu Internațional și Oceane, au cercetat ce a întreprins armata în domeniul modificărilor climei la începutul anilor ’70. „Rezultatul a fost o imagine uimitoare a cercetării avansate și a experimentelor realizate de către Ministerul Apărării în privința căilor de dirijare a mediului în scopuri militare“, declară un autor citat în Angels Don’t Play This HAARP.

Dezvăluirea secretelor i-a surprins pe legislatori. Legislatorii de azi ar mai fi oare surprinși de investigarea tehnologiei de vârf în manipularea electromagnetică? Ei ar putea realiza că tehnologiile dezvoltate prin experimentele HAARP din Alaska se ridică la înălțimea viziunii lui Gordon MacDonald, pentru că savanții de elită descriu vremea globală nu doar ca presiune a aerului și sisteme termice ci și ca pe un sistem electric.

 

IMPULS MIC, EFECT MARE

HAARP bombardează ionosfera acolo unde ea este relativ instabilă. Un aspect care nu trebuie uitat este acela că ionosfera este un scut electric activ care protejează planeta de bombardamentul constant cu particule cu energie ridicată din spațiu.

Această plasmă conductoare, împreună cu câmpul magnetic al Pământului, captează plasma electrică din spațiu și o împiedică să ajungă direct la suprafața terestră, afirmă Charles Yost de la Dynamic Systems, Leicester, Carolina de Nord: „Dacă ionosfera este profund afectată, atmosfera de dedesubt este și ea afectată.”

Un alt om de știință a afirmat într-un interviu că există o conexiune electrică foarte puternică între ionosferă și partea din atmosferă unde se formează vremea – atmosfera inferioară. Un efect electric creat de om – rezonanța armonică în rețeaua electrică – produce căderea particulelor încărcate electric din centurile de radiație Van Allen, iar ionii care cad creează cristale de gheață (care duc la formarea norilor de ploaie).

Ce face HAARP? Energia lansată în sus de un încălzitor ionosferic nu e mare prin comparație cu totalul energiei din ionosferă, dar documentele HAARP recunosc că pot fi eliberate în ionosferă cantități de mii de ori mai mari de energie decât cele luate în calcul până acum. La fel ca în cazul „cheii războiului geofizic” a lui MacDonald, efectele „nonliniare” (descrise în literatura cu privire la încălzitorul ionosferic) înseamnă un impuls inițial mic și un efect mare.

Astrofizicianul Adam Trombly i-a spus lui Manning că modelul folosit de acupunctură este un mod de a reprezenta efectul pe care pulsația cu o putere de ordinul mai multor gigawați îl poate avea asupra ionosferei. Dacă HAARP lovește anumite puncte, acele zone ale ionosferei pot reacționa în moduri surprinzătoare.

Încălzitori ionosferici mai mici, cum e cel de la Arecibo, sunt plasați sub zone relativ liniștite ale ionosferei, în comparație cu mișcările accentuate ale ionosferei din preajma polilor magnetici ai Pământului. Acest lucru adaugă încă o necunoscută la problema HAARP: atmosfera superioară plină de neprevăzut și mult mai animată din preajma Polului Nord.

Cei care fac experimente cu HAARP nu îi impresionează pe locuitorii plini de bun simț ai Alaskăi, precum Barbara Zickuhr, care spune: „Sunt ca niște copii care găsesc un urs adormit și se joacă împungându-l în fund cu un băț ascuțit pentru a vedea ce se întâmplă.

AR PUTEA SCURTCIRCUITA PĂMÂNTUL?

Pământul ca sistem electric sferic, este un model acceptat în toată lumea. Experimentatorii care urmăresc să creeze legături electrice artificiale între părțile acestui sistem nu iau probabil în calcul posibilele consecințe. Motoarele și generatoarele electrice pot fi destabilizate atunci când le sunt afectate circuitele. Ar putea activitățile umane să cauzeze o schimbare semnificativă în circuitul electric al planetei sau în câmpul său electric? O lucrare din revista Science se ocupă cu ionizarea creată de om din material radioactiv, dar poate că acest subiect poate fi studiat și din punctul de vedere al sistemelor de tip HAARP:

,,[…] în timp ce schimbările în câmpul electric al Pământului rezultate în urma unei explozii solare ce modulează conductivitatea pot avea un efect greu de detectat asupra meteorologiei, situația poate fi diferită atunci când schimbările în câmpul electric sunt cauzate de ionizarea artificială…

Meteorologia este desigur studiul atmosferei și al vremii. Ionizarea apare atunci când o cantitate mare de energie este transmisă forțat atomilor, provocând îndepărtarea electronilor din atomi. Particulele încărcate electric rezultate sunt strâns legate de HAARP. „O singură examinare a vremii ar trebui să ne indice că am apucat-o pe o cale greșită” spune Paul Schaefer, discutând despre tehnologiile de tip HAARP.

Angels Don’t Play This HAARP: Advances in Tesla Technology este o carte care vorbește despre planurile armatei de a manipula un bun care aparține întregii lumi: ionosfera.

Aroganța guvernului Statelor Unite în această privință nu este fără precedent. Testele exploziilor nucleare atmosferice au scopuri similare. China și Franța au dat de curând o întrebuințare distructivă banilor contribuabililor, efectuând teste de explozii nucleare subterane. Recent s-a raportat că guvernul S.U.A. a cheltuit 3.000 de miliarde de dolari cu programul său nuclear de la începutul acestuia în anii 1940. Câte descoperiri ar fi putut fi făcute în știința vieții cu toți banii cheltuiți pentru moarte?

Begich, Manning, Roderick și alții cred că democrațiile trebuie fundamentate pe transparență și deschidere – nu pe secrete ce înconjoară știința militară. Cunoașterea folosită în dezvoltarea de arme revoluționare ar putea fi folosită pentru vindecarea și ajutorarea rasei umane. Pentru că sunt folosite pentru crearea de noi arme, descoperirile sunt considerate secrete și sunt cenzurate. Atunci când ele apar ca urmare a muncii unor savanți independenți, ideile noi sunt marginalizate și ridiculizate, în timp ce laboratoarele de cercetare ale armatei continuă să construiască noi mașinării pentru câmpurile de luptă.

Cartea lui Manning și Begich dă totuși speranță că Goliatul militar-industrial-academic-birocratic poate fi afectat de puterea unită a unor indivizi hotărâți și a presei alternative.

A deveni informat este primul pas către a deveni puternic.

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *