O radiografie sinceră, din interior, a ceea ce a ajuns MISA: un sistem totalitar, condus prin frică, în care liderii se tem să nu piardă controlul. EXACT ATMOSFERA DIN ROMÂNIA DE DINAINTE DE REVOLUȚIA DIN 89 !

În cele ce urmează, am decis să public un comentariu al unul coleg de curs de la MISA, din an mare, referitor la ce se petrece acum în MISA. este o opinie sinceră, directă, sub protecția anonimității, ce merită publicată distinct, ca un material de sine stătător. Îi multumesc autorului acestui material. Mă face să sper că mai există oameni cu bun simț și discernământ la MISA și că acest regim “totalitarist” de la MISA va cădea, nu prin violență, ci printr-o “revoluție de catifea” a Adevărului, Bunului Simț și Discernământului.

Iată materialul, semnat  de “Cat” 

Sotia mea a fost de doua ori la Viluta. Intai in 2007 si apoi mai tarziu. Prima data cand a fost nu a fost obligata sa semneze nimic de genul asta. A doua oara a trebuit sa semneze, la sfarsitul taberei, dupa ce se bucurase relaxat de Viluta. Semnatul hartiei ca a luat la cunostinta faptul ca daca refuza de trei ori sa mearga sa se intalneasca cu G, va fi respinsa la inscrierea in tabara s-a introdus de cativa ani. O prietena i-a spus ca anul acesta a trebuit sa semneze aceasta hartie la inceput, cand a intrat in Viluta, nu la sfarsit. Macar acum au fost mai corecti, ca au dat posibilitatea sa refuze la inceput, adica nu semnezi, nu intri la Viluta. Pe de alta parte, nu prea iti vine sa refuzi, pentru ca daca stii ca stai gratis la Viluta, nu vii pregatita cu bani in plus de acasa si atunci accepti.

Oricum, ea jurase acolo ca nu o sa povesteasca nimic din ce se intampla la Viluta. Si nu mi-a povestit, intr-adevar, decat acest lucru precis, care o marcase. Ne cunoastem si suntem impreuna de peste 13 ani de zile, cand apar situatii grave de genul acesta, nu ascundem unul de altul, indiferent de cate juraminte am face. E o chestiune de verticalitate sa nu ascunzi asemenea lucruri, chiar daca ai facut un juramant. Sa faci un juramant, sa vezi ca in spatele usilor inchise se fac lucruri ciudate si apoi nici sa nu anunti pe altii, sa ii lasi sa sufere si ei si sa descopere pe pielea lor, sa nu le dai macar o avertizare? Pai sa stiu ca pierd toata evolutia spirituala si sufar 7 sau 8 ani, cum se spune prin juraminte, dar tot avertizez pe cei care sunt in pericol.

Cum ar fi fost ca atunci cand ar fi plecat la Paris, eu sa nu stiu nimic unde se duce, timp de 2-3 saptamani si sa imi fac griji. Pentru ca asa i s-a spus, ca nu are voie sa zica nimanui, nici macar iubitului, ca de la Paris va putea sa isi sune doar mama si doar in conditii foarte stricte, ascultata la telefon sa vada ce zice. Mama ei nici macar nu stie ca este la curs, deci cu cine ar fi putut sa vorbeasca, pe cine sa anunte. Va dati seama, probabil ca as fi anuntat autoritatile imediat, as fi facut scandal peste tot, la toate televiziunile, sa stiu ca este plecata undeva, dar sa nu mi se spuna unde, sa nu am voie sa vorbesc cu ea, sa stiu daca e ok, daca nu cumva e sechestrata pe undeva. Se pot intampla multe lucruri, mai ales intr-o grupare care nu e straina de videochat, plecari in Japonia, filme porno, etc. Mai ales cand se fac tot felul de juraminte teribile, parca suntem la masonerie, sa nu mai stie stanga ce face dreapta. Eu ma mir cum nu s-au gandit la asta, sa poata sa isi sune sotul, sau pe orice persoana vrea ea, nu numaidecat mama.

Oricum, primavara trecuta, cand fusese anuntata ca in toamna ar trebui sa plece la Paris, a intrebat si ea, in stanga si in dreapta, la fete, cum e cu plecarea asta. Majoritatea au zis ca nu pot sa ii spuna nimic pentru ca sunt sub juramant. Oricum, una dintre prietenele noastre, a avertizat-o, i-a spus ca scopul plecarii este clar sa faca amor cu G., ca odata ajunsa acolo va fi o presiune psihica extraodinara de a te conforma, i-a povestit de conditiile claustrofobice care sunt in casa de la Paris si ca nu ai aer si nu poti sa iesi afara la aer. I-a povestit ca atunci cand a fost adusa la amor cu G., a reusit sa se fofileze spunand ca are niste boli venerice si nu vrea sa i le dea si lui. Asa ca au facut doar o meditatie scurta si apoi, valea, alta la rand.
Deci sotia mea a fost pusa in tema datorita sacrificiului pe care l-a facut aceasta prietena a noastra de a renunta la juramant, ca sa o avertizeze. Ma bucur ca la curs la noi, mai sunt oameni pentru care compasiunea si corectitudinea sunt inca valori demne de urmat.

Eu am impresia ca toata aceasta teroare instituita, indemnul de a ne turna unii pe altii, regulile foarte stricte de prezenta la curs, conferintele repetate despre juramant si puterea juramantului, tintuirea celor care nu se conformeaza la gazeta de perete care e devenit site-ul yogaesoteric, toate acestea nu indica decat frica lor paralizanta ca pierd controlul, ca aceasta miscare se dezintegreaza. Parca suntem intr-o societate totalitara, inainte de revolutie, in care doar frica ii mai tine pe oameni impreuna, ci nu idealurile comune. De fapt, probabil ca se cunosc la varf toti intre ei, si isi imagineaza ca si noi, toti cursantii de rand, actionam la fel ca ei, doar din frica. Altfel nu imi explic de ce la cursuri, mesajul predominant este cel al fricii, de masonerie, de apocalipsa, de procese si servicii secrete, de extraterestrii cei rai, de cutremure, de explozii solare, de Coca cola, de muzica demoniaca, peste tot acelasi mesaj. Foarte rar, conferinte adevarate, care sa ne mai aduca aminte de idealurile care ne-au strans impreuna in urma cu 15-20 de ani, atunci cand mesajul predominant era de aspiratie, dragoste de Dumnezeu, cunoastere, compasiune.
De asemenea, foarte rar mai sunt conferinte sau cursuri care sa trateze intr-adevar yoga, cu referire la traditia din India, chiar si asa, cu informatii trunchiate sau deformate. Acum toate sunt dintr-o perspectiva new age, pseudo-crestina, evanghelii apocrife, povesti, etc.

Probabil nu mai sunt la curs oameni suficient de pregatiti, dispusi sa studieze traditiile autentice, astfel incat sa poata sustine conferinte sau cursuri de un nivel mai inalt. Dupa cum ati vazut, nici Nicu Catrina nu mai scrie despre shivaism, ci se tine de barfe si interpretari de poze si nume ale celor care critica miscarea. Sau de comentarii literare ale textelor de pe bloguri, parca suntem la clasa a V-a. Toate articolele aparute in ultimul timp pe yogaesoteric, sunt nedemne de o fiinta cu preocupari spirituale, mai ales prin limbaj. “Avo-catel”, “sobolani”, etc, pai ce e asta, ori suntem yoghini si ne pastram o anumita demnitate, ori raspundem la orice provocare, ca mardeiasii de la coltul blocului. Citind si acest blog, am ramas cutremurat de cuvintele si postarile unor colegi de ai mei, care se mai si bat cu pumnul in piept ca fac un curs de yoga de anvergura mondiala.

Mie mi-ar fi rusine sa dau cuiva sa citeasca site-ul yogaesoteric. Nu prea mai are nici o legatura cu yoga. Am intrat pe site-uri ale altor scoli spirituale, nu am mai gasit asa ceva nici macar la secte consacrate, de genul biserica scientologica. Aceasta violenta de limbaj, nu este decat prezicerea faptului ca pentru aceasta scoala spirituala se apropie sfarsitul. Este doar expresia fricii la nivelul liderilor acestei scoli. Este semnul ca nu le mai pasa de nimic, de reguli morale, de principii, nici macar de imaginea exterioara. Nu mai au nimic de pierdut. Dupa ei potopul. Orice grupare in care apare aceasta exacerbare a violentei, aceasta fanatizare, lipsita de logica la nivelul discursului, deja a depasit punctul de non-retur spre autodistrugere.

Am incercat sa trimit comentarii la articolele de pe yogaesoteric si sa stiti ca m-am exprimat decent, incercand sa le explic ca nu e bine ce fac, dar bineinteles ca nu mi-a aparut nici un comentariu. Nici macar nu erau prea virulente, puteau sa le lase macar asa, pentru a da iluzia de libertate a exprimarii. Puteau macar sa ma contrazica. Dar observati ca frica este atat de mare incat nu lasa nici un comentariu negativ, nici macar unul. La scoala noastra de yoga, dupa cum apare pe site-ul oficial, este consens, toti gandim la fel, toti aprobam ceea ce se scrie, ce se spune, la fel ca in comunism.

Deria, mersi pentru sustinere, sa stii ca noi suntem impacati (eu si sotia), pentru ca nu am facut nimic in aceasta scoala spirituala pe care chiar sa il regretam. Avem calea noastra si nu ne-am distrus stalpii de sustinere creati din respectarea regulilor spirituale. Dumnezeu a fost bun cu noi si ne-a ferit de a face greseli prea mari. Vom mai urma cursurile MISA, probabil o sa ma mut din toamna la un an mult mai mic, ca sa mai fac asane la sala, ca la anul meu nu se mai fac, doar se repeta la nesfarsit o lectie despre “Adevarul divin…”, care tine in jur de 3 ore, “mereu aceeasi”.

loading...