Romania – incotro? (partea 5)

Preiau integral articolul V. România – încotro?:

Tată ceresc, Iisuse Hristoase și Maică Precista, vă rugăm să nu luați mâna ocrotitoare de pe necăjitul neam românesc și să ne ajutați:- să înțelegem și să înlăturăm minciuna și nedreptatea și să îndepărtăm lucrarea vrăjmașului din țară și din afara țării;- să cunoaștem trecutul, să refacem prezentul și să pregătim viitorul neamului pentru mântuire și bună orânduiala în țară;Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin!

H Regimul de exploatare comunistă: 23 august 1944 – 22 decembrie 1989

După arestarea mareșalului Ion Antonescu, mințirea poporului și înșelarea armatei de către regele Mihai I – în România au fost introduse prin minciună și ură față de români: regimul de asuprire și de exploatare comunistă, cu consecințe grave pentru țara noastră. În cele 16.544 zile de regim comunist au avut loc și următoarele acțiuni politice din perioadă:

a. Gheorghe Gheorghiu – Dej În perioada 24 august 1944 – 19 martie 1965, România a fost condusă de comunistul Ghe. Gheorghiu – Dej adică timp de 7.504 zile, perioada pentru care sunt considerate secrete:

01 – Scriitorul Banu Rădulescu a primit ordin de la conducerea comunistă să scrie cartea despre grevele de la Atelierele Grivița din 1933. Cercetând, scriitorul a găsit în arhive un angajament de turnător la Siguranță, a lui Gheorghiu – Dej (27-660, 661), rămânând necunoscute:

  • data și locul întocmirii documentului de informator, confirmat de cel în cauză.
  • conținutul acestui angajament de informator.
  • informațiile, prezentate de turnător, organelor Siguranței

02 – Pentru păstrarea teritoriului din Transilvania, conducerea comunistă din Budapesta, a ordonat trecerea tuturor organizațiilor hothyste, la partidul comuniștilor din România. (27-671) Din această operațiune militaro – politică, nu au fost publicate oficial informații nici pentru:

  • identitatea căpeteniilor comuniste de la Budapesta și de la București, care au îndeplinit acest program;
  • lista căpeteniilor hortyste, care au devenit comuniști români;
  • efectivul organizației maghiare în cauza, transformat în comuniști;
  • lista nominală a noilor comuniști români care în perioada 1940 – 1944 au persecutat populația românească în Transilvania ocupată;
  • principalele acțiuni politice și de altfel desfășurate de acești „noi comuniști români”.

03 – Ana Pauker a avut însărcinarea conducerii sovietice să formeze din prizonieri români, Divizia „Tudor Vladimirescu” – a Armatie Roșii, împreună cu Vasile Luca și cu coloneii prizonieri Captaru și Cambrea. (66-31) Această bolșevică, în luna august 1944, a venit în țară în calitate de comisar șef a Diviziei „Tudor Vladimirescu ” cu gradul de colonel (67- 85), acțiune militar – politică, căreia i-a fost menținut secretul și pentru:

  • efectivul de militari din divizia respectivă;
  • lista nominală a ofițerilor din această unitate militară romano-sovietică;
  • conținutul jurământului depus de militari pentru U.R.S.S.;
  • servicii aduse României de ofițerii Captaru și Cambrea;
  • temeiul legal folosit pentru recăpătarea cetățeniei române a militarilor din divizia respectivă, inclusiv de către Ana Pauker.

04 – La Moscova exista un registru care a aparținut Anei Pauker cu 185 de nume de comuniști români care s-au refugiat în U.R.S.S. în timpul războiului (67-30), formație comunistă pentru care nu au fost publicate nici informații oficiale, privind;

  • nominalizarea comuniștilor în cauza, originea socială și etnicaă a acestora;
  • funcțiile deținute de aceștia în aparatul politic sau de stat, sovietic;
  • funcțiile acordate în Statul Român, celor 185 de comuniști;

05 – În timpul războiului civil din Spania, peste 500 de comuniști romani au luptat de partea republicanilor, printre care s-au numărat și: Petru Borilă, Mihai Burcă, Constantin Doncea, Mihail Florescu Valter Roman, Gheorghe Stoica, etc. (66 -26), rămânând necunoscute până în prezent:

  • lista nominală a celor peste 500 de comuniști români care au luptat de partea republicanilor din Spania și pregătirea lor profesională;
  • lista comuniștilor care s-au reîntors în România și funcțiile îndeplinite după 23 august 1944;
  • rezultatele activității acestora, confirmate de organismele centrale de partid și de stat;

06 – La 2 martie 1945, comandantul Armatei 4 Române, generalul Gheorghe Avramescu a fost chemat la Punctul de comandă a frontului și arestat. Ulterior, generalul Avramescu a fost executat de sovietici, fără ca guvernul român să fie informat asupra faptelor care au dus la o asemenea măsură extremă. Au mai fost arestate și condamnate, executând detenția în U.R.S.S.: – familia generalului Avramescu – translatorul – căpitanul Sergiu Glavce – medicul personal – slt. dr. Alex. Tutulescu (65 – 308). Această acțiune politică desfășurată de sovietici a fost considerată ca fiind un secret de stat, neexistând informații oficiale nici pentru:

  • atitudinea și intervențiile făcute de conducerea statului nostru pentru preluarea de la sovietici a cazului respectiv;
  • faptele pentru care a fost condamnat și executat generalul în cauză;
  • componența familiei Alexandru Avramescu, care a fost arestată și condamnată, în detenție în U.R.S.S. și vinovăția acestora;
  • vinovățiile căpitanului Sergiu Glavce și a slt.dr. Alex Tutulescu pentru care au fost arestați și transportați în U.R.S.S.;
  • localitatea din U.R.S.S., unde au fost închise persoanele respective și durata detenției acestora;
  • condamnații în U.R.S.S., care s-au întors în țară, data întoarcerii acestora și poziția statului nostru față de dânșii.

07 – Formația comunistă din guvern a impus la 18 decembrie 1944 arestarea tuturor miniștrilor și subsecretarilor care au fost membrii ai guvernelor din perioada decembrie 1937- 23 august 1944 (68 -106) rămânând necunoscute:

  • lista nominală a înalților demnitari din cei opt ani de conducere a țării, care au fost arestați;
  • vinovățiile pentru care au fost judecați și condamnați – și lista nominală a acestora;

08 – În ziua de 21 ianuarie 1945, a fost emisă Legea Nr. 50, care viza urmărirea și pedepsirea criminalilor și profitorilor de război (27- 674), lege pentru care nu exista informații oficiale privind:

  • conținutul notei prezentate de ministrul justiției Lucrețiu Pătrășcanu pentru această lege;
  • lista criminalilor de război, cu faptele comise de aceștia, arestați judecați și condamnați;
  • lista profitorilor de război, arestați și condamnați, care au obținut avantaje materiale și volumul acestora;

09 – În aceeași zi, a fost emisă și Legea Nr. 51, pentru urmărirea și sancționarea celor vinovați de dezastrul țării (27 – 674), acțiune politică, căreia i s-a impus regimul secret și pentru următoarele părți componente:

  • conținutul notei prezentată de ministrul Lucrețiu Pătrășcanu;
  • faptele care au fost incluse în categoria penală privind dezastrul țării;
  • lista nominală a condamnaților în baza acestei legi, ca vinovați pentru producerea dezastrului țării.

10 – În primăvara anului 1945, guvernul Groza a dispus preluarea fără plată a suprafeței de 1.468.000 ha pământ de la marii proprietari. Din această suprafață, 1.109.000 ha a fost dată la 900.000 familii țărănești, diferența de 359.000 ha a fost trecută în rezervă statului (69 – 26). Pentru această operațiune politică, nu au fost prezentate informații oficiale, nici pentru:

  • suprafețele de pământ expropriate, pe județe și pe proprietari;
  • suprafețele de pământ împroprietărit, pe județe și efectivele de împroprietăriți;
  • suprafețele de pământ rămase în administrarea statului, pe județe;

11 – La 17 mai 1945, ministrul de război, generalul C. Vasiliu – Rășcanu, a ordonat în scris Marelui Stat Major, să se predea Comisiei Aliate de Control:

  • – toate documentele pe care le are Marele Stat Major asupra sa primite de la Cabinetul militar al mareșalului Ion Antonescu;
  • – toate jurnalele de operații ale Marilor Unități, aflate la M.St.M – serviciul istoric;
  • – jurnalul de operații privind perioada 22 VI 1941 – 23 VIII 944;

Și această operațiune de preluare de către sovietici a documentelor militare unicate și de bază a Statului nostru, a rămas necunoscută de către romani, neexistând informații oficiale nici pentru:

  • lista nominală a documentelor militare predate sovieticilor de către ministrul de război;
  • măsurile dispuse de ministrul C. Vasiliu – Rășcanu, pentru refacerea fondului documentar militar, cu documentele pe care le-a predat sovieticilor;
  • intervențiile oficiale ale conducerii statului nostru pentru readucerea în țară a documentelor militare în cauză.

12 – La începutul lunii februarie 1945, a fost dispusă de conducerea statului nostru măsura întocmirii „Recensământului general al populației din România” (71), acțiune de fond pentru care nu au fost publicate nici informații privind:

  • efectivele de personal care au fost încadrate pentru acest recensământ și volumul retribuției acestora;
  • volumul cheltuielilor suportate de stat pentru desfășurarea, prelucrarea și finalizarea operațiunilor impuse de recensământul în cauză.
  • conținutul recensământului populației din România, pe localități, sex, religie și naționalitate;

13 – La începutul lunii iunie 1946, prin Legea Nr. 411, a fost desfășurată operațiunea de efectuare a recensământului străinilor din mediul urban și rural din România. Necesitatea efectuării recensământului a fost susținută de ministrul de interne Teohari Georgescu, ca fiind impusă de realitatea că începând din anul 1939, evidență și controlul străinilor în țara noastră a fost aproape inexistentă; Același ministru a precizat și necesitatea statului român de a revizui numărul foarte mare al străinilor aflați pe teritoriul țării (71) Despre realitatea situației străinilor aflați în țara noastră la mijlocul anului 1946, nu au fost prezentate informații oficiale, nici pentru:

  • numărul străinilor aflați în România la mijlocul anului 1946, în mediul urban și în cel rural, pe localități.
  • naționalitatea și etnia străinilor în cauză;
  • legalitatea șederii acestora în țara noastră;
  • organele statului nostru care au aprobat străinilor să vină și să rămână în România;
  • măsurile dispuse sau propuse de ministrul de interne, pentru introducerea legalității la cerințele străinilor de a se instala în țara noastră.

14 – În anul de învățământ 1945 / 46, 25 tineri evrei au devenit studenți în anul V la Facultatea de Medicină din București, fără să prezinte dovada că absolvise anii I – IV. Din studenții respectivi a făcut parte și Nicolae Cajal, care apoi a îndeplinit funcția de vicepreședinte al Academiei Române (67-32, 33, 34) nefiind cunoscute elemente de bază ale acestei inițiative de grup:

  • formă de învățământ superior unde studenții respectivi au urmat și au promovat anii I-IV medicină;
  • activitatea desfășurată de aceștia după terminarea studiilor la facultatea de medicină;
  • perioadă în care dr. Nicolae Cajal a fost membru și apoi vicepreședinte al Academiei Române;
  • contribuția academicianului Nicolae Cajal la dezvoltarea științei medicale în România;

15 – Un rol important pentru instalarea regimului comunist în România în perioada 1945-1948, revine francmasoneriei, reactivată după cel de al doilea război mondial. Dintre francmasonii cooperanți, parveniți la funcții, au făcut parte și: – Horia Hulubei – Mihail Sadoveanu – Mihai Ralea – Victor Eftimiu (64 -315). Pentru activitatea francmasonică desfășurată în cadrul intelectualilor români, nu exista informații nici pentru:

  • identitatea organizațiilor respective și forurile externe de conducere a acestora;
  • conducătorii formațiilor francmasonice interne și efectivele de intelectuali înscrise în ele;
  • conținutul statutelor de organizare și de funcționare;
  • temeiul legal pentru funcționarea francmasoneriei în România;
  • realizările concrete în perioada comunistă, ale celor patru francmasoni nominalizați, pentru păstrarea și dezvoltarea tradiției și credinței creștin – ortodoxă a neamului românesc.

16 – La mijlocul anului 1944, mareșalul Antonescu a transferat în Elveția: – 20 milioane de franci elvețieni – 20 tone de aur fin pentru „Fondul de Rezistență Națională” Cu fondurile respective urma să fie finanțata activitatea de rezistență a peste 2.000 de persoane din elita țării, care trebuia să apere în străinătate interesele României (65- 386) Întrucât nu au fost prezentate oficial informații privind modul de utilizare a fondurilor respective, sunt necesare următoarele explicații privind:

  • componenta formației de rezistență care urma să plece din țară și pregătirea lor profesională;
  • măsurile dispuse de Banca Națională a României pentru administrarea legală în Elveția a fondurilor în cauză;
  • măsurile dispuse de Conducerea Statului Român, după 23 august 1944 pentru normalizarea administrării fondurilor aflate în Elveția și rezultatele obținute.

17 – La 23 mai 1945, șeful guvernului român, Petru Groza, a declarat unui ziarist englez, că în perioada sa de două luni de conducere a statului, au fost arestați 90.000 de români (66- 54) neexistând informații nici pentru:

  • realitatea efectivului de arestați din perioada martie – mai 1945
  • categoriile profesionale ale celor arestați în perioada respectivă
  • vinovățiile pentru care au fost lipsiți de libertate persoanele arestate.

18 – Comuniștii din România au propus lui Stalin, mutarea granițelor U.R.S.S., pe crestele Carpaților, din Obcina Bucovinei până la Orșova, propunere care a fost respinsă de către dictatorul de la Moscova (15- 255). Pentru această acțiune politică dușmănoasă neamului nostru, nu exista oficial nici informațiile privind:

  • identitatea comuniștilor care au oferit sovieticilor majoritatea teritoriului românesc;
  • modul de organizare preconizat pentru teritoriul românesc cedat;
  • soarta populației românești din teritoriile respective.

19 – Pentru clarificarea situației militarilor dispăruți pe frontul din est, cât și pentru cei luați prizonieri de sovietici după 23 august 1944, nu au fost prezentate oficial informații. Pentru această problemă națională au apărut repere în lucrările unor istorici, care se referă la un efectiv 469.000 militari, adică: – 283.000 militari dispăruți în perioada 26. VI. 1941 – 23. VIII. 1944 (49 -171 ) – 186.000 militari dispăruți după 23 august 1944 ( 52 – 477 ) În vederea cunoașterii în țara noastră a soartei militarilor români care au căzut prizonieri în războiul din Est, sunt necesare următoarele informații oficiale, minime:

  • efectivul militar care a fost capturat de armata sovietică;
  • efectivul de prizonieri români care au format, diviziile „Tudor Vladimirescu” și „Horia, Cloșca și Crișan ”.
  • efectivul de prizonieri români care a fost eliberat de sovietici;
  • efectivul care a decedat în timpul prizonieratului;
  • efectivul militarilor dispăruți în timpul războiului care nu a fost identificat printre prizonieri.

20 – Prin Decretul prezidențial Nr. 1454/12.VIII.1948, au fost numiți membrii Academiei R.P.R ., fără nominalizarea a 100 de academicieni. Întrucât lista academicienilor eliminați a rămas nepublicată (72-509 ), sunt necesare și următoarele informații oficiale:

  • lista cu cei 100 academicieni îndepărtați și motivul înlăturării acestora;
  • contribuția academicienilor în cauza, prin operele lor, la întărirea autorității instituției respective;
  • motivarea oficială de către noua conducere, a înlăturării academicienilor respectivi;

21 – Din cei 100 academicieni excluși, 23 au fost întemnițați – iar din aceștia,13 au decedat în pușcarii sau imediat după eliberare (72 – 514 – 519) Pentru această acțiune politică întreprinsă de conducerea comunistă, nu au fost prezentate oficial nici informațiile privind:

  • faptele săvârșite de cei 23 academicieni pentru care au fost arestați și durata întemnițării;
  • cauzele deceselor celor 13 academicieni;
  • condițiile materiale în care au trăit membrii familiilor academicienilor arestați;

22 – În cadrul Academiei R.P.R., au fost făcute noi alegeri în zilele 1- 2 noiembrie 1948, cu care ocazie au devenit academicieni și: – Mihail Roller, titular activ la secția de istorie, filozofie și economico – judiciară. – Simion Oieriu, membru corespondent la secția de științe geologice, geografice și biologice, (72-512) – rămânând necunoscute:

  • pregătirea profesională și formele de învățământ superior absolvite;
  • realizările anterioare obținute de noii academicieni și recunoscute oficial înainte de noiembrie 1948.

23 – Din anul 1948, director al Securității regionale Cluj, a fost Patriciu Mihai, evreu, la ordinul căruia s-a desfășurat acțiuni de reprimare a populației românești din Valea Someșului (67 -76 -79 ). Despre această personalitate comunistă, a fost păstrat secretul și asupra următoarelor acțiuni ale acestuia;

  • care i-a fost numele și prenumele, înaintea participării sale ca membru al formației comuniste române deplasată în Spania, pentru susținerea regimului comunist (republican) în anul 1936 (66 – 26).
  • activitatea desfășurată în România în perioada 1944 -1947;
  • pregătirea sa militară, pentru gradul de colonel, cu care a început cariera de comandant al securității – la Cluj.
  • componența etnică a cadrelor de conducere din Securitatea regională Cluj;
  • motivarea înscenării unei organizații subversive a locuitorilor români din zona, denumită „Garda Albă”
  • numărul locuitorilor din zona arestați, judecați și condamnați, și natura vinovățiilor acestora;
  • durata cât a condus Securitatea Regională Cluj și activitatea desfășurată după pensionare;
  • situația materială a familiei sale;
  • identitatea copiilor, pregătirea lor profesională și starea economică a acestora.

24 – În intervalul 13 mai – 29 august 1948, Ministerul de interne a organizat și a desfășurat patru acțiuni de arestări (72-836-839), adică acțiunile din:

  • – 13 mai privind arestarea legionarilor;
  • – 20 mai când sunt arestați 3000 ofițeri ai armatei romane și apoi 2.000 țărăniști și liberali;
  • – 19 august, cu arestarea a aproximativ 1000 ofițeri ai S.S.I.;
  • – 29 august, când sunt arestați peste 1000 de ofițeri din Siguranța Statului.

Despre acțiunile de arestare menționate, nu există informații oficiale nici pentru.

  • efectivul de legionari care se aflau în stare de detenție, la data de 13 mai 1948 și efectivul celor arestați după această zi și delictele săvârșite.
  • vinovățiile celor 3000 de ofițeri și a celor 2000 de politicieni arestați în ziua de 20 mai, pe localități.
  • faptele penale pentru care au fost arestați în noaptea de 19 august cei aproximativ 1000 ofițeri ai S.S.I. -ului, pe localități.
  • motivarea arestării celor 1000 de ofițeri din Siguranța Statului, în ziua de 29 august 1948, pe localități.

25 – În perioada 1948 – 1956, numeroși etnici maghiari au fost aduși la București și plasați în funcții administrative cheie, mai ales în aparatul represiv (27 – 672) În cazul acestei acțiuni dăunătoare interesului național, opinia publică a fost lipsită și de informațiile oficiale privind:

  • identitatea conducătorului comunist care a dispus venirea maghiarilor în aparatul de administrare a Capitalei;
  • identitatea împuternicitului și a formației sale care a fost delegată să asigure venirea maghiarilor în capitală.
  • efectivul de maghiari și a familiilor acestora care au primit domiciliul în București în perioada menționată și numărul imobilelor puse la dispoziția acestora;
  • organismele de stat și de partid, unde au fost repartizați maghiarii în cauză;
  • rezultatele principale obținute de etnicii maghiari respectivi, de ordin politic, economic și represiv.

26 – Prin tratatul de Pace de la Paris semnat la 10 februarie 1947 frontiera de la Dunăre cu U.R.S.S., a fost stabilită pe brațul Chilia până la vărsarea ei în Marea Neagră – apoi în larg, la nord de Insula Șerpilor – teritorii care au rămas în componența țării noastre. Ulterior, acest Tratat de Pace, a fost încălcat de conducerea comunistă a țării noastre prin:

  • – predarea Insulei Șerpilor, către U.R.S.S., printr-un protocol încheiat la Moscova la 4 februarie 1948, și a procesului verbal de predare, încheiat la 28 mai 1948;
  • – procesul verbal încheiat la 26 noiembrie 1949, prin care s-a stabilit frontiera româno – sovietică pe Canalul Musura aflat la vest de brațul Chilia, în partea până la vărsarea în mare (63 – 340)

În cazul acestor două acțiuni politice de trădare națională ordonate de conducerea comunistă după încheierea Tratatului de Pace de la Paris, nu au fost prezentate explicații nici pentru:

  • legalitatea proceselor verbale de predare către U.R.S.S., a unor părți din teritoriul României, care a fost recunoscut prin Tratatul de Pace de la Paris.
  • mărimea suprafețelor din teritoriul românesc, predate țării vecine;
  • motivarea dată de către Gheorghiu Dej și Petru Groza, conducătorii statului nostru, pentru cedarea acestor teritorii Uniunii Sovietice.
  • contribuția ministrului de externe Ana Pauker și a secretarului său general Eduard Mezincescu la predarea celor două teritorii, către U.R.S.S.
  • conținutul proceselor verbale respective.

27 – Lupta împotriva armatei de ocupație sovietică a început din lună martie 1944, prin: – batalionul fix „Bucovina” – punctul fix „Vulturii” pe muntele Dumitrița – Fălcău; – școlile pentru lupta de gherilă de la Fundu Moldovei și Sadova – unitățile mobile, conduse de Vladimir Macoveiciuc, Constantin Cenușă și alții, (73 – 215) neexistând informații oficiale nici pentru:

  • identitatea comandanților unităților militare „Bucovina” și „Vulturii ”, efectivele de ostași și acțiunile întreprinse de aceste formații de luptă.
  • identitatea comandanților celor două școli pentru lupta de guerilă și efectivele de cursanți;
  • numărul unităților mobile de luptă, comandanții acestora și principalele acțiuni militare executate.

28 – După 23 august 1944, au apărut forme organizate de luptă armată, împotriva sovietizăriii României. Din aceste forme organizate, au fost aduse la cunoștința românilor un număr de șapte, cu 95 organizații, din care:

  • – Bucovina 13 organizații
  • – Moldova 14 organizații
  • – Dobrogea 7 organizații
  • – Oltenia 10 organizații
  • – Banat 8 organizații
  • – Transilvania 43 organizații Această luptă inegală, generalizată la nivelul întregii țări, s-a întins în timp, din 1944 în Bucovina, până în anul 1962, anul când a fost ucis în ultimele lupte din Munții Banatului, țăranul Ion Banda (72-213-278)

Întrucât, până în prezent, oficial nu au fost aduse la cunoștința românilor această rezistentă populară, față de nedreptățile săvârșite de regimul comunist, sunt necesare, publicarea oficială măcar a următoarelor componente:

  • numărul total al organizațiilor de rezistență, care au acționat în perioada 1944 -1962, pe provincii și identitatea conducătorilor acestora.
  • efectivele de luptători, ale organizațiilor respective;
  • numărul luptătorilor arestați, și a celor executați, pe pușcării;

29 – După alte surse de informații, din cele 35 puncte de rezistență anticomunistă din 1957, 27 erau conduse de legionari, iar în anul 1957 – din 17 organizații, 11 erau conduse de asemeni, de legionari ( 15 – 236) Și la informațiile de mai sus, lipsesc următoarele precizări:

  • efectivele de legionari care au acționat în rândul formațiilor de luptă anticomunistă;
  • identitatea legionarilor care au condus formațiile de luptă respective;
  • efectivele de legionari care au fost arestate și condamnate;
  • lista faptelor săvârșite în dauna poporului român, de legionarii arestați;
  • lista legionarilor care au decedat în pușcării;
  • lista legionarilor care au fost eliberați din închisori;

30 – Până la 23 august 1944, au acționat în România 1.000 de comuniști și 3.000 de masoni, primii în slujba Moscovei, secunzii în slujba Parisului și Londrei ( 15 -247 ), formații clandestine pentru care nu au fost publicate oficial nici informațiile privind:

  • lista nominală a comuniștilor care au acționat în clandestinitate, etnia și funcțiile ocupate de aceștia după 23 august, în țara noastră;
  • lista nominală a celor 3.000 de masoni, etnia și funcția acestora în timpul războiului și după 23 august 1944.

31 – Nu este cunoscut efectivul românilor de etnie germană, care la începutul anului 1945 au fost duși din România, la muncă de reconstrucție intre Don și Urali, numărul acestora fiind cuprins între 70.000 și 85.000 de persoane (73 – 434 ), rămânând necunoscute.

  • motivarea conducerii statului nostru, pentru trimiterea la muncă forțată în U.R.S.S., a germanilor respectivi, deși în armistițiul din 12 septembrie 1944 nu era cuprinsă o asemenea obligație;
  • numărul real al germanilor care a fost oferit Uniunii Sovietice pe sexe;
  • numărul real al germanilor care s-au întors în țară, în anii 1948/ 49, adică după patru ani de muncă depusă în U.R.S.S.

32 – Pentru suprafețele de pădure particulară care au fost luate de la proprietari de către statul comunist după anul 1946, nu au fost emise documente de expropriere, secretul fiind păstrat și pentru:

  • suprafețele de pădure confiscată de stat pe județe și pe feluri de proprietate;
  • numărul de proprietari, pe feluri de păgubiți și pe județe;
  • felul documentelor în baza cărora organele silvice au preluat terenurile forestiere respective în administrare.
  • instituțiile statului la care se afla documentele respective.

33 – Lagărele de muncă forțată au fost înființate de Ministerul de interne în anul 1949, acțiune politico – polițistă pentru care nu exista informații oficiale nici pentru:

  • motivarea desfășurării acțiunii respective de către conducătorul comunist și șeful guvernului român.
  • localitățile unde au funcționat aceste lagăre;
  • efectivele celor lipsiți de libertate, din care țărani acuzați de: – sabotaj economic – absență la muncă – opunere la colectivizarea agriculturii:
  • efectivul de militari repartizat pentru paza lagărelor respective
  • principalele lucrări executate în cadrul acestor lagăre de muncă
  • durata de funcționare a lagărelor în cauză;
  • efectivele decedaților din lagărele de muncă;

34 – La 20 mai 1949, Biroul politic al P.M.R., a aprobat proiectul construirii canalului Dunăre – Marea Neagră, investiție la care, U.R.S.S., a participat cu ajutor financiar (73 – 384) Pentru acest obiectiv însemnat de investiții, nu au fost publicate oficial informații privind:

  • volumul fondurilor românești, folosit pentru acest obiectiv;
  • volumul și felul fondurilor primite de la U.R.S.S., în scopul executării canalului respectiv ;
  • efectivele de: militari, salariați, voluntari, de arestați, care au fost folosite la această lucrare;
  • motivarea sistării și apoi a renunțării la obiectivul în cauză;

35 – În C.A.P.- uri, în anii 1956 – 1958, organele de specialitate din Ministerul Agriculturii, au valorificat peste 800.000 de cabaline, prin uciderea și măcinarea acestora și administrarea ca proteina nobilă în hrana porcinelor și păsărilor din crescătorii ( 73-106 ), neexistând informații oficiale nici pentru:

  • motivarea prezentată de ministrul agriculturii pentru distrugerea inventarului viu în cauza;
  • motivarea aprobării transmisă de președintele Consiliului de miniștrii, privind uciderea cabalinelor existente în patrimoniul G.A.C.
  • efectivele de cabaline omorâte, pe județe;

36 – În ziua de 25 iunie 1958, ultimii 35.000 de militari sovietici au plecat din România (66-114) fiind supuse secretului de stat și următoarele informații:

  • efectivul mediu al militarilor sovietici care au rămas în țara noastră, până la încheierea Tratatului de Pace de la Paris la 10 februarie 1947;
  • efectivul mediu al militarilor sovietici care au rămas în România până la 25 iunie 1958;
  • costurile suportate de statul nostru pentru întreținerea armatei sovietice în perioada 23 august 1944 – 25 iunie 1958;
  • temeiul legal și conținutul acestuia, referitor la întreținerea unei părți din armata sovietică, de către țara noastră după terminarea războiului;

37 – În primăvara anului 1962 a fost terminată acțiunea politică de colectivizare a agriculturii și a satelor românești (69-116) Despre modul de înfăptuire de către regimul comunist a programului său de proletarizare a țăranilor, nu exista informații oficiale nici pentru:

  • numărul de gospodarii țărănești care au fost înscrise în formații colective, cu membrii de familie, cu suprafețe de teren, pe județe
  • numărul gospodăriilor din județele respective, care nu s-au înscris la C.A.P. – uri cu suprafața lor de teren.

38 – Conducătorul statului nostru, Gheorghiu – Dej, l-a convocat în ziua de 21 octombrie 1964 pe ambasadorul U.R.S.S. și i-a cerut retragerea consilierilor din țara noastră. Consilierii în cauză, au părăsit România la sfârșitul anului 1964 (66-121 ), rămânând cu caracter secret și următoarele părți componente:

  • numărul mediu anual înregistrat pentru consilierii sovietici și a membrilor lor de familie care au venit în perioada 1944 – 1964 ;
  • instituțiile statului nostru, pe lângă care și-au desfășurat activitatea;
  • numărul locuințelor care au fost puse la dispoziția consilierilor în cauză;
  • costurile suportate de țara noastră pentru întreținerea acestor specialiști sovietici;
  • rezultatele deosebite, concrete, obținute de țara noastră, ca urmare a activității depuse de consilierii respectivi;

39 – Primul anuar statistic al României după al doilea război mondial, a fost publicat abia în anul 1957, cu o componentă incompletă de informații, realitate care a fost provocată și prin:

  • neincluderea recensământului populației efectuat la începutul anului 1945;
  • neincluderea în acest anuar statistic a numărului de întreprinderi industriale de stat și a celor cooperatiste, care au existat în țara noastră în timpul războiului și nici a celor care au existat în perioada 1945 -1947,
  • anularea obligației de publicare oficială a informațiilor privind comerțul exterior exercitat în perioada 1941-1944 și în perioada 1945-1956 cu nominalizarea: – produselor exportate, volumul acestora și țările cumpărătoare, – cât și a produselor aduse din exterior, volumul acestora și țările furnizoare;
  • păstrarea secretului asupra activității și a realizărilor obținute de către instituțiile: poliție, securitate și justiție.

40 – În regimul comunist instaurat în România, puterea supremă a fost deținută de fapt de formația politică care a făcut parte din Nomenclatură . Membrii comitetului central, funcționarii superiori de partid, au ocupat principalele funcții, constituind marea Nomenclatură (15-263 ), neexistând până în prezent cunoscute informații nici pentru:

  • identitatea comuniștilor care au făcut parte din Nomenclatura respectivă în perioada 23 august 1944 – 19 martie 1965;
  • funcțiile deținute de aceștia în aparatul politic și în statul comunist;
  • volumul drepturilor bănești de care a beneficiat formația nomenclaturistă în perioada respectivă;
  • rezultatele deosebite obținute de activiștii respectivi, în direcția: refacerii gospodăriilor țărănești, a întăririi învățământului, administrarea corectă a bogățiilor naționale și pentru întoarcerea prizonierilor romani din U.R.S.S.
  • componenta etnică a formațiilor din Nomenclatură, pe instituții politice și administrative.

41 – Membrii Securității au fost selecționați în perioada 1948 – 1964 din pleava societății românești, adică din:

  • – criminali, tâlhari, hoți;
  • – bolnavi psihic, și
  • – vagabonzi, coordonați de agenți sovietici. (16-265)

În cazul organizării și funcționarii Securității în perioada respectivă nu exista informații oficiale nici pentru:

  • efectivele cadrelor de conducere și a celor de execuție ale Securității, pe ani;
  • efectivele de securiști cu antecedente criminale, tâlharii, hoții, bolnavi psihic și vagabonzi, pe ani;
  • motivarea oficială a preluării indivizilor respectivi, în instituția represivă nou creată;
  • efectivul agenților sovietici care au coordonat formațiile securității române, obiectivele programate și cele realizate de acești agenți;
  • volumul fondurilor bănești și materiale utilizate de securitate în perioada 1948 – 1964.

42 – În perioada 1953 -1973 au plecat din România, în special în Israel, peste 400.000 de evrei. (15-352) În Monitorul Oficial I Nr. 114/ 13 februarie 2008, a fost publicată Hotărârea de Guvern Nr. 130 prin care au fost declasificate și 46 Hotărâri ale Consiliului de Miniștri din anii 1961 – 1965 cu următoarele componente, fără identitatea persoanelor respective:

  • – renunțarea la cetățenia română unui număr de 14779 solicitatori, cuprinși în 34 H.C.M.-uri
  • – retragerea cetățeniei române cu două H.C.M.-uri pentru 56 de cazuri;
  • – acordarea cetățeniei cu șapte H.C.M.-uri, la un număr de 1076 indivizi care au stat în țara noastră fără cetățenie română;
  • – acordarea cetățeniei române pentru 345 solicitanți, cuprinși în trei H.C.M.-uri.

Pentru cunoașterea realității demografice din țara noastră sunt necesare măcar următoarele informații oficiale:

  • efectivele evreilor care au renunțat la cetățenia română în perioada comunistă 1944 -1964 și în perioada 1965 -1989, pe localități;
  • nominalizarea celor care au stat în România fără cetățenie și funcțiile care au fost îndeplinite de aceștia, pe localități;
  • nominalizarea celor cărora li s-a retras cetățenia română și faptele comise de dânșii;
  • motivarea părăsirii țării de către evrei, după consolidarea regimului de exploatare comunistă în Români;

43 – La începutul anului 1960, conducerea comunistă a impus țării noastre modificări de fond în structura administrativă. În urma acestor modificări, au fost desființate unele județe, iar altora li s-a schimbat denumirea istorică care au fost recunoscute și după primul război mondial, cum au fost cazurile din:

  • Moldova, unde la cele 16 județe au fost făcute 9 modificări în denumirea acestora, modificări prin care au fost înlăturate și istoricele nume: Baia, Câmpulung, Covrului, Fălciu, Putna, Tutova, etc.;
  • Muntenia – în cadrul celor 11 județe, au fost efectuate 3 înlocuiri de nume, din care: denumirea de Muscel și cea de Vlașca;
  • Oltenia, a fost operată cu o singură înlocuire de nume: – județul Romanați.
  • Transilvania, la cele 23 de județe au fost efectuate 10 înlocuiri de nume printre care: Ciuc, Făgăraș, Târnava – Mică, Târnava – Mare, Trei Scaune, etc.;

În cazul înlăturării denumirilor istorice, în cauză, nu exista explicații oficiale, nici pentru:

  • înlăturarea denumirii județelor respective;
  • atitudinea conducerii Academiei R.P.R. și a secției sale de istorie, față de eliminarea denumirii județelor în cauză.
SURSA INFORMAȚIILOR
Nr. crt. Titlu Pag. Autor Editura Anul
1 Istoria Parlamentului și a vieții parlamentare în România 143, 185, 189, 194, 456, Editura academiei R.S.R. București 1983
2 Istoria loviturilor de stat in România, volumul I 232, 239, 336 Alex Mihai Stoenescu International Publishing Company 2006
3 Constituția din 1923 În dezbaterea contemporanilor 25,81,443 Humanitas, București 1990
4 O istorie sinceră a poporului român 262, 279, 282, 307, 332, 333, 348, 359, 360, 466, 467 Florin Constantin Univers Enciclopedie București 1997
5 Casa Regală – volumul I – 1866-1900 17,18,65,129 Arhivele Naționale ale României București 2003
6 Burghezia română 126, 131, 134, 218 Stefan Zeletin Humanitas București 1991
7 Opere economice 367 P.S. Aurelian Editura Academiei R.S.R. 1967
8 Istoria loviturilor de stat în România volumul II 124, 127, 176, 188, 211, 214, 232, 237, 246, 312, 313, 314, 316, 322, 324, 327, 380 Alex Mihai Stoenescu International Publishing Company 2006
9 De ce a fost sacrificat Eminescu ? 93, 94, 97 Theodor Codreanu Editura ’’Grigore Tăbăcaru’’ Bacău 2001
10 Studii 489, 530 G. Zane Editura Eminescu 1980
11 Răscoala țăranilor de la 1888 10, 152 Constantin Corbu Editura Științifică și Enciclopedică București 1978
12 Istoria Dreptului Românesc volumul I 172 Editura Academiei R.S.R. București 1980
13 Istoria Dreptului Românesc volumul II – partea intai 255, 308 Editura Academiei R.S.R. București 1984
14 Istoria Dreptului Românesc volumul II – partea a doua 183, 233 Editura Academiei R.S.R. București 1987
15 Neam fără noroc – sau blestemul lui Zamolxe 98, 110, 164, 178, 191, 209, 236, 247, 255, 263, 264, 265, 352 Alexander E. Ronnett Editura Vicovia Bacău 2008
16 Stenogramele ședințelor Consiliului de miniștri – Guvernarea Ion Antonescu volumul I 191, 206, 538 Arhivele Naționale ale României București 1997
17 Casa Regală volumul II – 1901-1930 205, 207, 216, 262, 280 Arhivele Naționale ale României București 2004
18 Relațiile agrare și mișcări țărănești în România 196, 558, 572, 585 Institutul de Istorie ’’N. Iorga’’ al Academiei R.S.R. Editura Politică 1967
19 Reforma agrară din 1921 în România 146, 231, 307, 342, 352 D. Sandu Editura Academiei R.S.R. București 1975
20 Sub trei dictaturi 42 Lucretiu Pătrășcanu Editura Politică București 1970
21 Pentru legionari volumul I 20, 21, 28, 97, 114, 235, 273, 322, 364 Corneliu Zelea Codreanu Editura Scara București 1999
22 România, cu și fără Antonescu 209, 291, 293, 335 Gheorghe Buzatu Editura Moldova Iași 1991
23 Magazinul istoric 24 octombrie 2008
24 Amorurile principelui Carol de Hohenzolern Gabriel Perrenii Editura Omnes 1971
25 Armata, mareșalul și evreii 52, 59, 105, 166, 201, 448, 449, 484 Alex Mihai Stoenescuv Rao International Publishing Company 1998
26 Casa Regală volumul III – 1930-1937 77, 113, 144, 178 Arhivele Nationale ale Romaniei București 2005
27 Istoria loviturilor de stat în România volumul III Cele trei dictaturi 13, 121, 122, 123, 139, 142, 256, 311, 398, 399, 538, 539, 543, 553, 562, 660, 661, 669, 671, 672, 674 Alex Mihai Stoenescu Rao International Publishing Company 2006
28 Viața economică și politică a României 1933-1938 100, 130, 131, 282 Emilia Sonea  Gavrilă Sonea Editura Științifică și Enciclopedică București 1978
29 România în perioada revoluțiilor naționale din Europa (1919 – 1944) – Mișcarea legionară 44, 81, 102, 103, 112, 118 Michele Rallo Sempre București 1999
30 Viața politică și procesul lui Iuliu Maniu volumul I 129, 130, 262 Cicerone Ioanitoiu București 1997
31 Viața politică din România 1918 – 1944 150 Ioan Scurtu Editura Albatros București 1982
32 Era Libertății Statul Național Legionar volumul I 102, 113, 116, 121, 201 Horia Sima Editura Gordian Timișoara 1995
33 Procesul lui Corneliu Zelea Codreanu (mai 1938) 223, 224, 225, 226 Kurt W. Treptow – Gheorghe Buzatu – Iași 1994
34 Istoria Gărzii de Fier 1919 – 1941 Mistica Ultranationalismului 10, 11, 261, 283, 292 Francesco Veiga Humanitas Bucuresti 1993
35 Mișcarea legionară – în texte originale și imagini 203, 204, 205, 206, 207, 208, 209, 210 Editor Lucian Borleanu Editura Lucman București
36 Legiunea ’’Arhanghelul Mihail’’ 208 Armin Heinen Editura Humanitas București 1999
37 Destinul Miscarii Legionare 72, 73, 76, 77, 78, 79, 80, 81, 82, 83, 84 Stefan Aparaschivei Editura Gama 1996
38 Casa Regală volumul IV – 1938-1947 VIII, X, 106, 240 Arhivele Nationale ale Romaniei București 2006
39 Capitalul strain in societatile anonime din Romania, in perioada interbelica 118 Constantin Bogdan – Adrian Platon Editura Academiei R.S.R. București 1981
40 Casa Regală și afacerile cu devize 1935 – 1940 volumul IV 26, 97 Costin Murgescu Editura Academiei R.S.R. București 1970
41 Garda de Fier – organizație teroristă de tip fascist 62, 63, 131 Mihai Fatu – Ion Spalatelu Editura Politică București 1980
42 Istoria politică și militară a razboiului României contra Rusiei Sovietice 58 General Platon Chirnoaga Editura Fides Iași 1997
43 Era libertății – Statul Național Legionar volumul II 76, 82, 116, 119, 125, 126, 129, 131 Horia Sima Editura Gordian Timișoara 1995
44 Evreii sub regimul Antonescu 77, 311, 312, 335 Radu Ioanid Editura Hasefer a F.C.E.R. București 1997
45 Arhivele totalitarismului 32 Revista Institutului Național pentru studiul totalitarismului Anul I № 1/1993
46 Legionarii noștri 178, 179 Ion Coja Editura Kogaion București 1997
47 Stenogramele ședințelor Consiliului de Miniștri – Guvernarea Ion Antonescu volumul II 58, 181, 359, 755 Arhivele Naționale ale României București 1998
48 Noica și Mișcarea Legionară 256 Sorin Lavric Humanitas București 2007
49 Mareșalul Antonescu și Catastrofa României 108, 171 Eduard Mezincescu Editura Artemis București 1993
50 Evreii sub regimul Antonescu 48 Radu Ioanid Editura Hasefer București 1997
51 Hitler, regele Carol și mareșalul Antonescu – Relațiile româno-germane 1938 – 1944 271, 279, 280, 285 Andreas Hillegruber Humanitas București 1994
52 Procesul lui Ion Antonescu 178, 196, 477 Editura Eminescu 1995
53 Stenogramele ședințelor Consiliului de Miniștri – Guvernarea Ion Antonescu volumul IX 27, 42, 429 Arhivele Naționale ale României București 2006
54 Preliminarii politico – diplomatice ale insurecției române din august 1944 92, 133, 461, 462, 464, 468, 478, 479 A. Simion Editura Dacia Cluj 1979
55 Monitorul Oficial № 299 17-XII-1941
56 Stenogramele ședințelor Consiliului de Ministri – Guvernarea Ion Antonescu volumul III 381, 433 Arhivele Naționale ale României București 2001
57 Stenogramele ședințelor Consiliului de Miniștri – Guvernarea Ion Antonescu volumul VII 250 Arhivele Nationale ale Romaniei București 2003
58 Stenogramele ședințelor Consiliului de Miniștri – Guvernarea Ion Antonescu volumul VIII 625 Arhivele Nationale ale Romaniei Bucuresti 2004
59 Stenogramele ședintelor Consiliului de Miniștri – Guvernarea Ion Antonescu volumul X 518 Arhivele Naționale ale Romaniei București 2007
60 Jurnal 151 Constantin Sanatescu Editura Humanitas București 1993
61 23 august 1944 – documente 1944 – 1945 volumul III XXI Direcția Generală a Arhivelor Statului Centrul de studii și cercetări de istorie și teorie militară Editura Științifică și Enciclopedică București 1985
62 23 august 1944 – documente 1944 – 1945 volumul IV 542 Direcția Generală a Arhivelor Statului Centrul de studii și cercetări de istorie și teorie militară Editura Științifică și Enciclopedică Bucuresti 1985
63 Stenogramele ședințelor Consiliului de Ministri – Guvernarea Ion Antonescu volumul V 226 Arhivele Nationale ale Romaniei București 2005
64 România ca o pradă 305, 315 Radu Theodoru Editura Alma
65 România la cumpăna istoriei 308, 309, 357, 385, 386 Ion Suta Editura Enciclopedică București 1991
66 România sub regimul comunist 26, 31, 54, 114, 121, 179 Dennis Deletant Biblioteca Sighet, Fundatia Academia Civica București 1997
67 Mari crime împotriva națiunii române – Contribuția unor minorități naționale la bolșevizarea României 30, 32, 33, 34, 76, 77, 78, 79, 85, 88, 89 Neagu Cosma Bravo Pres 1995
68 Sovietizarea României – Percepții angro-americane 1944 – 1947 106 Ion Chiper – Florin Constantin – Adrian Pop Iconica București 1993
69 Dezvoltarea economică a României 1944 – 1964 26, 116 Academia R.P.R. – Institutul de cercetări economice Editura Academiei R.P.R. București 1964
70 Monitorul Oficial № 33 din 10 februarie 1945 1945
71 Monitorul Oficial № 128 din 5 iunie 1946 1946
72 Anul 1948 – instituționalizarea comunismului 509, 512, 514 – 519, 832 – 839 Fundația Academia Civică 1998
73 Instaurarea comunismului – Între rezistență și represiune 06, 213 – 278, 384, 434 Fundația Academia Civică 1995
74 Buletinul Oficial al R.S.R. № 1 din 21 august 1965 1965
75 Anii 1973 – 1989 Cronica unui sfarșit de sistem 152, 831 Analele Sighet – 10 Fundația Academia Civică 2003
76 Buletinul Oficial I , № 39 din 1 decembrie 1989
77 Jurnalul fericirii 34, 82, 107, 151, 286 N. Steinhardt Editura Dacia Cluj 1991
78 Buletinul Oficial I , № 13 din 18 aprilie 1989 1989
79 Buletinul Oficial I , № 38 din 30 noiembrie 1989 1989
80 Buletinul Oficial I , № 18 din 2 aprilie 1989 1989
81 Buletinul Oficial I , № 62 din 7 decembrie 1989 1989
82 Anuarul statistic al României – 1990 105, 630 – 645 Comisia naționala pentru statistică 1990
83 H.C.M. № 1557/1973 1973
84 H.C.M. № 73/1975 1975
85 H.C.M. № 76/1975 1975
86 H.C.M. № 189/1976 1976
87 Decretul № 358/1976 1976
88 Decretul № 322/1979 1979
89 Decretul № 220/1976 1976
90 Politice 63 H.R. Patapievici Humanitas București 1997
91 Treptele tranziției spre capitalism 36, 37 Silviu Brucan Nemira 1999
92 Stâlpii noii puteri în România 144 Silviu Brucan Nemira 1996
93 Pagini inedite din istoria dreptului vechi românesc 30, 153 – 203 Andrei Radulescu Editura Academia Română București 1991
94 Echipa de sacrificiu – Din culisele guvernării postrevoluționare 5.I.1990 – 5.II.1991 16, 69, 70, 115 Editat de ’’România azi’’ S.A. București 1992
95 România: revoluția încâlcită 175, 176 Nestor Rates Editura Litera București 1994
96 Revoluția trăită 58 Ion Iliescu Editura redacției publicațiilor pentru străinătate 1995
97 Monitorul Oficial II – Dezbateri Parlamentare Senat № 205 din 10 noiembrie 1995 – Senat
98 Cuget Ortodox № 9 (anul II) iulie – august 2009 15 Editat de Mănăstirea Sfântul Marcu Eugenicul, Mitropolitul Efesului, Suceava 2009
99 Cuget Ortodox № 8 (anul II) mai – iunie 2009 4 Editat de Mănăstirea Sfântul Marcu Eugenicul, Mitropolitul Efesului, Suceava 2009
100 Dicționarul enciclopedic român volumul II D –J 210 Editura Politică București 1964
101 Garda de Fier, în ancheta Tribunalului de la Nürberg 7 Mihail Fotin Enescu Fundatia culturală ‚„Buna Vestire” Sibiu 1996
102 Geneza revoluției române de la 1848 39, 43 Gheorghe Platon Editura Junimea 1980
103 Spitalul, Coranul, Talmudul, Cahalul, Franc-Masoneria 27, 45, 102, 128, 129, 130, 158, 166, 167, 267 Dr. N. C. Paulescu București 1913
104 Scrieri politice 344, 382, 395, 424, 456, 502 C. Rădulesc Motru Editura Nemira 1998
105 România – la cumpăna istoriei 374, 381, 386, 387 Ion Suta Editura Științifică 1991
106 Naționaliști, antinaționaliști, O polemică cu publicistică românească 35, 87, 96, 105, 106, 116, 117, 172 Gabriel Andreescu Polirom Iași 1996
107 Consiliul Suprem de Apărare a Țării 3, 4, 32, 70, 110, 113, 124, 133, 134, 137, 139, 140 Consiliul Național de acțiune împotriva Corupției și Crimei Organizate „Cartea Albă a crimei organizate și a corupției” 1998 1998
108 O. U. G. Nr. 21/ 20.V.1997 Legea Nr. 140/24. VII.1997 1997
109 Legea Nr. 271/ 29.V.2001 2001
110 Razboiul nevăzut III&mbsp;Politica Filo-Sionistă a României În fața Europei și a lumii editia a-II-a 75, 376, 398 Cornel Dan Nicolae Carpathia Cartea Secretă 2006
111 Constituția României Articolele: 82, 90, 108, 109
112 Naționalism – sau Democrație 150, 179 Aurel C. Popovici Editura Albatros București 1997
113 Neoiobăgia Studiu economico- sociologic al problemei noastre agrare 33 C. Dobrogeanu- Gherea Editura Librăriei Socec București 1910
114 Democratia hienelor Spionaj, sange si teroare 4, 28 Colonel (R) Florian Garg Editura „Obiectiv” Craiova 2002
115 Contribuția unor minorități naționale la bolșevizarea României 6, 7 Neagu Cosma Editura Bravo Press 1996
A Armistițiul din 1944 si implicațiile lui 8, 9 Cornel Coposu Editura Gandirea Romaneasca București 1990
B Anuarul Statistic al Romaniei 1937-1938 1937-1938
116 Istoria Bisericii Ortodoxe Române Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu Editura Episcopiei Dunării de Jos Galați 1996

Cititi va rog si:

Romania – incotro? (partea 1)

Romania – incotro? (partea 2)

Romania – incotro? (partea 3)

Romania – incotro? (partea 4)

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *