Argumente pro și contra reâncarnării – Vechiul și Noul Testament

Reincarnarea sufletului dupa moarte a ajuns sa nu mai fie o tema specifica hinduismului sau budismului. Adeptii acestei credinte au ajuns sa afirme ca invatatura despre transmigratia sufletului a fost prezenta si in Biserica primara. Cu alte cuvinte, crestinii din primele secole impartaseau credinta ca sufletul, dupa moartea trupeasca, ajunge in trupul altui om, animal sau planta, in functie de cum a trait in viata anterioara.

Informații referitoare la reîncarnare au existat (și mai există) în Biblie și în unele texte apocrife. Biserica primelor secole a acceptat teza reîncarnării. În anul 553 însă, la cel de al doilea conciliu de la Constantinopol, teza reincarnării a fost anatemizată, fiind considerată o eroare dogmatică. Împăratul Iustinian care a condus Conciliul (sub laitmotivul: “Afurisit fie cel care, de aici încolo, va mai crede în preexistența sufletului !”) a impus clerului propriul său crez, a pus sub arest pe Papa Vigiliu și a obligat episcopii să accepte noua dogmă. Justinian a considerat că teza reîncarnării acordă omenirii o prea lungă perioadă de timp pentru atingerea unei trepte mai înalte de dezvoltare a conștiinței. Noua teză a lui Justinian, propagată masiv în rândul enoriașilor, a dus însă la erori și mai mari de comportament ale omenirii, majoritatea oamenilor încercând să trăiască din plin unica viață. Biserica a exclus treptat aproape toate textele, documentele și cele 31 evanghelii apocrife, neconforme noii linii dogmatice trasate. Cu toată cenzura impusă textelor originare, s-au mai păstrat pe alocuri unele referiri la reîncarnare (“Evanghelia după Ioan” [3,1-8], “Evanghelia după Matei” [11,14 și 17,10-13], “Evanghelia după Ioan” [8,56-58], ” Cartea lui Ieremia ” [1,5], “Cartea înțelepciunii lui Solomon” [2,5 și 8,20], “Cartea lui Kohelet (Ecleziastul)” [12,6], “Evanghelia după Matei” [26,52], “Evanghelia după Ioan” [9,1-3], “ Epistola lui Pavel către filipeni” [2,6-7], “Epistola sobornicească a lui Iacov” [3,6]). De asemeni, în unele documente apocrife (“Evanghelia după Pistis Sophia”, “Evanghelia lui Toma” ș.a.).

In acest sens, regăsim textele de la Ioan 9, 1-2 si pe cele de la Matei 11, 9, 13, 14. Primul text din Sfanta Scriptura ne prezinta momentul in care Hristos si ucenicii Sai intalnesc un orb din nastere. Intrebarea ucenicilor “Invatatorule, cine a pacatuit; acesta sau parintii lui, de s-a nascut orb?“, a fost luata drept temei pentru reincarnare. Adeptii reincarnarii cred ca acesta era orb din nastere din cauza pacatelor savarsite in existentele anterioare.

In evanghelia dupa Matei(16,13-14),Iisus ii intreaba pe apostoli aca stiu cine este; dupa unii, el era Ilie sau Ieremia,sau unul dintre Proorocii care revenisera.
Tot in evanghelia dupa Matei,(17,10,13) apostolii vorbeau despre profetia intoarcerii lui Ilie, care trebuia sa pregateasca venirea lui mesia. Iisus spunea ca Ilie venise deja,dar ca nu fusese recunoscut.Ei au inteles ca vorbea despre Ioan botezatorul…problema e ca Iisus si Ioan, erau veri primari, Ioan era in mod limpede nascut, si singura madalitate in care ar fi putut fi unul si acelasi cu profetul Ilie, era sa fie reincarnarea acestuia!

Acest text este legat de relatia dintre Sfantul Ioan Botezatorul si profetul Ilie. Atunci cand vorbeste de Sfantul Ioan Botezatorul, Mantuitorul spune: “Atunci de ce-ati iesit? Sa vedeti un proroc? Da, zic voua, si mai mult decat un proroc… Toti prorocii si Legea au prorocit pana la Ioan. Si daca voiti sa intelegeti, el este Ilie, cel ce va sa vina” (Matei 11, 9, 13, 14). Adeptii reincarnarii vad in aceste cuvinte temeiul reincarnarii profetului Ilie in Sfantul Ioan Botezatorul.

De altfel, in Noul Testament se arata ca atunci cand Sfantul Ioan Botezatorul si-a inceput activitatea, invatatorii de lege si fariseii din Ierusalim i-au cerut sa-si dezvaluie identitatea: “Si ei l-au intrebat: Dar cine esti? Esti Ilie? Zis-a el: Nu sunt. Esti tu Prorocul? Si a raspuns: Nu. Deci i-au zis: Cine esti? Ca sa dam raspuns celor care ne-au trimis. Ce spui tu despre tine insuti? El a zis: Eu sunt glasul celui care striga in pustiu: “Indreptati calea Domnului“, precum a zis Isaia prorocul” (Ioan 1, 21-23).

Invatatura despre reincarnare vine in contradictie cu cele scrise de Sfantul Apostol Pavel in Epistola catre Evrei 9, 27: “Este randuit oamenilor o data sa moara, iar dupa aceea sa fie judecata” sau cu textul de la Ioan 5, 28-29, unde ni se descopera ca la sfarsitul veacurilor, fiecare suflet se va intoarce in trupul care l-a sustinut, apoi va urma Judecata Universala (Ioan 11, 24).

Potrivit dogmei Bisericii Ortodoxe, credinta in reincarnare anuleaza mantuirea in Hristos, desfiinteaza distinctia dintre creatie si Creator, neaga judecata viitoare si unicitatea persoanei.

Pe site-ul crestinortodox.ro autorul Adrian Cocosila lansează aceeași dezbatere, concluzionând:

Daca am ajunge la asemanarea cu Dumnezeu prin reincarnare, atunci ce sens ar mai avea ca Hristos sa moara pentru noi? Dar El a murit. Si nu din curiozitate, ci din dragoste pentru noi. A murit biruind moartea si a inviat cu trupul pe care l-a asumat, semn ca si noi vom invia cu trupurile pe care le purtam. Nu S-a oprit doar la aceasta biruinta, ci ne-a lasat trupul Sau ca hrana pentru dobandirea vietii vesnice. Asadar nu reincarnarea, ci impartasirea aduce asemanarea cu El. Si nu uitati, nu ne mantuim singuri, ci in comuniune cu ceilalti, ca toti cei intru Hristos sunt parti ale aceluiasi Trup.

VOI CE PĂRERE AVEȚI ?!

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *