INTERVIU CU PARINTELE IUSTIN PARVU (25 ianuarie 2012): Avem nevoie sa ni se faca dor de neam, dor de Dumnezeu. DESPRE PROTESTE, MONARHIE, UE, RAZBOI …

Va prezint cateva fragmente din interviul cu Părintele Justin Pârvu, realizat de monahia Fotini, 25 ianuarie, 2012:

Părinte, vă rugăm să ne spuneți cum vedeți protestele care au loc în București. Ce alternativă politică considerați viabilă în această situație? Au românii ce să aleagă?

Din păcate nu avem din ce alege. Partidele care ni se prezintă astăzi sunt agățate politic ori de Răsărit, ori de Occident, unde este același socialism și într-o parte și într-alta. Și nouă, celor din închisorile comuniste, ne-a luat multă vreme să ne dumirim că în Occident era același socialism ca și în Răsărit, decât îmbrăcat în altă uniformă.

Diferența dintre generația noastră și această generație este că pe când acești oameni strigă în stradă pentru o bucată de pâine, pentru că le-a ajuns cuțitul la os într-adevăr, noi strigam pentru apărarea valorilor morale ale acestui neam. Noi aveam respect față de neam, pe care conductorii de azi l-au golit de toată bogăția morală și fizică. Credeți că era puțin curaj să arunci tablourile lui Gheorghiu- Dej și ale Anei Pauker sub bancă? Sau să calci pe tabloul lui Stalin? Românul a protestat mai eroic într-un stat comunist, în care teroarea era arma de bază a puterii, decât într-un stat democratic în care ești liber să protestezi oricând. Dar acum, sărmanul, a ajuns la capătul puterilor, la capătul răbdării, pentru că nu mai are ce pune pe masă copiilor și nu își mai poate trăi firesc existența în societate. Mă uit la bătrânii aceștia pensionari și îi compătimesc cum strigă și ei, sărmanii, în frig de nu mai au nici glas, fără niciun rost, bineînțeles. Pentru că în conjunctura actuală nu avem niciun partid care să le poată oferi mai mult. Atât guvernanții cât și poporul l-au scos pe Dumnezeu din calcul, au uitat să Îi mulțumească lui Dumnezeu și Dumnezeu ne-a părăsit pentru necredința noastră. Românul nostru e bun de gălăgie și atât. Dar când e vorba să bați din picior la el, nu mai mișcă un pas, atât durează curajul românului de azi. Pentru că totul este o manevră politică și nu răzbești mai departe. E nevoie de o strategie, de oameni capabili care să își asume un rol eroic, un sacrificiu. Au atâta dibăcie în a manevra și ameți turma, încât și norii ți-i adună să plouă sau să ningă, pentru a împrăștia mulțimile. Metodele securistice de azi sunt mult mai avansate și nu răzbești tu așa ușor să schimbi un sistem politic. Realitatea este că românul nostru pleacă la război, dar nu are nici oameni, nu are nici arme, și mai presus de toate nu are un lider, omul care să dirijeze.

[…]

Unii protestatari văd o soluție în venirea monarhiei. Credeți că este o soluție?

Nu, nici vorbă. E o altă ramură a masoneriei. Iar ca să ai o monarhie, trebuie să ridici un popor la concepția aceasta. Apoi, și regii sunt la fel de manevrați după cum sunt manevrate și partidele politice. Cine-i Anglia? Cine-i Franța? Cine-i Germania? Nu toți sunt Hohenzollern și neamurile lor? … grecii chiar. Și să ai un rege măcar ca Ferdinand, dar cu progenituri ca aceștia ce să faci, poți să mai ai încredere în reprezentanții de azi ai regalității?

[…]

Credeți că poate renaște în poporul nostru spiritul dacic, vitejia și demnitatea voievozilor români?

Poate renaște ceva în neamul nostru numai dacă va mai slăbi și puterea masonică. Această putere manevrează totul, subjugă și descompune ființa omului și a neamurilor. Și față de o astfel de putere a întunericului se cere din partea credincioșilor o luptă pe plan duhovnicesc – credință, rugăciune și iar rugăciune ca să poată îmblânzi mânia lui Dumnezeu care vine asupra noastră. Oamenii au uitat să îi mulțumească lui Dumnezeu, și pentru cele bune, și pentru cele mai puțin bune. De pildă noi am făcut demersuri de ridicare a unei troițe în locul unde au luptat ostașii de la 1944, în Cristeștii Moldovei – Moțca, pentru că am fost acolo martor ocular la toate evenimentele de rezistență armată împotriva frontului rusesc. Ei bine, nu s-a putut face. De un an de zile aștept aprobare de la prefectură sau de la minister și nu s-a primit nicio directivă de a înălța o cruce martirilor acestei țări. Și atunci mă întreb: ce poți face cu asemenea oameni care dirijează un stat creștin? Decât să fim exploatați, prostiți și înjosiți. Și așa merge poporul acesta de o bucată de vreme încoace: unul zidește și trei dărâmă.

Spuneați de curând că nu ați fost de acord cu intrarea în Uniunea Europeană și în NATO. Credeți că am putea viețui ca stat înafara acestor organizații internaționale, care dirijează omenirea?

Îmi mențin această părere. Dacă am avea puțină demnitate am ști cum să trăim independenți. Și chiar dacă suntem în Uniunea Europeană, asta nu înseamnă că eu trebuie să execut tot ce mi se cere acolo, asta nu înseamnă că pe mine mă dizolvi ca națiune și nu mai am voie să îmi spun punctul de vedere. Dar știu demnitarii noștri de azi să susțină drepturile națiunii noastre? Ei nu știu decât să primească osișoare de la stăpâni. Când vom depăși statutul de slugi? Este România stat independent sau nu? Elveția cum reușește să se sustragă acestei Uniuni și să fie totodată o mare capitală a Europei? Noi nu trebuie să facem parte din această Uniune Europeană, ce se vrea o nouă Uniune Sovietică. Aceste uniuni doresc o globalizare a statelor, ce ascund un plan dictatorial, de a se ajunge la banca unică, la moneda unică, pentru a îngrădi cetățeanul, pentru a centraliza puterea spre instaurarea noii ere.

[…]

nu este altceva decât intenția diavolească de a secera și de a reduce numărul omenirii. Acest război pe care îl pregătesc tot ei în favoarea lor, nu are drept scop decât măcinarea și distrugerea omenirii fără cruțare, și viețuirea lor peste cadavrele acestei lumi.

Acesta este un pericol mai important decât cine conduce mâine România. Ei strigă: Jos parlamentulJos X sau Y, dar nu cunosc dedesubturile și problemele cu adevărat vitale…, probleme pe care nu le pune nimeni în discuție și nu ai voie să le discuți. Dar avem de-a face cu niște trădători de țară și stăpâni prea mulți ca să le mai putem face față.

Cititi va rog interviul integral pe site-ul Atitudini:

Părintele Justin: Avem nevoie să ni se facă dor de neam, dor de Dumnezeu

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *