Sunt momente de liniște, n care reflectez netulburat asupra vieții mele, dar și a altor oameni pe care i cunosc. Aceast analiz pornește din dorința de a nțelege ce se afl n spatele istoriei personale, evenimentelor și drumului prin viaț a fiecruia dintre noi. Uneori pornesc n cutarea mea de la o problem de viaț concret, de la un eveniment sau o persoan, meditnd asupra semnificației unui eveniment, asupra unei aparente coincidențe sau… pur și simplu, de la suferinț (a mea, sau a altuia), ncercnd s deslușesc cauzele, sensul, scopul. Refuz din start ideea de ntmplare, cci baza acestei cutri o constituie nu att credința, ct percepția direct, intuitiv pe care o am asupra Divinitții, a crei Prezenț ordoneaz universul cu tot ce nseamn aceasta: absența hazardului, a entropiei. Caut semnele Divinitții n destinele și evenimentele aparent ntmpltoare, cutnd s deslușesc Sensul, scopul ascuns, firul ce unește n secret tot amalgamul caleidoscopic al Lumii.

Reflecția mea nu este una discursiv: nu trec n revist unul dup altul evenimentele din existența mea sau a unui alt individ. Caut mai degrab s ignor sensul, nțelesul singular al unui singur episod, ncercnd s privesc imaginea de ansamblu, s deslușesc modelul secret al puzzle-ului, ascuns n diversitatea de forme și culori a vieții cotidiene.

Uneori mi iese, alteori nu. Uneori, dac sunt suficient de… relaxat, m pomenesc c ntrezresc brusc, ca pentru o fracțiune de secund, o imagine de o perfecțiune incredibil. Este ca și cum te-ai chinui s focalizezi un telescop pe o capodoper din casa vecinului, pe fereastr. Nu-ți iese din prima. Uneori focalizezi excesiv pe un detaliu, alteori vezi ntreaga camera n ceaț, apoi tot mișcnd rotița lentilei, obții pe neașteptate imaginea cea mai clar pe care ți-o puteai dori. ncerc prin aceast descriere alegoric s pun n cuvinte un gen de percepție direct, instantanee, global și uluitor de amnunțit n același timp, plin de semnificații pe care le poți nțelege doar acolo, n acea stare, cu acel tip de minte non linear. Totul capt brusc sens, sens care nu este unul singur, ci o mulțime de sensuri, imposibil de explicat n cuvinte, ns perfect clare și evidente prin ele nsele, care toate se armonizeaz ntre ele ntr-un mod perfect. De fiecare dat – fr excepție, sublimul Operei la care sunt martor m copleșește, trezind n mine o stare de bucurie indescriptibil. Cnd m ntorc din aceast veritabil (și rarisim) stare de grație, am sentimentul unei ncrederi absolute n Buntatea lui Dumnezeu, n Planul Su, ce mi confer o liniște și o detașare nepmntean uneori chiar și n fața unor evenimente neplcute. Interesant este faptul c uneori, cnd m “ntorc” la starea mea obișnuit, savurnd “frimiturile” ce rmn din percepția acelei mrețe Capodopere din care am ntrezrit pentru o clip Ceva, descopr uimit n memorie imaginile unor evenimente sau “poze” ale unor momente care nuau existat… nc. Nu de puține ori aceste “memorii” ale viitorului s-au confirmat, confirmndu-mi astfel obiectivitatea experienței.

Recitind acum cele scrise, m ncearc un sentiment de neputinț și descurajare. Ct de srac sunt ! n limbaj, n cuvinte și expresii. Ct de incapabil de a transmite plenitudinea experienței. Penibil ! M lovesc fr s vreau de limitele “lemnoase” ale limbajului “spiritualismului”, n care totul nseamn orice și unde fiecare, citind, crede c și recunoaște propriile experiențe. Voi posta repede aceast tentativ nereușit de comunicare, pn nu m rzgndesc…

S-ar putea să-ţi placă şi aceste articole
Latest Posts from Blogul lui Mihai Rapcea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *