Document audio de excepție: Interviu cu Maica Veronica de la Mânăstirea Vladimirești – din 1987

Despre Maica Veronica și Mânăstirea Vladimirești am mai scris anul trecut, când i-am citit volumul de memorii și mă aflam sub puternica impresie creată de personalitatea ei puternică. Căci rar se vădește Puterea lui Dumnezeu mai limpede ca în povestea ei. O simplă copilă orfană, fără nici o avere, fără școală, ridică din donații adunate de la oameni de rând, ca și ea, o mânăstire de maici.

 Construcția Mănăstirii Vladimirești a început în anul 1938 în urma vedeniilor avute de sora Lica – Vasilica Barbu Gurău, care mai apoi a devenit maica Veronica, stareța și stavrofora acestei mănăstiri.
Într-un lan de porumb ce aparținea familiei (mamei și unchiului Ionică Barbu din comuna Tudor Vladimirescu), ea a văzut o lumină coborând din cer. Mântuitorul prezent în acea lumină, însemnând locul cu o flacără ce a căzut pe pământ, i-a spus să construiască o mănăstire de maici cu hramul Adormirea Maicii Domnului. Pe locul primei vedenii dumnezeiești a fost așezată o cruce de lemn (aflată astăzi în muzeu).
Condusă de o mare credință în Dumnezeu și Maica Domnului, deși avea numai 16 ani, sora Lica a început mai întâi ridicarea bisericii mici. Ctitorul paraclisului a fost arhimandritul Visarion Nicolau care a finanțat construcția și care a dus-o la Părintele Patriarh Nicodim Munteanu pentru a primi binecuvântarea pentru începerea construirii mănăstirii. Arhitectul Ion Berechet face planul având ca model mănăstirea românească Prodromu de pe muntele Athos.
Munca anevoioasă și epuizantă este executată de un grup de surori întru credință, ce au vârste între 13 și 17 ani. Banii necesari i-au luat “din poala Maicii Domnului”, colectarea de fonduri durând până în 1943.
Înflăcărate de credința și dragostea de Dumnezeu ce le ținea loc de căldură și de multe ori de hrană, grupul de surori a muncit două ierni și o vară viețuind și rugându-se într-un bordei săpat în pământul pe care se află acum trapeza. Alături era o căsuță pentru părintele Clement Cucu, îndrumătorul surorilor în viața de obște. Cărămida era pregătită și arsă tot de ele, pe loc, sub îndrumarea lui Gheorge Linguraru meseriaș din Adjud. Paraclisul a fost văruit și împodobit cu catapeteasmă și icoane. Pictura s-a realizat abia în anul 1990. La 15 august 1991 a fost sfințit de către Prea Sfințitul Episcop Casian Crăciun.
În 1941 încep săpăturile pentru fundația bisericii mari (cu hramul Adormirea Maicii Domnului). Sora Lica depusese între timp votul călugăriei și se numea Maica Veronica. Construcția este definitivată în 1943. Pictura în stil neo-bizantin, se va realiza în cursul aceluiași an de către pictorul Hermeneanu, ucenic al renumitului pictor de biserici Belizarie din București.
Chiliile ce încadrează biserica, au fost construite după modelul mănăstirii românești Prodromu de pe Muntele Athos. Au urmat trapeza (sala de mese) pe locul fostului bordei de pământ și arhondaricul cu camerele de oaspeți.
Bătrânii locului povestesc că pe aceste meleaguri a existat în timpuri trecute o mănăstire de călugări greci stabiliți pe pământ românesc. Starețul Ghimnazie a asistat neputincios la masacrarea soborului său de către turci, după care a fost el însuși decapitat. Cu ocazia săpăturilor pentru fundație au fost dezgropate oseminte ce susțin realitatea istorică a legendei. Relicvele călugărilor martiri, curățate și spălate, au fost îngropate la piciorul mesei Sfintului Altar de vară.
Dar micul Rai pe pământ realizat cu trudă de către maicile și surorile de aici avea să fie curând curmat. Regimul comunist, dușman declarat al religiei și credinței de secole a poporului român, neagă contribuția culturală a acesteia. Prima mănăstire desființată a fost Mănăstirea Vladimirești. În noaptea de 29 martie 1955, maica Veronica, comitetul de conducere și părintele slujitor au fost arestați. Considerate dușmani ai poporului, membrele comunității (în număr de 318) au fost ridicate în noaptea de 14 februarie 1956. Au

 urmat ani grei de închisoare și domiciliu forțat pentru port ilegal de uniformă. Maica stareță a efectuat șase ani de închisoare din cei 15 

ani de condamnare la muncă silnică, reduși apoi la 8 ani de închisoare corecțională.
Închisă de comuniști, apoi eliberată din închisoare și obligată la “civilie”, Maica Veronica dezvăluie în interviul său audio aspecte miraculoase, inedite, din biografia sa. A trecut la Domnul în 2005, rămășițele ei pământeștii fiind înmormântate la Mânăstirea pe care a ctitorit-o. 

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *