Pufuli■a – planta de leac pentru afec■iunile genitale

Pufulita, remediu puternic in caz de afectiuni ale prostatei si cistita
Sub denumirea de pufulita sunt cunoscute mai multe specii inrudite: Epilobium hirsutum, cu flori rosii-purpurii si ceva mai mari; Epilobium montana, cu flori delicate, alb-roz, care creste spre munte; Epilobium parviflorum, cu florile foarte mici si care prefera malurile apelor si zavoaiele de salcie; Epilobium angustifolium, care seamana cu specia precedenta, numai ca are frunzele foarte inguste, ca la marar.

In linii mari, toate aceste specii de pufulita au aceleasi proprietati terapeutice, fapt demonstrat atat de compozitia lor chimica, foarte asemanatoare, cat si de experientele de laborator care au concluzionat ca au eficienta in aceleasiáboli. Ca factor curativ, se foloseste toata planta.

Sub forma de infuzie, pulbere si tinctura se recomanda in adenom deáprostata,ácanceráde prostata, scrotal, genital si renal, hepatita virala A, B, C, ulcer gastro-duodenal, cistita, nefrita, litiaza urinara.

Infuzia se prepara punand la macerat, de seara pana dimineata, patru lingurite de pulbere in jumatate de litru deáapa. Dimineata se filtreaza, iar maceratul obtinut se pune deoparte. Planta ramasa dupa filtrare se opareste cu inca jumatate de litru de apa clocotita, dupa care se lasa sa se raceasca si iar se filtreaza. La sfarsit, se combina cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ un litru de preparat, care se administreaza pe parcursul unei zile, in doua-trei reprize.

Indicata si in caz de cancer reclat, genital, scrotal

Infuzia de pufulita se recomanda ca adjuvant in tratamentul cancerului de prostata, rectal, genital si scrotal, in caz de ulcer gastroduodenal si in cistita, nefrita, pielonefrita, litiaza urinara.

Pulberea se obtine macinand planta bine uscata in rasnita electrica de cafea si se administreaza cate o lingurita rasa de 3-4 ori pe zi. Planta se tine sub limba timp de 10 – 15 minute, dupa care se inghite cu apa. Pulberea se recomanda mai ales in bolile de ficat in forma avansata, cand nu este permis alcoolul.

Tinctura se obtine din pulberea plantei cu care se umple pe jumatate un borcan, peste care se toarnaáalcooláde 70 de grade. Borcanul se inchide ermetic si se lasa la macerat timp de 10 zile, dupa care se filtreaza prin tifon si se pastreaza la rece, in sticle mici, inchise la culoare. Se administreaza pe stomacul gol, de patru ori pe zi, cate o lingurita diluata in jumatate de pahar cu apa.

Tinctura nu se recomanda in bolile hepatice foarte grave sau tumorale, maligne. In rest, este forma ideala de administrare a acestei plante, deoarece extrage foarte bine principiile active si este rapid asimilata de organism, avand efecte imediate.

Tinctura se foloseste timp de doi ani de la data la care a fost culeasa planta.

sursa: ziare.com

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *