Nobuo Fujita – samuraiul care a bombardat SUA

Bombardamentele americane asupra Japoniei din decursul celui de-al Doilea Război Mondial au intrat în paginile de istorie universală. S-au scris mii de analize, cărți, articole, s-au făcut nenumărate filme de gen care aduc în scenă loviturile aeriene americane în Țara Soarelui Răsare. Cu toate acestea, nu se știe mai nimic despre singura lovitură aeriană a Japoniei asupra Statelor Unite. Misiunea pilotului imperial Nobuo Fujita se constituie, așadar, într-unul dintre cele mai interesante episoade ale ultimului Război Mondial.

Samuraiul care a devenit pilot

Cel care avea să fie singurul pilot militar din cadrul Axei care a avut o misiune de război în spațiul aerian continental american s-a născut și a fost educat sub principiile dure și austere ale unei familii tradiționale de samurai, cu o vechime verificabilă de peste 400 ani.

Nobuo Fujita a văzut lumina zilei în anul 1911. A primit o educație complexă, de tip tradițional-modernist, cu iz militarist, în spiritul și atmosfera care domneau în acele vremuri în Imperiul Nipon. În anul 1932, Fujita a intrat în Marina Imperială Japoneză, iar un an mai târziu își servea patria ca pilot în aviația de vânătoare și bombardament.

Apariția sa în istorie s-a datorat urmărilor devastatorului bombardament al bazei americane de la Pearl Harbor.

Misiunea sa a fost într-atât de secretă, încât s-a dovedit a fi o surpriză totală pentru serviciile militare de informații ale SUA. Strategia de atunci a Japoniei era aceea de a produce pagube îndeajuns de importante pe teritoriul american, astfel încât Washington-ul să-și retragă flota din Pacificul de Vest, de aici rezultând o reducere a presiunii exercitate de aceasta asupra Marinei Imperiale.

Dintre miile de piloți niponi antrenați pentru un eventual ultim zbor, conducătorii din Tokyo l-au selectat pe Nobuo Fujita. Pregătirea sa, educația, spiritul și mai ales rezultatele obținute în duelurile aeriene câștigate l-au recomandat a fi cel mai potrivit om pentru o astfel de misiune neobișnuită.

În timpul raidului aerian de la Pearl Harbor, Fujita era detașat la bordul submarinului nipon I-25. În acele momente, submarinul I-25 era acompaniat de alte trei submarine și patrula în apele de adâncime situate la o distanță de 193 kilometri nord de Insula Oahu din Arhipelagul Hawaii. Avionul pilotat de Fujita, un Yokosuka E14Y, poreclit “Glen” de piloții americani, nu funcționa bine și era în reparații. Acesta este motivul pentru care Fujita nu a participat la misiunile de recunoaștere aeriană de dinaintea raidului din Pearl Harbor.

Imediat după bombardament, submarinul și-a început patrulările în dreptul coastei de vest a SUA, fiind acompaniat în această misiune de către alte opt submarine militare.

Cei nouă monștri subacvatici din oțel au scufundat câteva vase comerciale americane, înainte de a-și termina misiunea și de a se întoarce la baza lor din Atolul Kwajelein, Insulele Marshall. Era data de 11 ianuarie 1942 și submarinele sosiseră aici pentru plinul de combustibil. După o serie de câteva misiuni de recunoaștere în apele teritoriale ale Australiei și Noiii Zeelande, în apropierea orașelor Sidney, Melbourne, Hobart, Wellington și Auckland, avionul lui Fujita era gata să reintre în luptă.

Pe data de 17 februarie 1942, Nobuo Fujita s-a urcat în al său “Glen” pentru un zbor de recunoaștere asupra bazei aeriene din Sidney. În aceeași zi, Fujita s-a întors cu hidroavionul său pe I-25, aparatul de zbor fiind demontat și depozitat în interiorul submarinului. După o altă serie de zboruri în Pacificul de sud, Fujita a primit ordinul de a se întoarce la baza din Atolul Kwajelein, pentru a se pregăti de o nouă misiune.

De data aceasta, Fujita a fost trimis în nordul Pacificului, în apropierea Insulei Kodiak, pentru un zbor de recunoaștere în eventualitatea unei invazii nipone a Insulelor Aleutine.

Bombardarea SUA

Spirit vizionar, dotat cu o remarcabilă inteligență nativă, Fujita a sugerat superiorilor săi ideea construirii unor submarine unice, care să adăpostească la bord cât mai multe hidroavioane specializate în misiuni de recunoaștere și bombardament. Astfel, forțele militare nipone ar fi putut ataca strategicul canal Panama, precum și numeroase obiective civile și militare de pe teritoriul american. Oricât de nebunească ar părea viziunea lui Fujita, ea ar fi fost singura cu sorți de izbândă, ținând cont că orice portavion nipon care ar fi încercat să de apropie de SUA ar fi fost identificat și scufundat cu mult timp înainte ca vreun avion nipon să apuce să decoleze.

Pe data de 9 septembrie 1942, ora 06:00, submarinul I-25 se afla în apele teritoriale care scăldau granița statelor americane Oregon și California. În acel moment, de pe submarin se ridica avionul în care se afla pilotul Nobuo Fujita, asistat de colegul său Okuda Shoji.

Avionul Yokosuka E14Y mai purta o greutate suplimentară de 154 kilograme, care consta în două bombe incendiare. Misiunea lui Fujita consta în lansarea celor două bombe cu scopul provocării unui uriaș incendiu în pădurile din zonă. Superiorii lui Fujita sperau ca focul să cuprindă toate pădurile și fabricile din regiune, provocând astfel panică și disperare în rândul populației civile americane. Fujita a aruncat una dintre bombe pe Muntele Emily, din statul Oregon. (Evenimentul a rămas cunoscut sub denumirea de bombardamentul de la Wheeler Ridge, după numele unei mici localități aflate în apropiere de Muntele Emily, dar în statul vecin, California.) Nu se știe nici în prezent unde a căzut cea de-a doua bombă, iar specialiștii presupun că aceasta nu a explodat la impactul cu solul. Bomba care a căzut la pe Muntele Emily a provocat un incendiu de mici proporții, pe care autoritățile din cadrul U.S. Forest Service au putut să-l stingă fără probleme. Ploaia abundentă din noaptea de dinaintea raidului lui Fujita a jucat de asemenea un rol important în atenuarea și stingerea incendiului.

Avionul nipon a fost reperat inițial de către Howard Gardner și Bob Larson, doi localnici care observau împrejurimile dintr-un turn de incendiu situat în interiorul granițelor Pădurii Naționale Siskiyou. Un număr relativ mare de localnici au auzit și văzut, de asemenea, avionul ostil, în timp ce Fujita a traversat dus-întors cerul de deasupra localității Brookings.

După încheierea misiunii de bombardament și întoarcerea lui Fujita pe I-25, submarinul nipon a fost reperat și atacat instantaneu de către avioanele din cadrul USAF.
În replică, niponii au intrat în imersiune completă, coborând cu submarinul la mare adâncime pe fundul oceanului, în apropiere de Port Orford. Atacul aviației americane a provocat doar pagube minore submarinului, astfel încât temerarul Fujita a pornit într-o nouă misiune de bombardament pe teritoriul american. Samuraiul zburător și-a îndreptat avionul înspre Cape Blanco Light și, după 90 de minute de zbor spre est, și-a aruncat bombele care au produs unele incendii. Din fericire pentru americani, bombele au căzut într-o zonă izolată, nelocuită, fără vegetație.

Mai mult noroc a avut submarinul, care a reușit să torpileze și să scufunde navele militare SS Camden și SS Larry Doherty, după care niponii au luat decizia de a se întoarce acasă. Pe drumul său spre Japonia, I-25 a scufundat submarinul sovietic L-16, pe care l-a confundat cu un submarin american, în condițiile în care Japonia și Uniunea Sovietică nu erau în război la aceea dată…

Nobuo Fujita a surpaviețuit cu bine războiului. A fost pilot de recunoaștere până în anul 1944, când a primit ordinul să antreneze temuții piloți kamikaze. După război, singurul pilot din lume care a bombardat partea continentală a Statelor Unite a intrat cu succes în afaceri, deschizându-și un magazin în prefectura Ibaraki și ulterior lucrând într-o companie care producea cabluri.

Fujita a fost invitat de guvernul american, cu ocazia comemorării a 20 de la bombardament, la festivitățile orașului Brookings din anul 1962. Bătrânul samurai zburător a intrat pe teritoriul american numai după ce autoritățile de la Tokyo s-au asigurat că nu va fi tratat ca un criminal de război. În semn de pace, Fujita a donat orașului american o sabie extrem de valoroasă, vechimea de aproximativ 400 ani și care aparținea familiei sale de generații.

Regretând faptele sale de război, samuraiul pilot a declarat că, în cazul în care ar fi fost primit ostil, ar fi decis pe loc să-și facă sepukku cu sabia strămoșilor săi. Impresionat de primirea făcută de americani, Fujita a invitat în Japonia, pe cheltuiala proprie, un număr de trei studente din Brookings, ca un gest de întoarcere a ospitalității americane. Fujita s-a mai întors la locul bombardat și în anii 1990, 1992 și 1995. În anul 1992, a plantat un copac la locul unde a căzut bomba sa, ca un ultim gest de pace și reconciliere.

Cu doar câteva zile înainte de moarte, Nobuo Fujita a primit titlul de cetățean de onoare al orașului Brookings.În vârstă de 85 ani, în zorii zilei de 30 septembrie 1997, Fujita a decolat spre un ultim zbor, de data aceasta dintr-un pat al spitalului din Tsuchiura. Netemător de moarte, precum vechii samurai, Nobuo Fujita a strigat Banzai, iar zeii eterni ai Țării Soarelui Răsare i-au primit salutul și sufletul…

De Nicu Pârlog  -Descopera

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *