Soarta cea rea a bunilor samariteni

 

Soarta cea rea a bunilor samariteni

Biblia povestește că în 962 i.Hr, din cele 12 triburi din regiunea Samariei, zece au fondat statul Israel, iar alte două au trăit mai la sud, în Iudeea, cu capitala la Ierusalim. Ce s-a întâlmplat însă de-a lungul mileniilor cu o dată mult mai numeroșii samariteni, frații israeliți ai evreilor.

În urmă cu 2.500 de ani, pe muntele sfânt al samaritenilor, Gerizim, se afla un templu impresionant, înconjurat de un zid cu un perimetru de 400 de metri, cu porți de lemn uriașe. În acel moment, celebrul Templu din Ierusalim nu era decât o structură extrem de simplă.

Pe muntele Gerizim au fost descoperite 40.000 de oase ale animalelor sacrificate și inscripții potrivit cărora acolo se afla “Casa Domnului”. A fost descoperit si un inel gravat cu simbolurile YHWH (Yahweh). Toate acestea semnifică că tempul de la Ierusalim, situat la doar 50 de kilometric distanță, avea un rival important, scrie Der Spiegel. Acum, cercetătorii încearcă să afle care dintre cele două temple merita, în acea perioadă, statutul de Casă a Domnului.

În urmă cu 2.500 de ani, samaritenii aveau un avantaj, la fel și Muntele Gerizim. Avram, părintele israeliților, s-a oprit aici, pentru că a avut o viziune. Mai târziu, Iacob a hotărât să construiască aici Templul. În a cincea carte a lui Moise, israeliților li se cere să construiasca acest templu. Tot aici, profetul le cere credincioșilor ca șase dintre triburi să urce pe muntele Gerizim și să ceară binecuvântarea, iar alte șase triburi să urce pe muntele Ebal, pentru a lansa blesteme. Acesta este modul în care a avut loc preluarea stăpânirii asupra Pământului Sfânt.

Acum însă, Tora nu mai menționează de templul de pe muntele Gerizim, aa cum o fac cele mai vechi texte biblice. Ștergerea acestor mențiuni s-a făcut în jurul anului 150 i.Hr și nu au fost păstrate decât relatările despre blestemele de pe muntele Ebal, cu o conotație negativă.

Samaritenii, deși mai numeroși, au pierdut în fața evreilor, pentru că au suferit de pe urma invaziilor asirienilor. Astfel, Samaria, un oraș mult mai mare decât Ierusalimul care nu avea decât 1.500 de locuitori în anul 1.000 i.Hr, a dispărut, în timp ce Ierusalimul a devenit tot mai populat, datorită samaritenilor, frații israeliți ai evreilor.
Samaritenii nu sunt portretizați pozitiv in Biblie, unde se arată că sângele lor era impur, amestecat cu cel al invadatorilor. In anul 128 i.Hr, tempul de pe Muntele Gerizim era impunător, însă liderul macabeu Ioan Hyrcanos a condus o armată care a ars din temelii contrucția.

În zilele noastre, o dată puternica comunitate samariteană nu are decât dreptul la un reprezentant în parlamentul palestinian și menține legături cu Națiunile Unite. Secta samaritenilor este concentrată în Kiryat Luza, în apropiere de Nablus, unde trăiesc 367 de persoane. Preceptele religioase sunt atât de dure, încât nimeni nu face focul de sabat, iar femeile la menstruație sunt închise timp de șapte zile în încăperi speciale. Întreaga comunitate nu crede decât în învățăturile scrise ale lui Moise (Geneza, Exodul, Leviticul, Numerii, Deuteronomul).

Pentru că toate căsătoriile au loc în cadrul comunității, maladiile genetice fac victime mereu printre samariteni. Ei suferă deseori de distrofie musculară și de sindromul Usher, care duce la orbire și pierderea auzului.

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *