Numiți-ne naziști dacă așa vă place

A devenit un lucru aproape automat: de fiecare dată când apar polemici legate de modul în care Berlinul încearcă să își impună punctele de vedere pentru soluționarea crizei datoriilor, germanilor li se aduce aminte de trecutul lor nazist. Care ar fi modul de reacție? Publicația Die Zeit propune câteva răspunsuri.

de Bernd Ulrich

merkel nazi 300x224 Numiți ne naziști dacă așa vă place international Noi îl avem pe Schettino, voi aveți Auschwitz“, titra de curând, pe prima pagină, publicația italiană Il Giornale. Acesta este modul în care a reacționat ziarul italian la ironia subtilă lansată de Spiegel-Onlinereferitoare la căpitanul laș al vasului de croazieră Costa Concordia, catalogat drept “un italian tipic”.  Mesajul pe care dorea să îl transmităIl Giornale era următorul: Voi, germanilor, încetați cu astfel de acuzații; nu uitați că sunteți responsabili de Holocaust!

Evident, se poate spune că Il Giornaleeste un cotidian populist de dreapta, iar, în plus, aparține familiei Berlusconi, prin urmare nu poate fi luat în serios. De asemenea, pare a fi un lucru intrat în normalitate ca, din când în când, Germania să fie comparată cu naziștii. Problema este că, în ultima perioadă, acuzațiile de acest fel s-au multiplicat. De curând, cu ocazia unei conferințe organizate în Portugalia, scriitorul est-german Ingo Schulze, un om sensibil, a fost întrebat dacă nu cumva germanii vor reuși cu moneda euro ceea nu au au reușit cu panzers (tancurile), adică dominarea Europei. Un mesaj întâlnit aproape zilnic în Grecia, formulat chiar într-o manieră mai virulentă.

În alte locuri, reproșurile au fost formulate într-un mod mai elegant, politica de austeritate bugetară a Germaniei fiind comparată, spre exemplu, cu cea a cancelarului Heinrich Brüning, predecesorul lui Adolf Hitler. Se vorbește adesea despre “Sonderweg” – conceptul de “excepție germană”, spre exemplu când Guvernul Angela Merkel refuză să tipărească bancnote. Dar, care a fost cel mai des menționat succes istoric al “excepției germane”? Auschwitz, bineînțeles. Este un cerc vicios.

Puternică din nou, Germania este comparată cu regimul nazist

Nu este nevoie să ne chinuim prea mult pentru a înțelege cauza multiplicării comparațiilor cu regimul nazist: pentru prima dată după 1945, Germania este foarte puternică, dar nu pentru că și-a propus acest lucru, ci pentru că, pe fondul crizei europene a datoriilor, a devenit cea mai puternică, atât pe plan economic, cât și politic. Germania are în prezent o mare influență asupra afacerilor interne ale altor țări.

Puțin câte puțin, Germania a început să aibă în Europa rolul pe care Statele Unite l-au avut mult timp la nivel global: cel al unei puteri care a recurs și chiar a abuzat uneori de forța sa, vizată de acuzații, nevoită să salveze lumea și criticată pentru metodele folosite în acest sens.

Există un lucru care i se va putea reproșa mereu Germaniei: trimiterea la moarte a șase milioane de evrei și implicarea a jumătate din lume în război. Protestele suscitate de puterile dominante, oricare ar fi acestea, sunt de înțeles din punct de vedere uman, uneori chiar sunt justificate. Dar, în cazul Germaniei, criticile capătă adesea o altă dimensiune, blocând din start orice efort de discuție.

Care va fi abordarea germanilor? Ingo Schulze s-a indignat și a evitat întrebarea, după care a scris că regretă această reacție. În primul rând, simplul fapt că publicul se aștepta exact la acest tip de reacție demonstrează că abordarea nu este una bună. În al doilea rând, trebuie evitate orice accese de aroganță germană, lucru pe care nu l-a făcut Volker Kauder, președintele grupului CDU din Bundestag, când a afirmat că Europa “vorbește germană “. Nu a spus “vorbește din nou germană“, dar a fost pe aproape.

În al treilea rând, nu avem dreptul să ne lăsăm intimidați de comparațiile cu regimul nazist. “Excepția germană” nu trebuie să oblige Guvernul de la Berlin să facă nici concesii, nici să depună mai multe eforturi decât dorește pentru impunerea modelului propriu. Mai ales când se știe că Auschwitz constituie un mijloc de presiune morală în disputele politice. A nu ne lăsa impresionați, a respinge amical, fără nervozitate, acestea sunt, de asemenea, reacții rezonabile. Iar discuțiile trebuie continuate pe probleme de fond, financiare sau privind intervențiile militare.

Germanii ar putea recunoaște că vor să fie iubiți

Noul rol al Germaniei riscă să conducă la multiplicarea comparațiilor cu regimul nazist, iar această situație va dura destul de mult. Fie că ne place sau nu, trebuie să ne stăpânim reacțiile și să așteptăm ca această situație să treacă. Dar acest stoicism pune totuși o problemă gravă, legată de paradoxul istoric al Germaniei, care poate fi formulat în felul următor: istoria probabil nu se va repeta cât timp germanii nu vor fi siguri că nu se poate repeta.

Atunci ce este de făcut? Să le cerem celorlalți să renunțe la comparațiile imbecile cu regimul nazist, dar celelalte forme de insulte posibile și imaginabile să fie acceptate? Da, aceasta ar fi o soluție. Germanii ar putea recunoaște și că vor să fie iubiți, chiar mai mult decât francezii sau britanicii, care oricum se iubesc destul de mult ei înșiși. Cu toate acestea, nevoia de dragoste nu trebuie să îi facă pe germani să se renege, mai ales pentru că acest lucru ar atrage mai degrabă ură. În plus, atitudinea flexibilă față de exterior trebuie îmbinată cu sensibilitatea istorică destul de accentuată din Germania. Antisemitismul, teroarea neonazistă, ascunderea trecutului, accesele de aroganță – acestea sunt riscurile reale cu care ne confruntăm. Germanii trebuie deci să dea dovadă de un mare curaj și de o mare sensibilitate.

sursa: Presseurope

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *