Guvernul portocaliu a transformat polițistul în agent fiscal…

   Răcnetul etilic al luptei de clasă ANAF

 

scris de Mihai Rapcea

 În calitatea noastră de avocați, de apărători ai clienților ce ne angajează, nu ne este deloc indiferent bunul mers al societății, respectiv al aparatului de stat, cu tot ce înseamnă el: administrație publică, sistem de sănătate, protecție civilă, etc. Să nu uităm că profesia de avocat a apărut în zorile Antichității, în Grecia și Roma, prin transformarea oratorilor în apărători ai unor cauze generale sau particulare.

Din această perspectivă, prin întoarcerea la originile sale, avocatul trebuie să își asume și această funcție de apărător al intereselor cetățenilor, de unde rezultă și implicarea sa activă în treburile cetății, activitate denumită în vechime, Politică.

Merită amintit faptul că oratorul antichității, transformat în avocat al unei cauze, nu percepea niciodată un onorariu pentru activitatea lui de amicus curiae, lucru care nu mai este valabil astăzi, fapt ce și atrage într-o oarecare măsură oprobiul și invidia unora. Totuși, în chestiunile publice, de interes general, merită să fim avocații majorității, vocea conștiinței cetății, și să arătăm cu degetul în public anumite tare sociale sau măsuri strâmbe ale guvernanților, pentru a ajuta la îndreptarea lor grabnică.
În ce mă privește, îmi îndeplinesc această “sacră datorie” astăzi, prin acest material ce ar trebui să se constituie într-un semnal de alarmă privind una dintre măsurile aberante luate de guvernanți prost pregătiți, ce nu înțeleg mecanismul sistemului administrativ pe care îl conduc.

Despre ce este vorba, concret? Cu toții cunoaștem că poliția, în speță polițistul (fostul milițian, cu caschetă, cătușe, pistol și bulan), se ocupă cu menținerea ordinii și liniștii publice, cu prinderea răufăcătorilor, sesizarea plângerilor de natură contravențională sau penală și (parțial) cu soluționarea lor, efectuarea cercetărilor prealabile (acte premergătoare) în dosare penale sub îndrumarea procurorului,  de unde și organizarea poliției de proximitate pe Secții de Poliție, arondate câte unei zone și unui număr de locuitori. Poliția mai are și alte numeroase funcții administrative, printre care eliberarea cărților de identitate și a cazierelor judiciare.
Deci, polițistul comun (specia) are destul de multă treabă în contextul pauperizării populației, creșterii criminalității și violenței domestice și stradale, fiind cocoșat de atribuții venite de la șefi, având în vedere și faptul că la fiecare 5000 de locuitori ai Bucureștiului avem un polițist desemnat să se ocupe de toate acestea…
Ei bine, polițistul, această specie pe cale de dispariție (în sensul că moare de tânăr din cauza stresului și nu prea apucă să își mănânce pensia), s-a trezit de câteva luni împovărat de cei “de sus”, cu noi sarcini și atribuții de servici ce nu au nimic de-a face cu activitatea sa – de protecție a cetățeanului. În concret, este vorba despre pohta celor de la Agenția Națională de Administrare Fiscală de a-și subordona gloaba polițistă la căruța triumfului creșterii cotei de colectare a taxelor și impozitelor, prin trimiterea acestuia “în teren”, la comercianți, în vederea verificării activităților comerciale, atribuții ce reveneau până mai ieri, alaltăieri, inspectorilor Gărzii Financiare, specie de funcționar public și ea pe cale de dispariție, din lipsă de fonduri.

Dacă acum 2-3 ani, Guvernul Boc “amenința” cu angajări masive în rândurile inspectorilor Gărzii Financiare, pentru verificarea agenților comerciali evazioniști, astăzi Guvernul s-a răzgândit și nu mai angajează inspectori. S-a gândit în schimb, că dacă tot are milițieni care stau degeaba și freacă menta prin secția de poliție – cum fac ei, prin birourile Ministerelor, de ce să nu îi folosească pe bieții milițieni, fără pregătire de specialitate în domeniul controlului financiar, la prins evazioniștii din piață, dându-le sarcini ANAF ?!
Așa că, dacă aveți cumva vre-o problemă specifică (o bătaie pe stradă, un scandal, un viol în lift, o stargere de apartament, un furt din mașină, o altercație în trafic) și sunați la 112 să vă trimită un polițist de la Secție,  s-ar putea să vă treziți cu acel răspuns suav și stereotip al robotului operatorilor de telefonie mobilă, care în cazul de față ar suna la genul: “Momentan, toți angajații noștrii se află pe teren, implicați în activități de fotografiere (față verso și plan de ansamblu) al sticlelor de bere, țuică, vin, lichior și alte alcooluri, de la magazinele din piață. Vă rugăm reveniți… mâine.” Căci asta a ajuns să facă polițistul de proximitate. Merge la nea Costică din colț, îi dă bunăziua și se apucă să îi înșire TOATE sticlele de alcool expuse (și cele din depozit) pe tejghea, la fotografiere (deh, activitate criminalistică !). Apoi, îi cere să vină la secție cu toate actele firmei, inclusiv acte de proveniență a mărfii (facturi și chitanțe, documente transport marfă, etc.) pentru verificări… și asta doar în prima fază ! Pentru că el, polițistul, ajuns tam-nestam  organ de cercetare prealabilă al ANAF-ului, trimite pozele la “specialiștii” ANAF în investigarea fraudelor, care le vor analiza și vor spune (pe bază de poză !) care băutură este falsificată și care nu, pentru care s-a plătit acciza la alcool și pentru care nu!

Unde mai este respectul pentru cetățeanul plătitor de taxe și impozite ? Unde este respectarea prezumției de nevinovăție, în condițiile în care “planul de acțiune al Serviciului Județean de Investigare a Fraudelor” impune verificarea TUTUROR comercianților de alcool ? Unde este respectarea principiului proporționalității măsurilor adoptate, principiu de bază în administrația publică ? Și care ar fi până în prezent rezultatele acestei campanii de anchetare în masă a comercianților de alcool, bazate pe “degustarea” pe bază de poză (prin metode paranormale, desigur) a alcoolului falsificat, când falsificarea timbrelor și a actelor de proveniență a atins aproape  perfecțiunea originalelor !?

Unde mai pui și faptul că, in Romania, media anuala a consumului de alcool (oficial !) este de peste 15 litri pe cap de locuitor, in timp ce in Uniunea Europeana (UE) este de doar 12 litri, conform rapoartelor publicate de Organizația Mondială a Sănătății…

Deci vorbim despre un volum de sticle de alcool pe piață ce depășește puterea de verificare a poliției, a alcoolului vândut, prin metoda de fotografiere a sticlelor putând fi verificate probabil doar 0,01% din marfa pusă în circulație la un moment dat pe piața alcoolului din România ! Și să spunem că după 2 luni de verificări, se descoperă că asupra unei sticle de vodcă de la un comerciant, există suspiciuni că e de proveniență ilicită și conținea alcool falsificat. Unde e șmecheria !? Respectivul va putea contesta oricând, în fața oricărei instanțe o măsură de sancționare luată pe baza unei poze amatoristice, căci marfa, între timp, s-a vândut de mult (căci suntem un popor tare însetat… de dreptate, nu-i așa ?!).

Desigur, imbecilii care au gândit aceste măsuri aiuristice nu au fost interesați de sănătatea populației (fabricile ilegale de alcool și traficul de frontieră cu alcool fără accize își văd în continuare liniștite de treabă, cotizănd la “centru”) sau de pericolul de a lăsa descoperit un sector al securității cetățeanului, prin implicarea polițistului în activități ce nu țin de competența și pregătirea lui. Ei, sunt obsedați doar de faptul că cineva își permite să bea (în cinstea Statului !) fără să îi plătească acestuia “partea leului” ! Că unii s-ar putea să respire fără să dea Cezarului ce se cuvine Cezarului !

Nu contează că prezența polițistului ore în șir în cârciuma/barul/magazinul unui comercint onest îi alungă acestuia clienții sau îi blochează activitatea. Trăiască tiumful ANAF-ului în lupta de clasă, trăiască și înflorească îndeplinirea Planului Cincinal la colectarea accizelor pe alcool !

sursa: adsa.ro

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *