M bucur alturi de Sabina și familia ei, de cteva zile de pace și odihn, ntr-un stuc ascuns n codrii Bucovinei, la cțiva zeci de kilometri de Suceava. n atmosfera tihnit a satului, ritmurile vieții se schimb pe nesimțite. Picat din vltoarea și vacarmul Orașului, ntr-un ocean de liniște patriarhal, n care singurii paznici ai trecerii timpului sunt cocoșii și cinii fiecrei gospodrii, savurez textura timpului care se prelinge ncet, gros ca o marmelad, precum ceasurile din tablourile suprarealiste ale lui Dali.

Ieri am fost la mnstire, cci a fost vreme frumoas. Cnd este nsorit, aerul tare de aici are o dulceaț special, iar lumina confer o tent aurie peisajului, ce completeaz imaginea și așa mirific a peisajelor. Cred c atmosfera aceasta dulce, suav, de buntate și dulceaț dumnezeiasc a acestor plaiuri, a modelat și spiritul oamenilor din zon. Blnzi, cumptați, cuvinciioși, credincioși. Prin comparație, lumina din Bucovina este o lumin dulce, aurie, spre deosebire de lumina alb, strlucitoare a Italiei, un pic prea dur pentru ochiul meu.

Astzi a plouat, dar pn și ploaia are aici un farmec aparte. Departe de mohorala și mizeria din București, aici ploaia scoate din pmnt mirosuri de reveneal și viaț, care te fac se exclami precum acel țran gospodar: “a dat Bunul Dumnezeu și ploaie c avea pmntul nevoie…” Aici simți c ntre Cer și Pmnt, cele dou mari și veșnice constante ale Creației, se afl și omul, creatur efemer, ce asist la miracolul cererii de ctre pmntul nsetoșat al apei, și oferirii lui de ctre Cer.

M-am plimbat cu Apaș, cinele gospodriei, un lup de altfel fioros, prin grdina din spatele casei. mpart cu el tcerea fșit a ploii, sunetul glgit al pmntului care soarbe lacom stropii care l ud. Iarba ud exalt de mirosuri ce lovesc nasul cinelui precum niște ciocane. Uneori se oprește mpietrit, alteori se avnt plin de frenezie amușinnd dup creaturi numai de el simțite. Nucul din fundul grdinii ne ntmpin demn, ca un domn dezbrcat la medic, ce așteapt ncheierea consultației Doamnei Iarn, pentru a-și relua mbrcmintea de frunziș verde. Pe alocuri, inclusiv la mnstire, dar și pe marginea drumului sau prin pdure, n locuri mai ferite de soare, am zrit luciri de zpad, urme ale tcerilor albe ce au nvluit ca n vat, pn nu de mult, acest ținut de basm.

Seara m prinde n “casa de sus”, n camera mare, spațioas, din casa btrneasc. n soba cu poliț de gtit arde mocnit un butuc, iar seara se las cețoas peste sat, n vreme ce becurile albe de pe stlpii din sat se aprind plpind, unul cte unul. Sabina, cu mama și bunica ei, sunt n majoritatea timpului n buctria de var, “casa de jos” cum i se mai spune pe aici, unde au de altfel și televizorul. Este unul și aici, dar nici mcar nu este bgat n priz. Ele vorbesc acolo de-ale lor, eu, cu ale mele. M cheam doar la mas, n rest mi respect dorința de liniște și intimitate și nu m deranjeaz cu nimic.

Ascult muzic pe laptop, citesc, scriu, meditez și uneori, m rog. Sunt nc sub puternica impresie creat de articolul despre pustnicii din Bucovina, pe care l-am și postat pe site ieri sear. M gndesc la ct de vie și de actual este Ortodoxia, spre deosebire de surorile ei mai tinere, și mai vestice. Cum are ea nc, capacitatea de a propulsa precum o trambulin, ctre nlțimile duhovnicești, sufletele nsetate de Dumnezeire.

M gndesc la aceast comunitate monahal, acești oameni ce lupt s se ridice mai presus de firea lor omeneasc, spre cinul ngeresc. Care prin rugciunile lor, mențin n lume echilibrul și așa precar dintre Bine și ru.

M gndesc și la oamenii pe care i cunosc. Unii, nu puțini, s-au nevoit cu postul Paștelui. Alții, prea ocupați de cele lumești, sau nepstori mai degrab la cele Cerești, vd doar aspectul exterior al Evenimentului nvierii Domnului.

Asear, pe ntuneric, reflectam la flacra lemnului din sob, la ct de mult lumineaz n fiecare an lumina nvierii. Vedeam cu ochiul minții cum la Mormntul Sfnt de la Ierusalim, lumina dttoare de Viaț Veșnic se pogoar n materie și aprinde inimile, dar și lumnrile credincioșilor, ca simbol vizibil al pogorrii Sale, pentru ca apoi s se rspndeasc precum focul, n toate țrile, la toate casele de creștini, n toate Bisericile, vestind nc o dat, c Dumnezeu este Viu, nu a murit, cum spuneau unii…

Ca o pulsație ce se repet an de an cu centrul de iradiere din Orașul Sfnt, Viața Veșnic ne infuzeaz periodic curajul și puterea de a duce mai departe o viaț ce se vdește tot mai grea și mai apstoare, sub puhoiul de ncercri și necazuri.

Cei pregtiți prin postul Paștelui primesc “n plin” aceast Lumin, cci sunt precum iasca uscat, gata de combustie la cea mai mic scnteie. Ceilalți, mbuibați de buntțile acestei lumi, incapabili de rupere din fluxul timpului profan, nu pot face saltul ctre acel illo tempore de care vorbește Eliade, acel spațiu și timp sacru, n care se reactualizeaz momentul magic al nvierii… aceștia sunt precum lemnele umede, pe care Flacra i viziteaz fr s i ard, fr s i consume, ci doar face s le fumege un pic conștiințele, dndu-le un pic din msura a ceea ce ar putea s devin…

Din cnd n cnd, mai sun telefonul mobil, legtura mea de aici, cea mai puternic cu lumea. Familie, prieteni, cunoscuți, clienți. Urri de bine, rugminți, informri, tragedii sau, dimpotriv, ocazii fericite. Un client este n sevraj: a fost judecat n recurs ntr-un dosar penal, mpreun cu alți cțiva inculpați. Vineri s-a dat pronunțarea, amnat de altfel de cteva ori. Nu am fost n București s o aflu, și nici el. Dimineaț am aflat c toți ceilalți inculpați, cu excepția lui, au fost ridicați seara de acas și duși la pușcrie. El triește clipe de agonie și coșmar, alturi de familie, fr s știe dac a fost achitat sau vor veni s l ridice și pe el.

Unul dintre inculpații condamnați mi-a fost coleg, avocat, de-o vrst cu mine. Asear vorbisem cu el, la telefon, și era ncreztor n achitare, convins de nevinovția lui. Dimineaț, mama lui, printre lacrimi, mi-a spus c a primit 7 ani de executat. A lsat acas doi prinți btrni, bolnavi, și o soție cu copil mic. Va primi Lumina nvierii, n noaptea aceasta, și n mulți dintre anii urmtori, n celul. Pentru el și familia lui, calvarul abia a nceput…

La dou minute distanț de aceste tragedii, m sun un alt amic, ziarist, s mi spun c i-a nscut nevasta un biețel. M bucur pentru el, cu att mai mult cu ct mai avea o fetiț.

M simt cumva conectat, dar și rupt de toate aceste evenimente, ca și cum aș fi la un milion de kilometri distanț de toate acestea.

M gndesc c poate aș fi putut fi eu n locul acelui coleg avocat… nu m simt cu nimic mai bun dect el. Era un tip ok, curajos și cu gura mare… cam ca și mine… A avut ghinionul s supere suficient de tare pe cine nu trebuia…

Pn la urm, toate sunt n Mna lui Dumnezeu. Sau, cum ar spune, un bun prieten de-al meu, adept al budhismului, dac acum duci o existenț liber, liniștit și nfloritoare, ferit de boli și necazuri, se cheam c te afli n perioada bun a karmei tale… dar cu siguranț nu va dura veșnic. Fiecruia i vine rndul la necazuri și durere, mai devreme sau mai trziu.

Uneori, necazul te poate trezi la Realitate. Suferința ne ndreapt fr greș s cerem ajutorul Dumnezeiesc, s ne schimbm viețile, s cutm valori dincolo de aceast lume.

 

 

S-ar putea să-ţi placă şi aceste articole
Latest Posts from Blogul lui Mihai Rapcea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *