Victorie impotriva ACTA la Curtea de Justitie a UE!

Administratorul unei rețele sociale online nu poate fi constrâns să instituie un sistem de filtrare general, care să-i vizeze pe toți utilizatorii săi, pentru a preveni utilizarea ilicită a operelor muzicale și audiovizuale, a decis, joi, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) de la Luxemburg.

În opinia CJUE, o asemenea obligație nu ar respecta interdicția de a impune unui asemenea furnizor o obligație generală de supraveghere nici cerința de a asigura un just echilibru între, pe de o parte, protecția dreptului de autor și, pe de altă parte, libertatea de a desfășura o activitate comercială, dreptul la protecția datelor cu caracter personal și libertatea de a primi și de a transmite informații.

Decizia s-a dat în cazul SABAM, care este o societate belgiană de gestiune care reprezintă autorii, compozitorii și editorii de opere muzicale. În această calitate, ea este însărcinată, printre altele, să autorizeze utilizarea operelor lor protejate de către terți. Cealaltă parte în litigiu este Netlog NV, care exploatează o platformă de rețea socială online, pe care fiecare persoană care se înscrie primește un spațiu personal denumit “profil”, care îi este accesibil de oriunde din lume. Această platformă, utilizată zilnic de zeci de milioane de persoane, are ca funcție principală crearea de comunități virtuale în cadrul cărora aceste persoane pot comunica între ele și își pot face prieteni. În cadrul profilului lor, utilizatorii pot printre altele să țină un jurnal, să indice hobby-urile și preferințele lor, să își arate prietenii, să afișeze fotografii personale sau să publice videoclipuri.

Potrivit SABAM, rețeaua socială a Netlog oferă de asemenea utilizatorilor posibilitatea de a se folosi, prin intermediul profilului lor, de opere muzicale și audiovizuale din repertoriul SABAM punând aceste opere la dispoziția publicului într-o asemenea manieră încât alți utilizatori ai rețelei să poată avea acces și aceasta fără autorizarea SABAM și fără ca Netlog să plătească o indemnizație corespunzătoare.

În 23 iunie 2009, SABAM a chemat în judecată Netlog în fața președintelui Tribunalului de Primă Instanță din Bruxelles (Belgia), solicitând printre altele obligarea Netlog să înceteze imediat orice punere la dispoziție ilicită a operelor muzicale sau audiovizuale din repertoriul SABAM, sub sancțiunea unei penalități de o mie de euro pe zi de întârziere. În această privință, Netlog a susținut că admiterea acțiunii SABAM ar echivala cu impunerea unei obligații generale de supraveghere, ceea ce este interzis prin Directiva privind comerțul electronic.

În acest context, instanța belgiană a sesizat Curtea de Justiție. Aceasta solicită, în esență, să se stabilească dacă dreptul Uniunii se opune unei somații emise de o instanță națională și adresate unui furnizor de servicii de stocare, precum un administrator al unei rețele sociale online, de a institui un sistem de filtrare a informațiilor stocate pe serverele sale de către utilizatorii serviciilor sale, care se aplică, fără deosebire, ansamblului utilizatorilor, cu titlu preventiv, pe cheltuiala sa exclusivă, și pentru o perioadă nelimitată.

În opinia Curții UE, este cert că Netlog stochează pe serverele sale informații furnizate de utilizatorii acestei platforme, referitoare la profilul lor, și că astfel el este un furnizor de servicii de stocare în sensul dreptului Uniunii.

Este de asemenea cert că instituirea acestui sistem de filtrare ar presupune ca furnizorul de servicii de stocare să identifice, pe de o parte, în cadrul ansamblului fișierelor stocate pe serverele sale de toți utilizatorii serviciilor sale, fișierele care sunt susceptibile să conțină opere cu privire la care titularii unor drepturi de proprietate intelectuală pretind că dețin drepturi. Pe de altă parte, furnizorul de servicii de stocare ar trebui să determine, apoi, care dintre aceste fișiere au fost stocate și puse la dispoziția publicului în mod ilicit și să blocheze, în sfârșit, punerea la dispoziție a fișierelor pe care le-a considerat ca fiind ilicite.

O asemenea supraveghere preventivă ar impune astfel o observare activă a fișierelor stocate de utilizatori la administratorul rețelei sociale. În consecință, sistemul de filtrare ar impune acestuia din urmă o supraveghere generală a informațiilor stocate, ceea ce este interzis prin Directiva privind comerțul electronic.

Curtea amintește apoi că incumbă autorităților și instanțelor naționale, în cadrul măsurilor adoptate pentru protejarea titularilor drepturilor de autor, să asigure un just echilibru între protecția dreptului de autor al titularilor și protecția drepturilor fundamentale ale persoanelor care sunt afectate prin astfel de măsuri.

“Or, în speță, somația de a institui sistemul de filtrare ar implica supravegherea, în interesul titularilor de drepturi de autor, a integralității sau a celei mai mari părți a informațiilor stocate la respectivul furnizor de servicii de stocare. Această supraveghere ar trebui, în plus, să fie nelimitată în timp, să vizeze orice atingere viitoare și ar presupune obligația de a proteja nu numai operele existente, ci și pe cele care încă nu au fost create la momentul instituirii sistemului menționat”, explică CJUE.

Astfel, o asemenea somație ar determina o atingere gravă a libertății de a desfășura o activitate comercială a Netlog deoarece l-ar obliga să instituie un sistem informatic complex, costisitor, permanent și pe cheltuiala sa exclusivă.

În plus, efectele somației nu s-ar limita la Netlog, sistemul de filtrare în litigiu fiind susceptibil în egală măsură să aducă atingere drepturilor fundamentale ale utilizatorilor serviciilor sale-mai precis dreptului lor la protecția datelor cu caracter personal, precum și libertății lor de a primi și de a transmite informații, aceste drepturi fiind protejate prin Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Astfel, somația ar implica, pe de o parte, identificarea, analiza sistematică și prelucrarea informațiilor referitoare la profilurile create în cadrul reșelei sociale, aceste informații reprezentând date protejate cu caracter personal, deoarece permit, în principiu, identificarea utilizatorilor. Pe de altă parte, somația ar risca să aducă atingere libertății de informare, din moment ce ar fi posibil ca acest sistem să nu facă în mod suficient distincția între un conținut ilicit și un conținut licit, astfel că utilizarea lui ar putea avea drept consecință blocarea comunicațiilor cu conținut licit.

În consecință, Curtea UE răspunde că prin adoptarea unei somații de obligare a furnizorului de servicii de stocare să instituie un asemenea sistem de filtrare, instanța națională nu ar respecta cerința de a asigura un just echilibru între dreptul de proprietate intelectuală, pe de o parte, și libertatea de a desfășura o activitate comercială, dreptul la protecția datelor cu caracter personal și libertatea de a primi și de a transmite informații, pe de altă parte.

De pe Mediafax 

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *