Singura soluție la criza Națiunii: o Românie naționalistă

Cine nu și-a dat seama după 22 de ani că toate partidele din România sunt corupte și au contribuit la distrugerea țării fie e naiv fie face parte din cei 1% care exploatează restul de 99% din populație. Acești 1%: politicieni corupți, afaceriști de carton, neocomuniști, interlopi și scursuri ale societății au adus România în situația în care se află astăzi. Peste sărăcia și mizeria în care se zbat majoritatea românilor aceștia și-au ridicat vile, s-au asigurat că rudele lor ocupă funcții bine plătite și au avut grijă să-și îngrașe conturile din bănci.

Pentru a vedea că actuala clasă politică parazitară a jefuit România trebuie doar să ne uităm în jur: bătrâni care trăiesc din pensii mizere, tineri care fug peste hotare pentru a-și construi un viitor mai bun, sute de mii de șomeri, spitale care arată ca niște lagăre și o economie aproape moartă. Toate acestea într-o țară în care se pot face bani mulți din turism, poate susține 80 de milioane de oameni cu agricultura sa și dispune de multe alte resurse. Politicienii au dat vina unii pe alții. Ani de zile ne-am pus speranța în partidele de opoziție, pentru ca odată ajunse la putere să constatăm că nu e mare diferență între aceștia și guvernul anterior. Iar acest ciclu s-a repetat de la revoluție încoace.

Dar acest perpetuum mobile al sărăcirii și exploatării acestei națiuni trebuie să înceteze. A venit vremea că România să renască, e timpul să fim creatorii propriului destin. Prea mult s-au lăsat românii manipulați de politicieni, prea mult au căzut în pesimism și ignoranță. Zorii unei zile mai bune se apropie și sfârșitul dominației partidelor corupte va lua sfârșit, însă numai dacă ne dorim asta cu adevărat.

De mai bine de două decenii politicienii paraziți, care tratează țara ca pe o feudă a lor, au atacat naționalismul și au lovit cu fiecare ocazie în tinerii ce luptă pentru demnitatea noastră. Prin intermediul mass-mediei au demonizat orice credință național-creștină și s-au dedat la abuzuri împotriva naționaliștilor. Dar de ce? Pentru că le este frică. Le este frică de un partid naționalist puternic care să ajungă la guvernare. Naționalismul înseamnă dragoste de neam, un lucru de care clasa politică nu e capabilă, ba chiar întruchipează perfect opusul acestui sentiment. De aceea le este teamă, că va veni ziua în care vor fi judecați pentru ce au făcut și vor pierde puterea.

Dacă după atât timp de ”democrație” construită de foști membrii PCR România a devenit o colonie a Uniunii Europene și a FMI, atunci e evident că a venit vremea unei schimbări radicale. O modificare a sistemului nu se va face nicicum prin susținerea partidelor infecte din opoziție ci doar prin acordarea sprijinului unor oameni noi, cu dragoste de țară, spirit de sacrificiu și credință în Dumnezeu.

După atâția ani de batjocură și suferință, e momentul ca o nouă forță să se ridice. Soluția e una singură: O Românie naționalistă, o țară a cetățenilor nu a clanurilor interlope de exploatatori care se ascund în spatele partidelor și doctrinelor. Anul acesta se va vedea dacă românii vor porni pe un nou drum spre un viitor mai bun sau se vor scufunda mai tare în mlaștina politicianismului.

De  Codrin Goia via ND Blog

comentariu rapcea.ro: e bine măcar că știm ce vrem… unii dintre noi. Problema este să nu cumva să deviem în drumul spre O ROMÂNIE CA SOARELE SFÂNT DE PE CER ! Între țel și căile de a-l atinge pot fi discrepanțe atât de mari încât te pot face să îl ratezi. Iar politica românească nu îți acordă decât o singură șansă. Capitalul speranței, odată irosit, este pierdut pentru generații…

Vorbind de țel și căile de a-l atinge, aș creiona o mică povestioară ce ni se aplică în acest moment. Să spunem că împreună cu niște buni prieteni (și camarazi) de ani de zile, ne hotărâm să cumpărăm o mașină, care să ne ducă spre o localitate. Investim cu toții bani, efort și energie pentru a cumpăra mașina – CU SCOPUL DECLARAT DE A MERGE SPRE LOCALITATEA RESPECTIVĂ ! Mai avem câteva zile până când vom primi mașina, toți suntem foarte emoționați, fiecare are deja rolul său. Unul va fi șoferul, altul va urmări harta drumului, unul va fi atent la gropi și obstacolele apărute pe drum, altul va fi mecanicul, etc… Și cu toții cotizăm la benzină.

Ce te faci însă dacă șoferul, surd la toate sugestiile pasagerilor cu care a cumpărat împreună mașina, alege un drum prost, sau ocolit, către destinație, cu tendința de a vira accentuat către stânga, deși semnalizează dreapta, deși afirmă cu tărie că mașina nu va face nici la stânga, nici la dreapta, ci va merge cu viteză doar înainte ? Fără consultare cu ceilalți pasageri !? Benzina e scumpă, avem nevoie de pasageri care să pună și ei bani de benzină și chiar de pasageri pricepuți, care să dea o mână de ajutor la buna funcționare a mașinii…

Dacă însă, fără nici o consultare, șoferul pune de capul lui fanioane la mașină în care declară pompos că suntem “singura cursă spre localitatea X” și “unica soluție de a ajunge în localitatea x” ce e de făcut ? Pentru o mașină aflată încă în rodaj, care nici nu a făcut încă primii 10 kilometri, și nu are decât 9 locuri ocupate momentan, e un gest pripit, care îi va depărta  pe potențialii pasageri, care știu sigur că mai sunt și alte mașini care pot merge în aceeași direcție…

În schimb, sub pretextul că avem nevoie de câți mai mulți pasageri, șoferul dipune ca în mașină să nu le fie interzisă urcarea celor care – chiar dacă declară că vor să ajungă în localitatea x, ei de fapt vor să ajungă (cu adevărat) doar într-un singur loc: acasă, la Moscova.

Problema cea mai mare este însă că șoferul nu prea se sfătuiește cu pasagerii și tinde să ia hotărâri care ne face pe unii pasageri să ne întrebăm cine îi scrie de fapt foaia de parcurs ? Obișnuit cu trotineta pe care o conducea singur înainte, șoferul crede că poate conduce la fel și o mașină…

Atunci când un șofer tânăr și neexperimentat în cursele de automobile, fără o bună cunoaștere a celorlalți participanți la raliul către localitatea X, alege să ignore sfaturile altor pasageri – mai buni cunoscători ai cursei, traseului și chiar al celorlalți participanți la cursă, riscă să pună în pericol ajungerea cu bine la destinația anunțată.

În aceste condiții, s-ar putea ca și eu, și alții dintre pasagerii inițiali, să nu mai fim motivați să depunem eforturile pe care suntem capabili să le depunem pentru a ajunge la destinație, dacă șoferul ia astfel de hotărâri de capul lui, sau chiar să schimbăm mașina (pentru a nu ni se reproșa că vrem să schimbăm șoferul)…

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *