scris de Mihai Rapcea

n dezbaterea lansat ieri pe site-ul adsa pe tema onorariilor minime problemeles-au pus din perspectiva avocatului și a beneficiului pe care acesta l realizeaz.n opinia mea, este un punct de vedere egoist și ngust ce nu trebuie sprevaleze. S nu uitm c la origini, n Grecia antic, avocații erau doar niștebuni oratori, cu o bun reputație printre cetțeni, ce luau cuvntul n procese,ca aprtori ai unor cauze individuale sau colective, cu titlu EMINAMENTE GRATUIT !
n secolul așa-zis al luminilor, cnd Umanitatea a ieșit (zice-se !) din ntunericul ignoranței, dnd de tenebrele și mai mari ale celui ce a aflat, descoperind, c știe mai puțin ca nainte, vastitatea orizonturilor Cunoașterii contrasteaz puternic cu micimea moral și spiritual a indivizilor “moderni”, raportat la “slbaticii” noștrii predecesori. Sau, cum se exprima att de plastic Umberto Eco prin vocea unui personaj din romanul Numele Trandafirului: „Suntem pitici, dar pitici care stau peumerii acelor uriai i n nimicnicia noastr izbutim uneori s vedem mai departe dect ei la orizont”.
n aceeași manier, am reușit ca din nobila art a pledoariei și argumentației logice aunei cauze, odinioar rezervat doar celor puțini, aristocrației și elitei unei societți abiaieșite din negurile Istoriei, s facem, noi oamenii “civilizați” o “meserie”, o surs deagoniseal, un mijloc de trai.
Prostituarea avocaturii a ajuns la stadiul n care ți se interzice la propriu practicarea avocaturii N MOD GRATUIT ! Cum este posibil așa ceva ? O s dau un exemplu dinpropria mea experienț. Dintotdeauna am fost un om preocupat mai degrab de marile adevruri ale existenței dect de grija acumulrii unei averi materiale – ca dovad palpabil a succesului meu profesional. Mrturisesc c, de-a lungul celor 11 ani deavocatur, am acceptat probabil mai multe cazuri pro bono dect din cele care mi aduceau cștiguri. Probabil c aplecarea mea timpurie spre problematica specific societții civile m-a determinat s procedez astfel. Cert este c, n urm cu vre-o 5-6 ani, m aflam n postura de a reprezenta cu titlu gratuit mai multe persoane defavorizate, ce apelau la ajutorul unor ONG-uri n cadrul crora activam și eu ca membru fondator sau ncalitate de voluntar. Președintele unei astfel de Asociații, stul s m vad pltind din propriul buzunar onorariul minim stabilit la acea vreme de ctre Baroul București, pentru fiecare contract de asistenț juridic și delegație tiat (și erau destul de multe !), s-a decis s formuleze o cerere ctre Consiliul Baroului, prin care s solicite pentru persoanele asistate de respectiva asociație, asistenț juridic gratuit, acordat de ctre subsemnatul. La cteva zile de la formularea cererii, am fost chemat (tot eu !) la o ședinț a Consiliului Baroului, n care am fost ntrebat ce este cu “nzbtia” aia de cerere !? n zadar am explicat onorabililor consilieri de la acea vreme (n frunte cu rposatul Decan –Dumnezeu s l ierte și s l odihneasc !) despre nobilele intenții ce mi animau demersul, cci nu am fost crezut. O parte din cei prezenți m-au privit cu suspiciune, gndind c am descoperit o nou metod de a “șunta” obligația de a declara veniturile reale realizate, iar cei care m-au crezut m-au privit ca pe o anomalie a Naturii, un avocat “defect” la nivel de concepții și am fost sftuit “prietenește” s las idealismele și s m ntorc la jupuit clienții.
Evident, onorabilul președinte de ONG a primit un rspuns sec, cum c asistența juridic gratuit se acord doar individual, persoanelor ce ntrunesc condițiile, pe baza documentelor enumerate, etc., etc. urmnd ca avocatul s fie numit din categoria celor din oficiu, nefiind posibil alegerea preferențial a unui anume avocat, totul n ideea c acesta va fi totuși pltit din fondurile Ministerului Justiției. Concluzia mea este c atunci cnd abordm astfel de teme fundamentale, trebuie s nentoarcem la origini, (acolo unde ne trimit de obicei clienții nemulțumiți). Cci chiar și njurtura de mam nu exprim altceva dect nzuința inconștient a celui care i descarc astfel nduful, njurnd, de a-l expedia pe destinatarul njurturii n locul de unde acesta a aprut n lume, pentru a ieși din nou… mai bun, dac se poate. Raportndu-ne la originile profesiei noastre, nu trebuie s uitm c principalul nostru mobil interior ar trebui s fie unul profund uman: dorința de a face un bine clientului (de unde și corolarul acesteia, transpus n șugubțul dicton care mai circula odinioar printre clienți pe holurile tribunalului: “Ferește-te de avocatul care ți vrea binele, cci s-ar putea s ți-l ia !”.

publicat pe adsa.ro

CategoryUncategorized
  1. 07/10/2017

    Cum va putem contacta?

Write a comment:

*

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

© 2018 Cabinet de avocatura Mihai Rapcea

logo-footer

                

Shares