A fi sau a nu fi… anti-comunist

 

Citeam zilele trecute pe portalul de știri naționaliste frontpress, că mai multe organizații de dreapta din Italia au organizat un marș cu torțe în memoria camarazilor asasinați de comuniștii italieni. Evident, momentul așa cum rezultă din imaginile comemorării, are o puternică încărcătură emoțională, ce întărește imaginea anti-comunistă a naționaliștilor italieni.

Ce m-a frapat a fost faptul că naționaliștii români, deși au moștenit o istorie mult mai sângeroasă și mai bogată în victime ale comunismului, nu se prea grăbesc să organizeze astfel de comemorări, ba dimpotrivă, se mișcă ideologic “de la stânga la dreapta”, sau “nici de stânga, nici de dreapta, ci înainte”, după un presupus model al organizației Forta Nuova din Italia.

Să fie de vină faptul că asasinatele comuniștilor italieni s-au petrecut relativ recent, în vreme ce la noi, represiunea comunistă, ceva mai veche – lipsită de chip și nume – pentru cei mai tineri, a căzut într-o generalizare lipsită de emoție, demnă de nota de subsol a unui manual de istorie !?

Chestiunea nu este lipsită de interes, căci asasin nu se numește doar acela care lovește în cap cu sălbăticie, pe la spate, cu o cheie franceză, un tânăr adversar ideologic, naționalist de dreapta, ci și cel care omoară tineretul unei țări în pușcării și torturi, sau, cum s-a petrecut la noi după 1989, prin înfometare și lipsuri de tot felul (lipsa medicamentelor, a pensiilor, etc.).

Este oare mai puțin vinovat comunistul, torționarul, criminalul care a dat ordin să se tragă, sau securistul informator / reșapați în “democrați” de toate culorile de la noi, decât asasinii care au omorât prin violență tineri naționaliști în Italia !?

Observ cu dezamăgire că mediul naționalist de la noi dă dovadă de o suspectă selectivitate când vine vorba să preia modelele naționalismului de dreapta italian, la care se raportează cu precădere.

Aștept cu mare interes ziua în care ne vom trezi și noi, naționaliștii români, și vom condamna deschis, în mod explicit, cu nume de persoane și date, crimele comunismului, comemorând memoria victimelor cu marșuri funebre, cu torțe și mesaje, precum ale italienilor.

Căci, a da vina pentru dezastrul actual din România doar pe dușmanii din afara țării, fără a denunța asasinatul comis împotriva poporului român de comuniștii cocoțați la putere după 89, este un demers ilogic. FMI și Banca Mondială nu ar fi putut niciodată înrobi economic România fără ajutorul dușmanilor din interior: comuniștii fără patrie: Iliescu, Petre Roman, Brucan, Băsescu, Isărescu, Năstase, Ponta, Vadim, Antonescu, etc.

Dacă nu ne vom defini clar poziția față de comunism, riscăm să îl îmbrățișăm “de la stânga la dreapta”, în diferite formule politice și alianțe conjuncturale permisive, cu tot cu torționarii și copii lor, care le continuă “munca” de nimicire a poporului român.

Mihai Rapcea

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *