Nicolae Ceaușescu ceruse restituirea Tezaurului românesc de la ruși

Moscova, 1965: Nicolae Ceaușescu și Leonid Brejnev trec în revistă garda de onoare

Moscova, 1965: Nicolae Ceaușescu și Leonid Brejnev trec în revistă garda de onoare

Printre chestiunile spinoase puse în discuție în anul 1965 a fost și recuperarea Tezaurului românesc. Delegația se documentase temeinic cu citate din Vladimir Ilici Lenin. Degeaba, fiindcă Leonid Brejnev, liderul URSS, a trecut la amenințări.

Nicolae Ceaușescu a mers până la copierea strategiilor de succes ale lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. Așa i-a repartizat lui Alexandru Bârlădeanu expunerea punctului de vedere românesc în problema tezaurului.  

Care tezaur?, s-au „mirat” sovieticii

În secretomania vieții de partid, s-a pomenit însă cu dificultăți de documentare a istoriei Tezaurului românesc confiscat de sovietici, relatează Alexandru Bârlădeanu. Au dat peste o carte a lui Grigore Vasile Romașcanu publicată în 1934. Autorul reda amănunțit rațiunile și bunurile puse la adăpost de autoritățile românești la Moscova în anii 1916-1917. Pe garanțiile țarului au fost transferate într-un prim transport bunuri și valori evaluate la peste 321 de milioane de lei aur. Al doilea transport reprezenta echivalentul a 9,4 miliarde de lei aur.  

Dar ce argument puteau fi scrierile românești pentru liderii sovietici?

Paul Niculescu-Mizil, relatează Bârlădeanu, l-a atenționat asupra unei telegrame semnate de Vladimir Ilici Lenin. Sub semnătura lui se promitea restituirea tezaurului, nu exploatatorilor, ci „poporului român”. După socoteala „fiilor poporului” în frunte cu Ceaușescu, venise timpul promis.

Și iată momentul în relatarea lui Alexandru Bârlădeanu, desemnat să-l provoace: „Cînd mi-a venit mie rîndul să expun poziția statului român în problema tezaurului, reacția inițială a sovieticilor a fost cea așteptatã: «Tezaur?… Ce tezaur?… Noi nu știm nimic despre acest tezaur!». Atunci am apelat la folosirea «armei noastre secrete»:volumul de opere complete – în limba rusă – în care era tipărită acea telegramă a lui Lenin, cãreia i-am dat citire. Sigur – așa cum, de altfel, mă așteptam -, efectul a fost distrugător. A produs derută completă în rândul delegației sovietice, derută vizibilă și din privirile pe care și le schimbau membrii acesteia”.

Care Basarabia?, s-a ofuscat Kosîghin

„Când am mai spus că Lenin a recurs la ăsurile respective din cauza neînțelegerilor cu România privind Basarabia, Kosîghin (n.r. – prim-ministru al URSS) m-a întrerupt, cu vãditã enervare: «Basarabia? Care Basarabia? Noi nu cunoaștem acest termen! Noi cunoaștem Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, cunoaștem poporul moldovenesc pe care-l stimăm și iubim, dar nu cunoaștem cuvîntul Basarabia». La aceastã întrerupere n-am mai avut a răspunde altceva decât atât: «Poate că așa este. Lenin, însă, folosea acest cuvânt». După care Brejnev a cerut o întrerupere a discuțiilor pentru documentare”.

Logică sovietică 

În arhivele personale, Bârlădeanu păstra încă răspunsul părții sovietice, citit de Brejnev într-o viitoare ședință. „Această problemă are o vechime de 50 de ani și ea se referă la socotelile dintre Rusia țaristă și România regală”, a zis, printre altele, liderul sovietic. „Acum însă, discuțiile au loc între două state socialiste, care între timp au încheiat diferite acorduri, au stabilit relații frățești, prietenești, au trecut împreună perioada neplăcută a celui de-al Doilea Război Mondial, au găsit foarte necesar ca aceste neplãceri sã fie stinse și, cu toate pierderile poporului sovietic în acest rãzboi și nenorocirile poporului român, partidele noastre au educat popoarele în spiritul respectului reciproc”.

Tradiția cerea ca vizitele la Moscova să conțină o închinare la mumia lui Lenin



Dar tezaurul a fost predat, fără acte, de către un „reprezentant  necunoscut” al guverului român. „Ce s-a întîmplat mai tîrziu?”, și-a continuat Brejnev însăilarea. „Țarismul a fost înlăturat și toate aceste casete au căzut în mâinile guvernului provizoriu. Aici se sfârșesc informațiile. Nu mai găsim niciun fel de date din partea vreunei comisii pentru cã a început războiul și o parte din aur a fost trimis la Perm, Omsk, Saratov, Kazan pentru a se «păstra». (…) Dacă este vorba așa, la arhivă există și alte documente. Există un document din care reiese că România regală are datorii în sumă de 300 de milioane de dolari, ceea ce ar corespunde cu 274 tone de aur. Dacă este să ridicăm aceastã problemă, trebuie să ridicăm și cealaltă”, a tunat secretarul general al PCUS. 

Se schimbă foaia!

În concluzia lui Brejnev: „Comisiile de împuterniciți care au stabilit pierderile pricinuite de război la Odesa și Crimeea, precum și din documentele referitoare la acțiunile trupelor române, pierderile pricinuite depășesc de 100 de ori ceea ce discutăm noi astăzi. De aceea considerăm această problemă nu pur și simplu o problemă financiară, aici este o problemă politică…

Întregul partid, întregul popor știe că reparațiile de rãzboi de 300 de milioane de dolari plătite de România au fost doar simbolice. Oare pentru refacerea Crimeei și a Odesei au ajuns numai 300 de milioane de dolari? De aceea, noi considerăm că aceastã problemă trebuie închisă și să nu ne mai întoarcem la ea. Numai o asemenea rezolvare ar sluji încrederii reciproce”. 

Cu alte cuvinte, a comentat Bârlădeanu, fie renunțați la această chestiune, fie schimbăm foaia. Tezaurul românesc n-a mai fost adus în discuție nici în vizita delegației românești din toamna lui 1965 la Moscova, nici mai târziu. 

“Există un document din care reiese că România regală are datorii în sumă de 300 de milioane de dolari, ceea ce ar corespunde cu 274 tone de aur.”
Leonid Brejnev secretar general al PCUS

9,721
 miliarde lei aur valorau bunurile din Tezaurul României trimis în Rusia în timpul Primului Război Mondial.

Pelerinaj la mumia lui Lenin și la Stalingrad 

Vizita delegației române conduse de Nicolae Ceaușescu în Uniunea Sovietică  a durat opt zile.  Prin ambasadorul sovietic la București, I. K. Jegalin, se convenise din vreme programul – pe zile, ore și minute -,  cine și unde va ține cuvântări. 

Delegația română a aterizat, în după-amiaza de 3 septembrie, pe Aeroportul Vnukovo 2, escortată, grandios, de o formațiune de avioane cu reacție sovietice. Au întâmpinat-o conducători ai partidului și statului sovietic. În program se menționau imnuri, gardă de onoare și entuziaști oameni ai muncii.

Românii au fost cazați chiar în palatul de la Kremlin. Aproape de sălile-muzeu, locuite de țari până la întemeierea Sankt-Petersburgului. Se simțeau oarecum în lugubra vecinătate a umbrei lui Ivan cel Groaznic, spunea, peste ani, Alexandru Bârlădeanu.   

Au intrat în program, a doua zi, prin închinarea la Mecca lumii comuniste – mumia lui Lenin expusă în Piața Roșie a Kremlinului. Au dus tratative, au fost ospătați la dejun de sovietici și au vizitat expoziția realizărilor sovietice. Duminica s-au relaxat în afara 
orașului. 

Luni, oaspeții au fost plimbați, desigur, nu întâmplător, la Volgograd, fost Stalingrad. Aluzie la nereușitul asediu german unde-au fost și trupe române din 1943. De câte ori liderii sovietici se supărau pe omologii români, le închideau gura cu întrebarea: „Ce-ați căutat la Stalingrad?”. Era bine-venit, așadar, pelerinajul de două zile la Volgograd înaintea altor spinoase discuții!

După altă vizită, de-o zi, la Leningrad, o recepție dată de oaspeți, tratative,  un „miting al prieteniei” la Sala Congreselor din Kremlin și semnări de documente, românilor li s-a propus și o vizită în Siberia. Le era însă prea de ajuns – și mârâiala la tratative, și sărutările frățești din public!

Delegații oficiali erau însoțiți de 14 consilieri. Printre ei – Andrei Păcuraru (șeful Direcției Treburilor CC al PCR, întotdeauna prezent la întâlnirile cu ambasadorul sovietic la București), Dumitru Popescu (redactor-șef al „Scînteii”), Mircea Malița  (adjunct la Externe). 

Grupul de presă era compus din ziariști (lista lor începea cu Andrei Vela, directorul Agerpres), fotoreporteri și cameramani. Cinci translatori de limba rusă (printre ei și viitorul ministru post-comunist Sergiu Celac), șefii de protocol, doi curieri speciali, șapte însoțitori personali (în capul lor – căpitanul Marin Neagoe), șase stenodactilografi, doi ospătari, un frizer și echipajul avionului (nouă persoane) completau delegația. 

Simultan cu pregătirile pentru vizita în URSS, o importantă delegație de partid s-a pregătit pentru plecare în Franța. Era condusă de Alexandru Drăghici, flancat de Ion Iliescu, Maxim Berghianu, Ștefan Andrei și Dumitru Popescu. La capitolul evenimente, în anul 1965 s-au bifat: vizita președintelui Indiei la București; vizita lui Maurer în Iran și Austria; o delegație parlamentară americană și alta sud-vietnameză primite la București. 

Băutură – temelie și mâncare – fudulie

Pregătirile pentru vizita în Uniunea Sovietică au mers până la precizări asupra ținutei. S-a impus  fiecărei categorii de delegați câte și ce fel de costume să poarte. Proiectul bugetului vizitei în valută se ridica la 30.000 de ruble. Din care: 6.000 – diurnă pentru delegați (cu propunerea reducerii la 40%, deoarece primesc de la gazde masă și casă); câte 1.000 de ruble – cheltuieli cu presa și coroane de flori; câte 5.000 de ruble – aprovizionarea cu alimente pentru  mese și transmisiuni de presă; și de rezervă – 12.000 de ruble pentru situații neprevăzute.

S-a aprobat și lista amănunțită a cadourilor pentru gazde. Începând cu Brejnev și sfârșind cu  conducătorii colhozurilor, întreprinderilor și obiectivelor social-cultural vizitate, fiecărui personaj de contact, românii i-au destinat daruri, speciale. Simbolistica lor viza, pe de-o parte, mândria industriei bunurilor de consum; iar, pe de alta, cultul tradiției românești.  

Astfel, pentru șoferii, ospătarii, însoțitorii trenurilor și femeile de serviciu sovietice s-au pregătit pachete conținând: un pulover sport din relon; o eșarfă din borangic, două perechi de șosete bărbătești supraelastice;  două perechi ciorapi damă din relon; două cravate din mătase naturală; cinci pachete de „țigări asortate românești”. Fusese și-un punct al „băuturilor asortate românești”. Cineva îl tăiase. Doar liderii sovietici au fost cadorisiți  cu băuturi naționale premiate. Două mii de diverse insigne românești li s-au pregătit colhoznicilor și muncitorilor ce-ar fi ajuns aproape de români.

O scoarță oltenească pentru liderul URSS

Lui Brejnev i-au destinat: o față de masă cu 24 de șervete din „pânză topită”, brodate tradițional; o scoarță oltenească de 3/4 m; un televizor marca „Grigorescu”; o garnitură de piele pentru birou din nouă piese; patru albume de artă în limba rusă; o ladă sculptată; 10 sticle (inițial fuseseră 20!) cu băuturi medaliate românești și 20 de pachete țigări asortate. 

Și recepția dată de români s-a programat fastuos. Pentru 600 de oaspeți cu meniu de excepție: tartine cu icre negre și roșii în buna tradiție sovietică, morun, pui,  mușchi de vacă și porc în aspic, ciuperci și măsline umplute, trei feluri de brânzeturi românești, salam de Sibiu, mititei și cârnăciori oltenești, fructe, torturi și cafele. Iar băutura, și mai și! 600 de sticle de vin românesc (câte una de căciulă!), 50 de litri de țuică, șampanie Zarea, coniac Milcov și vermut Mamaia.

sursa: adevărul.ro

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *