Arima, Ariminia, Dilmun, Du Gitii

Despre Arima, ținut plin de mister și ascuns n cea mai tainic ceaț a istoriei, avem totuși ceva ziceri de la meseriașii n falsuri grecești sau elenistice. Gsim n povestioarele lor c n inutul neamului arimilor din nordul Istrului tria, n vremurile fr de nceput ascuns bine sub pmnt, monstrul Typhoeu, sau Typhon, fiul lui Tartaros i al Gaiei, sau n alt variant feciorul dup zisa lor fiind zmislit numai de Hera, fr un principiu masculin. Dihania avea btrnețile cernite ru pentru c era o ntruchipare chiar de la zidirea lumii, un fel de furtun nimicitoare, un balaur naripat sau un gigant mai nalt dect munii, care scuipa foc; la mini, n loc de degete avea o sut de capete de dragon i, rsculndu-se mpotriva lui Zeus al grecilor care ajunsese stpnul cerurilor și pmntului, acesta suprat pe neasculttor, l-a fulgerat cu fulgerele din dotarea personal de unde i-a venit și beleaua, cu care l cunoaște azi ntreaga omenire dup meșteșug elenist.

Alte versiuni, ne zic tot dup priceperea lor, c n aceti munți tria ntr-o peșter fptura Echidna, un monstru cu trup de femeie, terminat cu o coad de arpe n loc de picioare. Cele dou fiare nimicitoare Typhon i Echidna, dup spusele lui Apollodor n Biblioteca, 2.1.2 și 3.1; Diodor din Sicilia n Biblioteca istoric, 2.43.3; Hesiod n Theogonia, versul 301 și Pausanias n Descrierea Greciei, 8.18, au dat natere mai multor montri care au ngrozit lumea veche dar mai ales mințile mincinoșilor, lsndu-ne astfel lista urmtoare cu blstmații pmntului: Kerberos, Hydra din Lerna, Himaira și Sfinxul.

n cele scrise de Dionisie Periegetul, tritor al secolului ll al erei noastre, i amintește pe miticii arimaspii cu numele de arimani, iar Homer(secolul Vlll .e.n.) n Iliada, 2.781–783 spune c patria lui Thyphon, cel mai renumit titan, era ara arimilor sau Arima, n Odiseea, poetul spune despre acest teritoriu de legend c este n inutul hiperboreenilor din nordul Istrului.

Alte informații despre țara Arima vin de la maestrul mincinoșilor Herodot unde n Istorii, 4.9–10 zice c gigantul Thyphon s-a luptat cumplit cu jupnul lor Zeus dar a fost nvins și pus la popreal pe vecie. n alt parte a crții amintite gsim o alt poveste despre ținutul legendar de la nordul Istrului unde poposește n muncile lui vnosul Hercule, care, dnd peste stpna țrii numit Echidna, regina din ara arimilor, o femeie jumtate om i jumtate arpe, pe loc i s-a aprins arztorul și din nfierbințeala aceasta s-au nscut Scythes; Agathirsus i Tracus, moii celor trei mari neamuri arimine – sciii, geii i tracii – care, dup zicerile lor se trag din neamul titanilor. n unele povești venite tot de la greci se spune c arimaspii și-au avut slașurile la poalele munților Riphei(sau a Rpei cum se aude la urechea noastr) care era Caucazul de la Istru sau Carpații de azi.

Xantos ce a trit pe la anii 500 .e.n., fiind printre primii istorici greci care ncearc reconstituirea istoriei triburilor și orașelor grecești pe baza legendelor, n lucrarea Istoria grecilor spune c, peste ținuturile unde Zeus l-a btut mr pe titanul Tiphon, dup acele vremuri crncene domnise un rege vestit cu numele de Arimus sau Arimun. Dar n poezia noastr popular Aram sau Arim este numele unui erou iar vitejii care lupt alturi de el se numeau haramini.

Tbliele de plumb descoperite la Sinaia l-au scos la lumin pe strmoul neamului get, puternicul Mo Arimin. Numele a fost dus n peninsula italic prin migrația ausonilor fiindc l gsim la umbri unde Jupiter n vechile lor legende mai era numit cu apelativul de Ariminum sau Armunus adic al ariminilor. Dar și romanii aveau o zicere aparte pentru Jupiter, numindu-l Ruminus, adic cinstite fețe ale Satanei, un fel de rumun dup cum scriu și tblițele de plumb pe care le-ați fcut disprute, iar rzboinicul Marte cel nscut n glia geților mai purta epitetul de Arimanios.

Scriitorul Marcus Terentius Varro(116 .e.n. – 56 .e.n.) n lucrarea De Rerum rusticarum Libri I 2, 7 ne las mrturie despre un ținut din peninsula italic numit Ariminum astfel: ,,An non M. Cato scribit in libro originum sic? Ager Gallicus Romanus uocatur, qui uiritim cisAriminum datus est ultra agrum Picentium. in eo agro aliquotfariam in singula iugera dena cullea uini fiunt.” Și penru noi avem: ,,Oare nu Cato cel Btrn a scris cinstit despre nceputuri astfel? Romanii i-au chemat pe gali n pmntul pn n Ariminum crora, separat li s-au dat acolo ogor și pentru gru, fiecruia un iugr(cam 25 de ari) și cte zece mpreun pmnt pentru viț de vie astfel hotrniciți.”

n anul 268 .e.n., la gura de vrsare a rului Ariminus, intr-o zona care anterior a fost locuit de etrusci, umbri, greci și gali, romanii au fondat colonia Ariminum, care astzi se numește Rimini.

S v mai bag o șpang-n dos jeguri odioase și cin monstruos, zic eu dup zisa lor, adic a latinilor din vechime care se plimbau prin Roma, c aceștia l alintau pe Mithra(cuvntul nseamn bonet n latin) sau Sarmis dup glia strmoșeasc, cu vorbulița Arimanius, și chiar spun c m las dus de lumina adevrului și tria timpurilor nepieritoare fie n veci trectoare și loc de izvod pentru cei curajoși. Și tot cu asemenea vorb subțire l descoperim invocat pe Mithra pe o plac gsit la Buda de azi. Adic s ne dumirim mai mult de o leac, Fiul Omului sau al Luminii cum l știau geții pe Sarmis sau Mithra era din țara Ariminia sau Arimania, dar baștina mai era numit și Ruminia sau Rumunia, de nu va fi suprarea prea mare pentru adevrul cu care ndrznesc s v plesnesc peste rt. Ori aceste denumiri vin din vremea timpului uitat cnd legendele stteau la sfat de tain cu nțelepți de seam și nu lepre sau otrepe care au mnjit cinstitul obraz strmoșesc cu ccat jidovesc mai puturos ca pucioasa și mai otrvitor dect veninul de aspid.

ns aceste mituri nu snt scoase din plria lui hocus-pocus, ci ele reprezint o realitate istoric intrat n legend și fabulos despre care timpul nu a avut rboj s o treac la catastif și astfel a rmas povestea fr tiv iar rii s-au pus pe destrmat pn ce, din uluitoarea comoar a rmas un rahat. De vom avea ndrzneal și nu luciu cu spoial, atunci vom rsfoi, fr a ne feri, alte foi din vremi uitate și din alte meleaguri unde gsi-vom n tblițele asiriene din secolul Xlll .e.n. pe vijelioasele triburi de pstori akhlamu care i țineau slașurile n nordul Asiriei n munii de la izvoarele Tigrului i Eufratului, sau mai sus i mai mprtiate ori adunate dup vremuri i oameni. Regele asirian Tiglatpilesar l zice ntr-o inscripie din anul 1112 .e.n. c a adus la ascultare aceste urdii prdtoare de ruleni ce nu se ddeau n lturi de a veni n ospeție la asirienii care nu doreau s le vad mutrele: ,,De douzeci i opt de ori am trecut peste Eufrat pe urmele seminiilor akhlamu-arameene, de dou ori pe an.” Inscripția prezint numele triburilor att cu numele akhlamu ct i arameene ca s ne fie limpede de ce hoțul defileaz prin istorie cu nasul pe sus. Numele populației de pstori vine de la akh: lna tuns a unei oi + lama: belug, adic cei bogai n turme. Alii bntuiți de vedenii și revelații sataniste aproape c au reușit s le fure istoria, deși ei n acele vremuri nici nu existau ca popor, iar mai trziu cnd au scos nasul n lume, consemnrile i-au amintit ca bogai n lepr, jeg și viclenii. Tiglatpilesar l i mai numește pe arameeni, armaya, iar țara lor Aramu, adic Arima de la noi. n secolul Vl .e.n. regiunea respectiv era cunoscut sub numele de Aryanam adic ara ariminilor. Și tot pentru aducere aminte ntunecaților, le pun n nas documentele regelui Salmanasar lV(782-722 .e.n.) unde ara Amuru a arameenilor, este scris i Arumu, mai trziu fiind menționat și Aramu iar limba pe care o vorbeau neamurile respective se numea aramii, dar n alte texte aceti locuitori erau numiți sabei(nțelepți) ca i cei din sudul peninsulei arabice i chiar un trib de pe malurile Istrului! Hopa-tropa, uite-așa, v-am pus nc de-o belea!

Pliniu cel Btrn(23-79 2.n.) n Istoria natural scrie c denumirea naional a sciilor și perilor era aramei dup limba greac i aramani dup limba latin, veniți din vechii aramei: ,,Persae illos(Scytharum populos) Sacas in universum appellavere a proxima gente, antiqui Aramaeos”. La fel scrie n Geografia și capadocianul Strabon cu vreo 50 de ani mai devreme despre neamurile scitice din nordul și sudul Mrii Negre, deci nici urm de boial ivrit sau alta nscocit la loc ntunecos cum s-a fcut n secolele XlX-XX.

Pentru a v dovedi ct snteți de ntunecați n suflet și ce venin aveți n guș mpotriva neamului mioritic, dau și cteva nume de familie romnești: Armanca, Armenca, Armencea, Ariminia, Armin, iar Arimie Popa se numea țranul care a descoperit comoara de cosoni n anul 1803 din munții Orștiei . Arima este nume de familie și de brbat la japonezi preluat de la neamul ainu, dar și numele unei localitți din prefectura Hyogo din aceeași țar; un munte n Cilicia și un munte lng cetatea Troia. Vedeți ntunecaților ct de bine se leag mitologia cu istoria și cu lingvistica adevrat și nu cea latinizat! Dac eram ieșiți din haznaua latrinitții, trebuia s se aud ceva ziceri de Latin, Latinescu, Latineanu dar nici un fel de zumzial de acest fel nu zbrnie pe urdiniș pentru urechile surzilor sau tmpiților. N-ar fi fost ru nici Latinovici, fiindc tot ne dau trcoale niște fiare turbate ale ntunericului satanist.

n unele legende emeș despre ținutul Dilmun se spune c Enki(strmoșul pmnt sau Pmntul) mpreun cu perechea lui Enlil(ținutul Cerului, povestea era ntocmai la vechii egipteni ntre Geb și Iaho) snt uniți prin muntele Dilmun, unde nu este moarte, nu este dect fericire și bucurie, fiind un loc luminos și strlucitor plin cu pomi fructiferi și ape rcoritoare, flori și plante hrnitoare, iar oamenii snt veșnic tineri la fel animalele nu se omoar ntre ele sau nu snt omorte de oameni. Dilmunul este raiul sau grdina lui Dumnezeu. Din acest munte sfnt Dilmun curge ap vie, și tot aici s-a nscut neamul zeilor și al oamenilor n a noua zi de la nceputurile zidirii, adic din Maica Pmnteasc, poveste pe care o știm de la frigienii arimini prin mitul lui Cybele. Dar asemnarea este foarte evident cu scrierea despre Eno care s-a urcat la ceruri pentru a primi Legea Adevrului și Dreptții și vede plin de uimire minunile cerești, grdina raiului și izvorul cu ap vie ce curge de aici, precum și iubirea dumnezeiasc ce domnește n acest trm al veșnicei iubiri druit de ziditorul vzutelor și nevzutelor. Pentru a le dovedi rdcinile mitului l aduc de martor pe Dimitrie Cantemir care n Descrierea Moldovei n prima parte a secolului XVlll, ne las un crmpei dintr-o legend ce amintește de Sovița, o divinitate strveche feminin ce locuia n Ceahlu iar din coasta ei curgea apa sfnt – izvorul vieții. n alte scrieri de-ale nostre din aceleași vremuri, divinitatea Sovița este amintit sub forma Savela și atunci o gsim foarte ușor n Dio Sabelo de pe tblițele de plumb ale strmoșilor mei geți, din care m trag și eu ca getbeget. Vechile scrieri ale romnilor amintește aceast divinitate a strmoșilor noștri și cu numele de Sibila proorocița, Savila și Sevila, ea fiind fecioar.

Revin la legenda emeș care mai spune c n ținutul Dilmun s-a nscut neamul duhurilor cerești dar și cel al muritorilor n a noua zi de la pornirea marelui izvod al lui Sntu din iubirea lui nemrginite. Cum n Fc-Tora ei spun c i-a plit revelația cu zidirea lumii n ziua a șaptea, povestea nu are cum s se lege cu cea emeș/sumerian ci doar s fie tras prin inelul ivrit și acela jigrit s le fie de mare fudulie. Dar noi avem o asemenea zicere, dat de furi și trdtori ca basm sau poveste – ntreb atunci de ce ale lor snt revelații? – unde se zice c Sntu umblnd el prin lumea nc fr margini și fr chip, unde pmntul nu se nscuse din marea nemrginit, ns din mijlocul ei se ridica pn n naltul cerurilor Pomul Vieții. Sntu se ntlnește cu Nefrtatul și l pune pe acesta s-i aduc nisip de la rdcinile Pomului Vieții nfipte adnc n strfundurile mrii nemrginte, ca s zideasc Pmntul. n a noua zi de trud Dumnezeu face Pmntul și l așeaz s pluteasc pe marea de nceput. Asta dovedește c emeșii cnd au plecat n Ki-en-gi, din baștina carpatin mitologia religioas era conceptualizat foarte bine, iar geții rmași la glie aveau un calendar astronomic unde sptmna era de nou zile, poate legat tocmai de Facerea Lumii și nicidecum de tușinarea prepuțiului. Și ne-au pstrat tblițele de lut ale lor – despre ale geților de plumb s-a cam ales hoția și mișelia – o povestioar cu urcarea la ceruri a unui conductor pentru c a fost vrednic și cu mare iubire faț de cele sfinte, lund mereu aminte c pe pmnt primul gnd pornit spre lume este s faci numai bine iar fapta curat s fie binecuvntat de Legea Sfnt a Tatlui Ceresc, printe firesc a tot ce este n tot și ntors n Unu ca izvor nesecat de bine n lumea de lumin. Ne zic legendele adumbrite de uitare și rutatea unor nemernici care se cred buricații neamului omenesc despre Ziusudra(Zin Suddu) care a fost lugal(cu sensul de om mare sau conductor) n Șuruppak la nceputul mileniului lll .e.n. și a fost chemat n ceruri pentru dreapt judecat: ,,n ținutul de trecere/ n multele Dilmun/ locul unde se nalț Sfintul Soare/ ei l-au pus s locuiasc”. Mai dau o variant a acestui text, pstrat mai bine care spune despre legendarul lugal astfel:

Ziusudra, conductorul,

naintea lui An nsuși i Enlil s-a nchinat;

Care s-i dea viat cereasc,

Venicia cereasc cu care a fost uns.

n acele zile, Ziusudra, cpetenia,

Pstrtor a numelui. . . . . i OM,

n muntele de trecere, muntele Dilmun, locul unde soarele rsare,

Ei(An i Enlil) l-au pus s locuiasc”.

Restul poemului este distrus de pe tblița respectiv. Pentru a nțelege mai bine sensul profund al mitului mai propun o traducere al aceluiași text intitulat Rsplata lui Ziusudra:

,,Ziusudra, fiind conductor(primul dintre oameni sau pstor),

a urcat n faa lui Anu i Enlil, srutnd pmntul,

i An i Enlil dup ce l-au recunoscut

i-au druit via veșnic aidoma unui zeu,

a cobort n el n acest loc viața veșnic pentru a se ndumnezei.

n acea zi l-au fcut pe Ziusudra, pstrtor și pstor,

al animalelor mici i al neamului omenesc,

tritor spre est, peste muni, de Dilmun”.

Adic locul unde s-a urcat el n Rai sau Dilmun, este undeva n vest faț de Ki-en-gi, fiindc textul spune c el va veghea belșugul neamului omenesc și a tuturor animalelor mari și mici de undeva de peste munții din est, iar precizarea ne trimite la un teritoriu sau munte situat la apusul Ki-en-gi/Sumer care era baștina lui Ziusudra. n mitologia lor Dilmun era un loc situat undeva la marginea pmntului, fiind considerat un munte sfnt situat n cel mai ndeprtat loc al lumii, poveste identic cu țara Magog din Fc-Tora, situat n nordul cel mai ndeprtat, la marginea pmntului, iar dac punem alturi cele dou ziceri, vedem c ele ne aduc fr șpngi și baionete sau parale și alte miluiri, taman la toriștea carpatin. Povestea este foarte asemntoare cu cea a lui Enoh, care fiind credincios n sfnta cruce așa l-a iubit Sntu nct a fost ales s purcead n ceruri ajutat de doi ngeri de lumin, pentru a primi Legea Sfnt dup care s se diriguiasc neamul lui de oieri iar trmul lor s fie binecuvntat de Tatl Ceresc ca o Țar Sfnt. Și hoțomanii greci și-au tras un ce folositor lor și duntor nou, cioprțind și greciznd ce au luat, astfel c azi auzim de grdina hesperidelor asemntoare cu Raiul lui Sntu sau Dilmun, dar nu avem curajul s zicem nici ps nici fs fiindc antichitatea greac este temelia culturii europene și dac le tragi preșul de sub picioare, se duce dracului toat șandramaua, iar tmblul pornit la Atena și prin alte agore la fel de gureșe va fi fr margini!

n amintirea acelor vremi fabuloase dar pline de lumin lin, venit cald și senin de la cel de sus, și adus de ngeri veghetori și veșnic pzitori ai neamului omenesc, aceștia cuminți și asculttori, cnd nc nu dduse rul n ei, și-au zidit primul lcaș n noua patrie nchinat lui Anu n orașul Eridug, fiind și principalul lor centru religios. Ori numele templului este compus din eri: rugciune, a conduce, a nsoți, a ațța focul + dug: a fi ca fierul nroșit; adic locul unde cobora lumina cereasc sau cldura lui Utu/Soarele cam așa cum era și n baștina lor rmas n Carpați unde Kogaionul era slașul duhurilor de lumin. De aici Platon a luat povestea cu viteazul Er, iar ionii plecnd din Ionia n vestul ncețoșat și-au numit noua patrie Er și Eire ca o aducere-aminte a ținutului sfnt/strlucitor pe care l-au prsit din cauza rutților altora. Iar actualul nume al Irlandei, pstreaz tocmai denumirea legendar veche dar anglicizat, fiindc au stat mai multe sute de ani sub sabie englez(Ir + land).

ntr-un text religios emeș, avnd dorul de inim albastr nstrinat n arșițele din Ki-en-gi a vremurile trecute, se plnge scribul: ,,Lsați-m s privesc verdele cedrilor(corect ar fi verdele veșnic al copacilor cu sensul de conifere, adic o regiune acoperit de conifere sau un munte nalt), a țrilor neamurilor din Dilmun și Magan(Egiptul de sud sau jos). S vin s m vad, Enki! S vd locurile de acostare a corbiilor venite din Dilmun! S vd corbiile din Meluhha(Egiptul de nord sau sus) care aduc aur i argint și strlucitoarele lapislazuli din Haraly și lemn scump din Magan și din țara Marhashi(stat la est de Elam, pe platoul iranian) va aduce pietre preioase s se agațe la piept. Din Magan brcile vor aduce cupru, diorit piatra puternic, piatr pentru morminte, abanos care s-ți nfrumusețeze tronul puterii tale. Din ținuturile corturilor se aduce ln…, cetatea cu locuințe plcute Dilmun, trebuie s fie cea mai minunat cas”. nc un element important pentru aflarea locului mitic, ,,,verdele coniferelor” carpatine, de unde au venit ei n ținutul clduros mrginit de Tigru și Euflat și cnd, dup ce mureau, sufletele se ntorceau n baștina din cetatea lui Anu sau Sntu.

Mai multe inscripții de pe tblițele de lut descoperite n Iraq arat faptul c strmoii emeșilor/sumerienilor au venit din ținutul Dilmun pe malurile Tigrului și Eufratului, si c n vechea baștin, au nvat arta de a scrie!!! Numele Dilmun din eme-gi este scris Tilmun n akkadian și Tylos n greac, dar numele complet pentru acest trm de legende și lumi neștiute din vechile mituri emeș era ,,kur.dilmun.na” sau ,,kur Dilmun na” unde cuvntul kur din eme-gi poate fi nțeles și ca munte sau țar strin, ori a tri. Iar cuvntul Dilmun este compus din dil: catarg, vrf, nlțime + mun: ascuns, srat, greu de ajuns. Pentru cuvntul na avem sensurile de om n viaț, brbat, femeie, stnc, nlțime, ap, a curge. Dar avem n eme-gi cuvntul tilmun care nseamn cinste sau respect, iar trmul legendelor emeș mai este scris și Telmun. Toți cuttorii de istorii și istorioare adevrate, dar mai ales revelate fiindc aici se bat ru apele marii minciuni, nu au reușit s gseasc locul cu pricina, unii stabilindu-i niște destinații tare ciudate și imposibil de adus pe calea adevrului, alții mai atenți cu propriul obraz ne spun c numele mitologicului trm și munte ar fi fost n funcție de vremuri, n mai multe locuri, dar rup din legend ,,nevinovații” tocmai caracteristica fundamental – un ținut al vieții veșnice unde se duceau sufletele celor rposați și trona Dumnezeu.

Nemuțul nostru pripșit n Ki-en-gi avea un duh al scrisului cruia i spuneau Me(cel ce proclam, cel ce este nelept) dar i Sagi cu sensul de crainic sau prooroc, graie divin. Era scribul divin n mitologia de nceput a religiei eme, avnd ns slaș n insula Dilmun unde se afla și raiul și unde zic tblițele lor c au nvțat taina scrisului. Pe tblia de plumb 33 descoperit la Sinaia se spune c dage balo a trimis un sol la besii cei veseloi cu ceva misage…! S le amintesc o zicere care le va supra ru clpugile: sciții din nordul Mrii Negre aveau un trib numit saci pe care emeșii l-au scris sa.kas dar referindu-se la populația carpatin martu, condus de lugal Marte!

Dar unde era aceast misterioas și fabuloas insul Dilmun?

S pornit pe drumul cutrilor cu informațiile venite de la emeși care nu au trecut prin ciurul revelațiilor sataniste și gsim pe o tbli de lut de-a lor ce ne spune c templul Nin-Gal a trimis spre apus o corabie n insula Dilmun, cltorie care a durat 2 ani i s-a ntors cu aur, minereu de cupru, pietre preioase i piatr pentru realizarea statuilor i vaselor.

n nsemnrile cartografice din secolul l al erei noastre ajunse pn la noi, ntre vrsrile n Istru ale rurilor Olt i Vedea, fluviul se bifurca i forma n acele vremuri pn dup 1900 o insul pe care era cetatea Dimum. Cum cea mai veche scriere a fost descoperit la Trtria iar tbliele geilor dovedesc fr tgad c pe toritea strmoeasc meteugul scrisului era foarte rspndit, insula Dilmun din scrierile eme este insula cu localitatea Dimum unde s-au descoperit numeroase vestigii arheologice din mileniul lV .e.n. Pentru c tot aici era i raiul unde se retrgeau sufletele celor vrednici pentru a se ntlni cu sufletele strmoșilor adic a Celor Mari cum apar n manuscrisele esene, emeii de fapt pstrau n amintire locul de unde au migrat. Lsndu-ne informații c din acest loc aduceau aur, minereu de cupru, pietre preioase i piatr pentru realizarea statuilor i vaselor nseamn c aceast insul era un teritoriu mult mai mare unde existau muni cu exploatri miniere i cu piatr bun pentru prelucrat dar i numeroase lcae de cult i de civilizaie unde se scria vrtos i se venerau anumite duhuri. Dac venim de pe Marea Neagr spre Galai, vedem aici c fluviul primete apele Prutului care curg din nord. Geografic, teritoriul locuit de strmoii notri se asemna cu o mare insul pentru c era nconjurat de ape: la nord i vest era Tisa, la sud-vest, sud i sud-est era Istru iar la est i nord-est era Prutul. Prin generalizare insula Dilmun este localitatea Dimum de pe malul drept al Istrului dar i teritoriul locuit de strmoii notri unde reveneau la judecata de apoi sufletele celor rposai din ndeprtatul Ki-en-gi. Iar țara Dilmun este ntregul areal locuit de Neamul Ales de An/Sntu din Carpații Pduroși pn n Peloponez și de la Bug sau Nipru pn la malurile Ariei! Legenda a fost cunoscut i de greci care ne amintesc n scrierile lor de insula fericiilor undeva la gurile Dunrii unde se duceau sufletele eroilor s se odihneasc. Odihni-i-ar moartea pe toți mincinoșii și fctorii de revelații și vedenii sataniste!

Geograful grec Dionisie Periegetul din Bitinia, care a trit n timpul mpratului Domiian(81-96) scrie: ,,Deasupra prii din stnga Pontului Euxin, n drept cu Borystene se afl n mare o insul foarte renumit nchinat eroilor i care insul este numit Leuce, fiindc fiarele slbatice ce se afl acolo snt albe. Dup cum se spune, acolo n insul se afl sufletele lui Achile i a altor eroi care umbl prin vile lipsite de oameni”. n Cosmografia de la Ravena din secolul Vll, este amintit oraul Tilmun pe Dunre, termen identic cu cel folosit de akkadieni și alți semiți, și evident o modificare n timp a numelui din Dilmun, n Dimum apoi Tilmun.

Hoțomanii ivriți, plcndu-le zicerea arimin, au primit de la ntunecimea Sa o revelație care zice c n ținutul Parvaim(prva: oaie cu lna scurt + im: pmnt) amintit n ll Cronici ll, era aur foarte mult de unde l-ar fi adus și Solomon pentru mpodobirea templului su. Dar fctura lor ne las s credem c n fapt este vorba de o regiune mitic care poate fi identificat cu raiul, pentru c aici este locul de slșluire a lui Enoh sau Eno dup tblițele noastre. Legenda este asemntoare cu cea a nțeleptului Ziusudra, numit Utnapiștim n textele akkadiene care așeaz locul șederii lui ntr-o insul sau țar ,,la gurile sau malurile fluviului cel ndeprtat” cum zice epopeea lor Ghilgameș, n ,,locul de unde rsare și soarele”. n mitologia emeș/sumerian Ziusudra locuia ntr-un trm ndeprtat, cunoscut drept țara Dilmun sau Bar-Bar(cetatea nțelepciunii)!!! Solomonarii noștri se instruiau n cetatea Babar de unde plecau n lume s-i lumineze pe alții cu lumina cereasc primit de la Sntu.

S facem o sam acestor ziceri ca s limpezim apele și mințile: Ziusudra a mers n rai la Anu/Dumnezeu undeva n apusul nnegurat și aici a fost binecuvntat cu veșmnt de lumin pentru a tri n slava cereasc. Raiul este pe o insul, un ținut mai ntins sau un munte cum ne spun legendele lor și tot de aici au plecat ei n Ki-en-gi ducnd și obișnuința scrisului n noua patrie. Legenda ajuns n cultura akkadian spune c insula sau țara Dilmun/Tilmun se afl ,,la gurile sau malurile fluviului celui ndeprtat… locul de unde rsare soarele”. Ori documentele din primele secole ale erei noastre amintesc de insula Dimum de pe cursul inferior al Istrului iar n secolul Vll este numit Tilmun, la fel ca n akkadian. Iar tot ținutul sau țara Dilmun, adic ntreg spațiul carpatin mioritic cu Ardealul n centru unde era cetatea lui Dumnezeu/Anu și raiul se afl ,,pe malurile fluviului celui ndeprtat… sau la gurile lui”, iar dac vrem revelații, atunci trebuie s ne lsm tmpiți de minciunile ivriților, a ebraiștilor și altor fctori de fcturi sataniste.

Dar mai avem un izvor ca s dovedim originea cetții lui Anu – Dilmun – sau a raiului c se afl n ținutul nostru. n Europa snt acele monumente megalitice specifice din mileniile V-ll .e.n. numite dolmen și care reprezint un fel de mas format dintr-o piatr plat așezat orizontal, sprijinit pe dou sau mai multe picioare tot din piatr, fiind morminte colective fcute de comunitțile umane pentru a-și cinsti strmoșii. n limba celt mormntul se numea tolmen, apropiat de cuvntul akkadian ,,tilmun” avnd același rol de loc nchinat liniștii celor rposați.

n tblițele de lut ale emeșilor țara Dilmun cu care ei fceau comerț, este menționat ncepnd cu anii 3200 și o fac pn pe la 600 .e.n. Pe o tbliț descoperit n vechea cetate Lagash(cca. 2520 .e.n.) snt nregistrate: ,,corbii din Dilmun și din alte țri strine care mi-a adus lemn/copaci din pdure”. Nu dup mulți ani, lugal Urnanșe din Lagash a lsat scris pe tblițele de lut c a adus lemn n Ki-en-gi din țara Dilmun(cca. 2500 .en.). Pe la anii 2100 .e.n. lugal Urnammu din dinastia a treia a cetții Ur amintește n tblițele comerciale c are cale liber de negustorie cu țara Magan(Egiptul de Sus), de unde a adus cupru n Ki-en-gi. Comerțul cu țara Dilmun a nflorit n perioada Larsa(cca. 2000-1763 .e.n), dup care a deczut, fiind reluat n perioada kașit, populație de neam arimin ce a stpnit Ki-en-gi mai bine de 150 de ani pn la nceputul secolului XlV .e.n. Amintesc aici doi conductori din Dilmun, poate coloniști rumuni ai Bahreinului: Rimun(cca 1460-1450 .e.n.) și Illi Ibașra, care a fost guvernator kașit pe la anii 1340-1330 .e.n. Grecii vechi spuneau despre fenicieni c ar fi venit din Tylos, adic Ki-en-gi sau Sumer ori Barhein cum a fost nțeles mai trziu.

Dar avem informații venite și de la akkadieni unde regele Sargon l(2242-2186 .e.n.) din Akkad/Agade a lsat mrturie prin tblițele de lut c a reușit de trei ori s ajung pn la Marea de Sus(Marea Neagr) unde și-a splat sbiile și a ncercuit, capturnd cu mna lui ținutul Tilmun. Poate c aici țara Tilmun este Canaanul, dar cine știe ce surprize ne pot da spturile arheologice? Pe la anii 1800 .e.n. alte tblițe de lut se refer la o expediie comercial ,,ctre Dilmun pentru a cumpra cupru de acolo”, iar Sargon ll al Asiriei n secolul Vlll .e.n. se laud c a ajuns cu granița imperiului su pe malul mrii de sare(Marea Moart) care era n margine cu țara Dilmun, adic Canaan.

Dilmun este amintit n perioada kasit a regelui Burnaburiaș(cca 1370 .e.n.) unde un sol al acestui regat trimite scrisori ctre superiorul su din țara Dilmun/Tilmun. O inscripție asirian de pe la 1250 .e.n. spune c regele acestei țri urmeaz s i-a n stpnire și țrile Dilmun și Meluha/Egiptul de Jos, precum și Marea de Jos și Marea de Sus, pe care le putem identifica drept Marea Roșie și Marea Mediteran.

Scrierile de pe tblițele de lut arat limpede c, cel puțin la nceput, țrile Magan/Makan i Meluha au fost situate n aceeași direcție cu Dilmun, dar aceasta era mai departe – iar mai trziu, situația s-a menținut dovedind trinicia legturilor spirituale și de neam. n acest context Bahrainul a fost numai un contor al Ki-en-gi ctre aceste ținuturi ndeprtate așa cum dovedesc și spturile arheologice chiar dac unii ncearc s strmbe adevrul dup interesul lor.

n Failaka din Barhein s-a descoperit un templu al lui Imzag, zeul din Dilmun care i proteja pe negustorii ce fceau cltorii ctre acest ținut și texte scrise ce vorbesc despre cștiguri și pierderi realizate n aceste drumuri lungi, dar unii s-au repezit s declare insula ca teritoriul legendar deși el era la numai 110 km de continent și nu se poate vorbi de lungi perioade de navigație.

n urma spturilor fcute n ruinele orașului vechi Uruk s-au descoperit pn acum mai mult de 4000 de tblițe de lut, cercetndu-se numai o parte a incintei lcașului de cult Eanna. Pe acestea snt menționate att topoare de lupt mnuite cu o mn sau cu dou mini ct și unelte aduse din Dilmun. Dar listele tblițelor mai precizeaz și baloți de țesturi pentru mbrcminte, dovedind c la sfrșitul mileniului lV și nceputul celui urmtor, ntre cetatea Uruk și țara Dilmun existau relații comerciale strnse, de ele ocupndu-se un demnitar special. ns tblițele mai sugereaz c numele de Dilmun este atribuit și unor țesturi sau unelte și arme din metal, poate pentru a fi etalon calitativ n raport cu produse similare venite din alte regiuni.

n anul 711 .e.n. Sargon a zdrobit o coaliție a micilor regate filistene sprijinite de Egipt și cred c inscripțiile se refer tocmai la aceste fapte unde filistenii snt obligați s recunoasc suveranitatea asirienilor. Tblițele din arhiva regal ne spun c n anul 710 .e.n. Sargon ,,a primit daruri din partea regelui din Dilmun, o ar care se ntinde ca un pete, 60 de ore de mers clare, n mijlocul drumului pe mare ctre locul unde soarelui rsare.

n timpul domniei regelui asirian Sargon(722-705 .e.n.), Dilmun i Magan snt declarate a fi ,,pe mai departe parte a mrii inferioare i exist, de asemenea, o trimitere la ,,marea Magan”, aici fiind vorba mai mult de Canaan și Egiptul de Sus, regele Uperi din Dilmun, trimițnd tribut imperiului asirian. n 544 .Hr., Dilmun dispare din scrierile mesopotamiene atunci cnd, n conformitate cu un document administrativ, Nabonidus, regele Babilonului, a avut un guvernator acolo.

n zorii mileniului lll .e.n. se vd obiecte n Ki-en-gi care au provenienț sigur din culturile ariene, adic tot carpatine din Mohenjo-Daro și Harappa, comerț care se va dezvolta și va continua o perioad lung de timp, civilizația fiind cunoscut și sub numele de Sindhu Sarasvati, primit de la numele celor dou ruri care le-a fost leagn timp de 1400 de ani. Odat cu secarea rului Sarasvati pe la mijlocul secolului XVlll .e.n. aceste civilizații s-au prbușit. Aici arienii veniți din Carpați au dezvoltat o cultur uluitoare avnd legturi strnse cu cellalt neam ce a migrat pe la mijlocul mileniului lV .e.n. n Ki-en-gi/Sumer. De aici emeșii primeau lemn pentru construirea corbiilor ce umblau pe mare, fiind un punct nodal n comerțul cu cele dou ținuturi egiptene Magan și Meluha. Corbiile care circulau pe fluviul Sindhu/Indus se numeau n sanscrit mohanna iar limba romn veche mai pstreaz cuvntul mohan pentru omul urt și posac, și mohonie pentru femeie urt și mohort.

n mitul sumerian Enki i Ninhursag, care povestește despre epoca de nceput a civilizației emeș n Ki-en-gi, raiul este descris astfel: ,,cioara nu mai ip, fazanul nu mai strig, leul nu mai ucide… omul nu spune: «E miezul nopții », ecourile vocii crainicului sau vestitorului sorții nu se mai rostogolesc, cntreața nu mai spune elelo, iar n afara orașului nu mai rsun strigte”. Strigtul veghetorului de pe catargul mare și anunța sosirea n limbi indiene de pe coasta de vest este elelo! Noi avem alelei, cuvnt care exprim mnie, amenințare, bucurie sau prere de ru.

n perioada stpnirii akkadiene asupra Ki-en-gi(2350-2150 .e.n.), unele sigilii ne nfieaz o zeitate care ține de pr un hoț sau prizonier. Divinitate apare de asemenea, cu piciorul pe o cprioar, dar uneori pe un piedestal mic, purtnd o rob lung sau un fel de fust iar pe cap avea o frizur cu coarne sau o plrie nalt și cilindric. El a fost identificat ca fiind zeul Amurru. n texte i imaginile de pe cilindrii sigiliu numele lui este scris d / AN.MAR.TU sau d / MAR.TU(mar-tu: nomad, nscut n cruț), i anume, ,,Dumnezeul Occidentului n akkadian. El este de multe ori vag numit zeul Amoriilor din cauza asocierii sale cu textele care scriu despre deert i step. El a devenit fiul lui Anu, zeul cerului i a fost adesea asociat cu Sin zeul lunii, fiind menționat și ca zeu al rzboiului. Trebuie amintit c n dou texte akkadiene se arat despre acești neliniștiți c ,,MAR-TU provin din ghicitori Dilmun”, sau ,,ghicitorii MAR-TU vin din țara Dilmun. n textele descoperite la Ibla sau Ebla(oraș n sud-vestul Siriei la 55 km de Alep, azi numit Spune Mardikh, renumit pentru cele 20000 de tblițe cu scriere cuneiform, datate n jurul anului 2250 .e.n.) populația MAR-TU este menționat n principal n legtur cu pumnalele din metal i prizonierii de rzboi. La nceputul mileniului ll .e.n. apar mai multe dovezi epigrafice și arheologice, unde neamul martu este prezent n istorie, chiar dac altora zicerea le este dureroas și de mare suprare.

Lugal Susin din Ur pe la anii 2034 .e.n., ridic un zid mare de aprare n partea de nord a Ki-en-gi pentru a-i opri pe nepoftiții martu care se nvolburau ca un ru n tumult peste ținuturile emeșilor. Scrierile numesc populația martu ca venind din Didanum, regiune situat astzi n partea de nord-est a Siriei. Pe la noi se gsește numele de familie Didanu și nu ar fi ru se ntrebm ce și cum, poate așa vom ieși din prostie, cutnd și scormonind! n Facerea din Fc-Tora, Dodanim este fiul lui Iavan și a avut ca urmași pe Elisa, Tarsus și Chitim, adica cetatea Troia cu geții dardani, Tarsus ca una din ținuturile ionilor sau pelasgilor de pe țrmurii de vest ai Asiei Mici iar Chitim sau Getaim cum apar n Vulgata snt filistenii. n unele texte asiriene și din Ugarit, neamul martu mai este scris amurru – de unde li s-a mai spus și amorei sau amoriți – sau arrumu, cuvnt apropiat de arimoi folosit de Homer și Hesiod pentru o populație din nordul Istrului din țara Arima.

Amoriii(amurru sau arrumu) snt amintiți și n Tora, la Facerea 10,16 ca locuind partea muntoas din Canaanului, fiind descendenți din Ham dup Deuteronom 3:11. Ei snt descriși ca un popor puternic ,,de statura mare cum ar fi nlimea cedrilor, care au ocupat terenul la est i la vest de Iordan, iar regele lor, Og(noi avea n nordul Maramureșului cetatea Ung, iar n Ki-en-gi avem orașul Unug semitizat n Uruk), fiind pomenit mpreun cu neamul su, ca ultima ,,rmi a Refaiților”(Deuteronom 3:11). Dar ,,refaim” snt populația din Canaan ce a ajuns n acele locuri plecnd de lng munții Refa, Rifa sau Ripha cum au scris latinii, adic spre lumina noastr și ncrncenarea ntunecaților, munții Carpați unde bștinașii geți din est se mai numeau carpi, și care ajungnd pn n peninsula arabic, acolo s-au numit carbi. Folosind n Fc-Tora lor numele de refa + im care nseamn pluralul, jegurile ivrite s-au dat de gol cnd și-au ticluit monstruoasa scriitur prin care au urmrit s se pun moțul neamului omenesc iar pe noi s ne scoat n afara istoriei. n secolele ll-l .e.n. ivriții erau vorbitori de limb greac iar majoritatea covrșitoare a populației nu mai cunoștea limba ivrit, atunci traducndu-și ei textele sacre n limba adoptat ce le devenise limb liturgic. Intrnd sub ocupație roman n anul 63 .e.n. ei s-au pus pe nvțat limba noilor stpni, așa se explic și denumirea latin a munților Carpați aprut n Fr-Tora lor satanist. Populațiile amoriilor din textele ivrite – mai corect refa, geta sau arrumu – par s fi ocupat iniial regiunea se ntindea de la vest, nlimile Mri Moarte(Facerea 13,8 și 14,7) pn la Hebron(Deuteronom 3,8; 4,46-48), mbrind Galaadul i Basanul, cu valea Iordanului pe partea de est a rului, ar a ,,doi mprai ai Amoriilor”, Sihon i Og, cele dou sttulețe fiind independente. Dar neamul arrumu era și n Ierusalim, fiind numit n scrierile lor iebusiți. Partea sudic a muntilor din Iudeea este numit ,,muntele Amoreilor” dup cum ne zice n Deuteronom 1,7,19,20. Dar tot prin ținuturile pomenite de scrierile vechi din regiune, ca fiind locuințele neamului martu, textele hitite spun c slșluiau neamurile de pstori arimini, kabiru, amintiți de vechii greci n zeci de lucrri. n Gaza de azi avem orașul Abasan-al-Kabir, astfel nveșnicindu-și filistenii/khabirii amintirea pe acele locuri cu o istorie falsificat n totalitate de ctre pricepuții ivriți n antichitate și fioroșii cazari n prezent.

n scrierile emeșilor, țara Amuru sau Arumu a fost scris numai Mar-tu, și asta ncepnd aproximativ cu anii 2400 .e.n., teritoriul fiind plasat totdeauna n vecintate, ctre apus, aici incluznd ținuturile Asiei Mici pn al Marea Neagr și Marea Mediteran precum și cele ale Palestinei.

Vechimea neamului martu n informațiile venite de la emeși, apare la sfrșitul mileniului lV .e.n. cnd lugal Enmerkar ca fondator al cetții Unug/Uruk zice c a avut legturi cu stpnul din Aratta. ntr-un alt text cunoscut sub numele de Lugalbanda i pasrea Anzud, ne descrie cum neamul martu a aprut n ținuturile stpnite de Enmerkar, scrierea fiind fcut la mplinirea celor 50 de ani de domnie nentrerupt. Pentru oprirea nvlitorilor la granițele din nord, Enmerkar hotrște construirea unui zid care s mpiedice vizitele cetelor de prdtori. Regele Naram-Sin ne las mrturie c i-a liniștit cu sabia pe acești ruleni pe la anii 2240 .e.n. care și aveau slașurile n nordul Siriei, iar urmașul su a dus lupte crncene cu aceste populații de pstori transhumanți.

Amurru/Arrumu i Martu snt denumirile care apar n textele akkadiene și eme-gi/sumerian, divinitatea suprem a acestei populații de pstori. El a fost zeul protector al orasului emeș Ninab, a crui loc nc nu a fost descoperit, divinitatea fiind descris uneori ca un cioban și fiul al lui Anu, purtnd și numele de ,,stpn al muntelui” și ,,cel care locuiește pe muntele strlucitor”, ntocmai cum era muntele sfnt al geților, Kogaion. La vechii umbri Jupiter mai era numit Ariminum sau Armunus, iar rzboinicul Marte, era invocat cu numele de Arimanus.

Dar nu totdeauna relațiile dintre emeși și neamul care locuia n țara Martu erau ncordate și lecuite numai de ghioag, fiindc unele tblițe de lut spun c neamul martu, era un popor ales de Anu iar n vremea cnd oamenii și duhurile cerului triau n armonie, ngerii umblnd pe pmnt venind din ceruri, au observat cu jind c fiicele pmntenilor snt foc de frumoase și ru le d ghes la inim! Zpciți ru de dogoarea soarelui și a ofului pentru mndrețele de fete, s-au lsat n pcat lundu-le de soții, inclusiv cpetenia lor care se numea Marta sau Martu iar din aceast ncrucișare s-a nscut un neam de oameni mai nalți și mai isteți, numiți urieși/giganți.

Odat ptrunși n lumea emeșilor, populațiile martu sau arrumu, s-au lsat de rele și s-au apucat de negustorie așa cum arat mai multe texte, numindu-i ,,alik Dilmun” fiindc schimbul lor de mrfuri se fcea n special cu aceast țar foarte ndeprtat. n limba romn veche cuvntul alic nseamn pietricic, cu referire la practicile din acele vremuri cnd greutțile de msur și cntrit erau pietre de forme speciale, iar cele din Dilmun fiind considerate demne de ncredere pentru schimburile fcute. Scrierile cu caracter economic venite din perioada Ur lll și care cuprind secolele XXl-XX .e.n. arat c populația martu fcea comerț intens cu ținutul Dilmun. Este o certitudine istoric dovedit de scrierile emeș c populația martu era legat de Dilmun, iar eu art c n fapt neamul martu, erau o parte a neamului mioritic ce a migrat n Asia Mic n prima parte a mileniului lll .e.n. sau chiar mai devreme, de unde ajungea ușor att n Ki-en-gi n sud ct și n baștina carpatin din nord-vest.

Dar scrierile care amintesc de ținutul Dilmun pe o perioad istoric de peste 1600 de ani, modific locația acestui loc mitologic unde se duceau sufletele pentru viața veșnic și care era și baștina emeșilor, ajungnd n timp numele s reprezinte etaloane calitative de marf sau alte locuri unde corbiile aveau opriri pentru a cumpra aceste bunuri. Teritoriul Dilmun a fost menționat n majoritatea scrierilor ca fiind un ținut foarte ndeprtat de unde ei aduceau anumite bunuri.

Amintirea neamului martu, acești ruleni arimini plini de șotii și cu dor de duc se pstreaz n limba romn veche, prin cuvintele mardi: a trage cuiva o btaie zdravn, a bate, a lovi; mardeal: btaie; mardeiaș: btuș; mardei: bani; martac: stlp la bordei și mart: catarg. Romanii și-au pus n vechea lor mitologie, clftuit dup cea dus de ceata ausonilor carpatini n peninsula italic, pe Marte ca zeu al rzboiului, care și avea baștina n Getia, iar povestea au scris-o chiar ei!

n timpul domniei lui Gudea(2164-2144 .e.n.) din Lagaș, Kazallu, era un oraș situat la apus de Ki-en-gi, undeva n țara Martu. Marda este un oraș n Cisiordania de azi, iar n Gaza este al-Kahabir, o amintire de netgduit a neamurilor de pstori arimini pe care jegurile sioniste nc nu au reușit s o ștearg din mentalul colectiv local. n romna veche cuvntul marda nseamn rest sau rmșiț, adic n Canaan erau numai puțini din acești martu, dar și-au ntemeiat un cmin al lor numindu-l dup cum și spuneau ei ntre ei și dup țara pe care au prsit-o. nc o ,,rmșiț” a neamului arimin pripșit prin acele locuri, este amintit n scrierea mozaic Ioua, care zice c viteazul lor scos din vrful ndrcitei pene, a trecut Iordanul și a luat la mcelrit pe bștinași printre care și ,,12,16 mpratul Macheda” poate un vrednic urmaș al lui Macedon, fiul lui User/Osiris sau a macedonilor din nordul Ahaiei, adic acolo unde istoria pute ngrozitor de atta fctur.

S ne nvrednicim a cuta urmele din vechime și a cuvntului Getia, așa cum l-au scris alții n urm cu vreo 3400 de ani, fiindc aici n toriștea strbun hula și pupincurismul țin loc de orice dovad sau logic a bunului simț n istoria noastr falsificat și batjocorit de fel de fel de trdtori de Neam și Țar.

Pe la sfrșitul secolului l .e.n. Diodor din Sicilia propunndu-și a scrie o istorie a lumii din imperiul roman așa cum o dorea orice grec sau elenist, ne-a lsat jupnul Biblioteca istoric, unde gsim pentru nevoința adevrului o spus despre pornirea lui User/Osiris de a cuceri pmntul și a ține tot neamul omenesc sub ascultare, lundu-și floasele odrasle cum se scrie la catastiful amintit n Cartea l,XVlll: ,,Se spune c Osiris, n expediia sa, pornise mpreun cu doi fii ai si; Anubis i Macedon, brbați nsemnai prin vitejia lor. i unul i cellalt purtau armuri uimitoare i furite din pielea unor animale a cror ndrzneal ncercau s o urmeze. Anubis era mbrcat cu o piele de cine, pe ct vreme Macedon purta o piele de lup. i iat pentru ce aceste animale snt att de slvite de ctre egipteni.” Aici zicerea ne las ntr-o mare nedumerire; dac n Egipt nu era nici urm de lup, de unde și-au luat ei nravul de a se identifica cu fioroasa fiar? Și am s rspund tot eu fiindc Diodor nu mai are cum, cultul a fost dus odat cu migrarea carpatinilor pe malurile Nilului ctre sfrșitul mileniului lV .e.n. iar povestea era pstrat de ctre preoții egipteni și pe vremea iscusitului istoric ce meșteșugit ne-a ncondeiat n istorioara lui!

Lund oștirea lui Osiris n stpnire și ținutul Palestinei, spune Diodor c a fost nvrednicit pentru: ,,Crmuirea acestor prți ale Egiptului care se afl lng Fenicia și mare, Osiris a ncredințat-o lui Busiris… Busiris – zice-se c ar fi fost ntemeietorul orașului cruia egiptenii i spun Diopolis.” S ne lmurim cu acest ținut care este lng Fenicia și mare, adic Palestina de la sud, scris n nsemnrile lor și PRST iar dac ne ncumetm s punem vocalele așa cu trebuie, auzim cuvnțelul cunoscut nou ,,prsiți”, la fel cum era și neamul martu din cetatea Marda, o rmșiț sau cei uitați de grosul neamului get din baștina carpatin. Ct privește acel oraș sfnt cldit de Busiris nc nu i-am dat de urm dup zapis, dar dup gndul iscoditor trebuie s fie Gat fiindc era zidit ntr-o țar sfnt și n direcția asta ne vor lumina informațiile de mai jos.

Dar avem numele neamurilor arimine din Palestina ntr-un text din timpul pir-o Kamose, ultimul al dinastiei din Teba naintea ocuprii Egiptului de ctre hicsoși pe la 1750 .e.n., care i pomenește pe locuitorii Palestinei cu numele de ,,Chietain de Retienu” adic Keta sau Geta din Canaan. Cnd buricații ntunericului și sutașii Satanei plini ochi de elenism și ur nemrginit mpotriva neamului get s-au pus s falsifice istoria și cultura strmoșeasc, ne-au scris n Vulgata Getaim iar n greac Chitiim, unde particula im n ivrit arat pluralul.

Pe o prism descoperit n fosta cetatea a filistenilor Lachis, oraș situat aproape de muntele Hermon care fceau un intens comerț maritim, dovada arheologic are pe faa sa, alturi de numele piro al Egiptului Amenhotep ll(1435-1420 .Hr.) și numele zeului Ptah, fiind numit cu titlul ,,Domnul du Gittisau Gaat. Titlul du Gitti pe care l purta zeul, cred c vine din vechile cuvinte arimine diu sau die de pe tblițele de plumb cu sensul de sfnt. Cuvntul du a fost gsit și n textele descoperite la Serabitṭ, subliniind c Ptah este adesea numit ,,Domnul eternitții” sau ,,Unicul veșnic”, adic o divinitate unic sau un fel de monoteism naintea celui plsmuit de ivriți care n fapt este un politeism falic chiar dup spurcatele lor texte pretins revelate. Serabitț este un sit arheologic n sud-vestul peninsulei Sinai unde au fost descoperite la sfrșitul secolelor XlX 30 de propoziții scurte incizate cu semne asemntoare hieraticii egiptene. Aici au fost mai multe mine unde s-au exploatat turcoaze o lung perioad de timp cnd ținutul se afla sub stpnirea egiptenilor.

Dar Gat a fost o cetate a filistenilor amintit de mai multe ori n 1 Samuel 17, și ll Samuel 21,19 unde Goliat a fost btut mr și ucis tot de mai multe ori cnd i se ntrea fibra piticaniei ivrite David, numele fiind folosit și pentru alte locuri din vecintate, cum ar fi Carmel Gat, deci att un centru de putere ct și un teritoriu care purtau același nume. Iar Gitaim au fost un popor filistean amintit n Neemia 11,32 și Samuel 4,3, unde dac ndeprtm particula im care arat pluralul, avem taman denumirea baștinei carpatine așa cum apare scris și pe tblițele de plumb descoperite la Sinaia. Un gitit/giti este o persoan din Gat/Gitta așa cum ne-au lsat mrturie peste timp și textele descoperite n situl egiptean de la Amarna. Acesta este o vast regiune arheologic egiptean care reprezint rmșițele vechiului oraș construit de ctre faraonul/pir-o Akhenaton pe la sfrșitul anilor 1353 .e.n. și abandonat la scurt timp dup moartea acestuia.

Ca s-i ntunec și mai ru pe feciorașii Satanei, le spun c n Banatul de cmpie din vestul Romniei, exist și azi localitatea Gat care face parte din comuna Ghilad fiind situat n apropiere de Ciacova, iar ca s ajungi aici trebuie s treci pe lng pdurea Macedonia. Ce ziceți ntunecaților: v-am astupat goarna pe vecie?

Din datele prezentate mai nainte este dovedit ca un adevr de netgduit c baștina carpatin a fost numit de unii ca un ținut mitologic, Arima unde s-a nscut neamul omenesc. Alte surse, n special cele latine și asiriene, prin apelativele folosite pentru unele divinitți sau popoare, menționeaz derivate din Ariminia ca a doua denumire mitologic, ntocmai cum ne spun și tblițele de plumb descoperite la Sinaia unde l gsit pe Moș Arimin. Și intrnd n istorie, avem informații cu nemiluita și pe alese pentru ținutul Dilmun, ca insul, țar și spațiul ceresc unde se retrag sufletele celor vrednici. Iar izvoarele egiptene amintesc despre Palestina ca Sfnta Getie sau du Gitii așa cum apare și pe tblițe. Hoțomanii ivriți ne-au scris Getaim ca s nu mai știe lumea ce neam ar fi acesta dup revelațiile Satanei. Ce am artam mai sus este numai istorie, fr revelații, incantații, conspirații și alte triri inițiatice ale ntunericului.

S ne lmurim și cu denumirea de Dacia pentru țar și daci pentru Neamul Scobortor din Zei. Daci ne-au numit ticloșii romani cnd au luat la hcuit cu sabia toriștea neamul arimin apoi statul get sau Dio Geta, ncepnd cu Macedonia, Panonia, Tracia, Moesia și o bun parte din Getia. Așa au aprut strmoșii mei geți n scrierile romanilor ncepnd cu partea a doua a secolului ll .e.n. sau mai sigur cu nceputul secolului l .e.n., deci s ne luminm ct de trziu apare numele de Dacia faț de cel de Getia, Gitii sau Geta.

Dup ce iudeo-cretinii au devenit stpnii imperiului roman, au pornit acțiunea de scoatere n afara istoriei a culturii și fapte geților fiind nlocuiți cu goți iar dup secolul Vl prpdul a fost nemrginit. Astfel ne-am trezit cu o Dacia prin Danemarca și de acolo au zburat fel de fel de stoluri aiuritoare fr a avea vreo legtur cu istoria noastr. Numele de Dacia pentru Danemarca folosit n secolele X și Xl, vine de la faptul c o parte dintre goții cu care au conviețuit geții la est și vest de Carpați, ntorcndu-se n patria lor, și-au spus daci adic cei veniți din provincia roman Dacia, iar iudeo-creștinii au accentuat acest fenomen ca s-i poat nlocui ct mai ușor pe geți cu daci, sau goți cum a fcut și priceputul episcop iudeo-cretin Iordanes. n secolul XlX cnd am nceput și noi s ne cutm rdcinile strmoșilor, am fost iarși pcliți de ntunecații iezuiți prin cuibarul satanist numit ,,școala ardelean” apoi de ctre scorțoșii istorici germani care cutai potcoavele de la caii morți ai goților prin toriștea carpatin, dar marea nenorocire ne-a venit de la cazarii care doreau s-ți stabileasc o ,,stație” de odihn la est de Carpați. Și atunci tartorii masoneriei mondiale și prinții Alianței Universale Israelite, Cremieux și Montefiori au fcut o vizit la București n iarna 1866-1867 pentru a le cere preasupușilor masoni mioritici s nființeze o Academie care s dovedeasc faptul c romnii snt veniți de la mama dracului și au trecut Dunrea n nord prin secolul X dar nu erau dect o aduntur de trtur care nu au nici o legtur cu geții sau dacii, fiindc pe aceștia i spintecaser romanii pn la unu. Așa a aprut n luna iunie 1867 Societatea Academic Romn ce va deveni peste cțiva ani Academia Romn. Aceast instituție și-a propus de la nceput cunoașterea și cercetarea istoriei, limbii și culturii romnilor iar cum a fcut-o numai dup porunca dușmanilor noștri, o poate constata oricine lipsit de fric și supușenie. Iar cine nu nțelege nimic din zicerea de mai sus, i spun s studieze istoria adevrat a Partidului Comunist din Romnia nființat de aceleași lepre cazare și care au avut ca scop principal transformarea poporului romn ntr-o aduntur de robi bun numai pentru bici și ham iar cnd va obosi va fi aruncat n afara istoriei.

Unii dintre oamenii cu inim curat faț de neamul din care veneau – Cezar Bolliac, M. Eminescu, B. P. Hașdeu, N. Densușianu și N. Iorga, au demascat aceast crim pus la cale mpotriva identitții poporului romn dar cum țara era condus de masoni, indiferent c erau conservatori sau liberali, acțiunea de falsificare a identitții noastre spirituale și istorice a continuat și continu și azi chiar cu mai mare nverșunare. Dup 1990 mai mulți pricepuți n ale istoriei s-au pus ei la clocit revelații și fel de fel de incantații descoperind, sub anumite inspirații c numele de Dacia vine de la zeul arienilor Dakșa, care și-ar fi zidit pe pmnt un neam ales. Dac ar fi așa, atunci cei din textele sanscrite trebuiau s se numeasc daci, dar ei și-au scris identitatea numai aryas. Iar dac povestea s-ar fi ntmplat aici n ținutul Carpaților, deși ei snt susțintorii indo-europenismului, n textele grecilor care vin de prin secolele V .e.n. neamul mioritic trebuia s fie numit dac și nu get, iar egiptenii crora nc nu le-a frecat nimeni muștiucul pentru ceva minciuni, ar fi trebuit s cnte și ei la țiter tot daci și cotcodaci, dar nu au fcut-o. Așa c, n fața argumentelor pe care le-am prezentat n acest text, ar trebui și cei mai furioși daciști, s-și caute alt loc unde s-și verse nduful, nu pe nenorocita noastr de istorie, pe care alții au falsificat-o cu atta pricepere de nu mai putem nțelege nimic. Ei snt numai niște veniți și ntrziați n aceast mocirl satanist din care poporul romn va ieși numai prin lumina adevrului și niciodat ,,calea dacist”, ce slujește n fapt rului fcut de fiii ntunericului cu atta meșteșug mpotriva noastr. Cuvntele ,,daci” și Dacia folosite de romani din secolul l al erei noastre la adresa strmoșilor noștri, cred c vin de la cuvntul dage care nseamn frție, adunare, confrerie sau de la dag: strlucitor, luminat + gia: pmnt, a se rentoarce, a fi ndreptțit, nobil mndru, fat, iubit; cu sensul larg de pmnt binecuvntat de divinitate sau Țar Sfnt. Am s amintesc numai cteva ziceri spre a le aduce aminte și celor surzi și orbi c totuși avem destule informații ca s ne rescriem istoria dar n lumina adevrului dovedit și nu cel revelat unor inițiați sau nțelepți ai ntunericului.

Cato Maior sau Cato cel Btrn(234-149 .e.n.) n lucrarea sa Origines(ntemeieri) elaborat spre btrnețe scrie despre strmoșii noștri urmtorul Adevr: ,,Getae etiam ante roman conditam heroum suorum res praeclare gestas carmine conscriptas ad tibiam cecinerint; quod multo post tempore a romanis factitatum”. Și dup zicerea noastr, adevrul ajuns la noi de la cinstitul roman sun așa: ,,Geții aveau deja o scriere cu mult vreme mai nainte de ntemeierea Romei, cci ei cntau, n ode scrise faptele de vitejie ale eroilor lor; așa ceva s-a nfptuit de ctre romani la mult vreme dup ei”. Din aceste spuse ale cinstitului roman trebuie s ne intre n cap odat pentru totdeauna c pe la mijlocul secolului ll .e.n. dar și n urmtoarele, romanii ne spuneau nc GEȚI iar numele de ,,dac” a aprut mai trziu n scrierile lor și nu putea fi numele identitar al strmoșilor noștri.

Romanul Trogus Pompeius, care și-a dus viața prin sec. l .e.n. ne-a lsat scris n Istorii filipice c ,,regele geilor Tanaus a btut pe regele egiptenilor Vesosis pe malurile Phasului”. Vedem c scriitorul roman nu suferea de vreo vedenie n secolul l .e.n. și a scris c neamul geților era mare și tare nc de prin secolul XVlll .e.n. și aveau un rege curios s-și vad rudele din deprtare! Povestea este reluat de Iordanes pe la mijlocul secolului Vl al erei noastre, dar ndrcitul episcop iudeo-cretin a schimbat o liter din numele poporului care nvlise n secolul XVlll .e.n. n Egipt și astfel i-a fcut dintr-o pan satanist pe geți drept goți și contemporani cu pir-o de pe malurile Nilului din perioada de nceput a imperiului de mijloc. Ctre sfrșitul secolului l .e.n. cuvntul ,,dac” apare n textele latinilor la poetul Horațiu(65-8 .e.n.) cnd imperiul roman a ajuns vecin cu imperiul get condus de Boero Bisto și urmașii si.

Capadocianul Strabon(63 .e.n. – 26 e.n.) scrie n lucrarea Geografia la Vll,11 finanțat de romani despre lumea din imperiu și din vecini, ajungnd pn la noi informații despre gei i mato al lor: ,,Boerobista, get de neam, dup ce a luat asupra sa, puterea peste poporul su, s-a apucat s-l refac n urma deselor nenorociri. i, prin munc necontenit prin cumptare i disciplin a fcut ca n scurt timp s ntemeieze un imperiu mare i s supun geilor toate popoarele din vecintate. Ba chiar romanii ncep s se neliniteasc, cnd l-au vzut trecnd cu ndrzneal peste Istru i s devasteze Tracia pn n Macedonia i Iliria, s pustieasc pe celii amestecai cu tracii i cu ilirii, s nimiceasc chiar pe boienii lui Cristasir i ul tauriscilor”. n alt parte el spune c i numește geți pe cei din cmpie iar daci pe cei din apusul munților Ripha, de unde vedem c n acele vremuri etnia și locul de baștin erau ru amestecate de ctre romani ca s nu se mai știe originile adevrate ale Neamurilor. n capitolul SCIV, 7, 1-2, dup ce scrie despre viforosul mato care i-a pus pe gnduri pe romani și ,,lsnd la o parte trecutul ndeprtat al geilor”, identitate etnic pe care ne-o cunoștea toat antichitatea, la VII, 5, 2 folosește și numele de ,,daci” atunci cnd scrie despre neamul nostru strmoșesc. Aici gsim fr putinț de tgad c ei știau despre ,,trecutul ndeprtat al geților” despre care noi cei de azi nu știm nimic fiindc a fost falsificat n ntregime de pricepuții greci dar mai ales de ctre sataniștii iudeo-creștini dup ce au ajuns stpnii imperiului roman la anul 380.

Poetul latin Ovidiu mazlit la Tomis și care a trit printre strmoșii noștri cam 10 ani, pn n anul 18 al secolului l al erei noastre, scrie n Tristele lV,1: ,,Cea mai mare nenorocire este pentru acela care a fost totdeauna n gura poporului s triasc ntre bessi i ntre gei”. Iar n Ponticele scrie despre strmoșii noștri la lV,2 așa: ,,Dac cineva ar fi silit pe Homer s triasc n ara aceasta, v asigur c i el ar fi devenit get.

Mai avem o mrturie tot așa de curat de la un alt roman Pliniu cel Btrn – mort n anul 69 e.n. n urma erupției Vezuviului – care n scrierea Naturalis historiae(Istoria natural) la capitolele XXV-XXVl, ne las date despre baștina strmoșilor noștri și a unor vecini astfel: ,,De la aceasta n lungime ctre ținuturile scitice, snt popoare, vecine totuși, ns diferite pn la litoralul(Mrii Negre): Geții, crora romanii le spun daci; de altfel, Sarmații crora grecii le spun Sauromați…” Din acest citat este limpede c romanii și grecii ,,botezau” popoarele vecine sau mai ndeprtate dup propria limb fr a ține seama de felul cum se numeau acestea. Mai este nevoie de vreo alt mrturie care s dovedeasc cum a aprut cuvntul ,,dac” n cultura antic și cine l folosea?

Latinul Suetonius(69-130)care și-a scris spre btrnețe lucrarea De Vita Caesarum, ntr-un scurt pasaj din bibliografia lui Octavian, LXIII, povestind despre felul cum a ajuns fiica acestuia s fie propus soție regelui geților, gsim textul n latin: ,,dein Cotisio, regi Getarum), care ne dovedește fr putinț de tgad c și n prima parte a secolului doi al erei noastre, unii romani ne știau ca neam get, și nu altceva. Și n paragraful LXIII, 4 cnd scrie cu cine s-a luptat mpratul roman Octavianus Augustus la Istru, ne lumineaz c geții erau conduși de regele lor Coson ,,Cosoni Getarum regi”. Și aceasta este o frm din istoria noastr adevrat, nu cea revelat sutașilor ntunericului.

Cam n același timp grecul, Dion Chrysostomos n discursul din anul 97 e.n. inut la Olimpia, spune c: ,,Se ntmpl c am fcut o cltorie lung drept la Istru i n ara geilor sau a misilor aa cum i numete Homer i cum e numit astzi populaia”. Adic nainte cu cțiva ani de cotropirea romanilor asupra Getiei, se știa c exista o ,,țar a geților” și tblițele ne spun c era chiar pmnt sfnt, adic Die Gitii(Dio Geta), iar poporul se numea get și nu derbedeu sau sula cum au ajuns romnii de azi! Adic și pentru orbi este mai mult dect limpede, la sfrșitul secolului l al erei noastre, antichitatea i numea pe strmoșii noștri GEȚI ntocmai cum apare și pe tblițele de plumb descoperite la Sinaia și nu daci. Dar pe tblițe apare de 17 ori scris numele de rumun n diferite variante și care a definit identitatea strmoșilor noștri alturi de cel de get, cum voi arta n continuare: T 19 MOΣ APΥMΥN OΣ – ultimul rnd(Moș Arimin os; Moș Arumun os, adic tare sau puternic – a fost strmoșul ancestral al neamurilor de pstori carpatini și din aceast rdcin lingvistic au ieșit armn și rumun, iar mai tziu n feudalism avem rumn.) n vechea limb din mielniile V-lll .e.n. cuvntul ari nsemna ludat, merituos, strlucitor iar min avea sensul de soț, soție, putere regal, faim nemrginit. T 31 PUMUNO – RUMUNO(primul rnd); T 32 PΥMΩM – RIMON(rndul doi mijloc); T 36 PΥΩMΥΩNU – RUMUNU(rd.1 și 2); medalion volumul ll pagina 528 PΥOMVN- rumun(rd. 5-6); T 47 PIOMVNO – RUMUNO(rd.2); T 50 PΥOMΥONV- RUMUNU(rd 3); T 55 PVMVNV-RUMUNU(rd. 4 de jos n sus); T 57 PϒΩMϒΩNO-RUMUNU(rd. 4); T 64 PVMYNO -RUMUNU(rd. 4); T 65 POMVNO-RUMUNU(rd 1-2); T 66 PIOMYON – RUMUN(rd 2); T 68 PIOMVNO – RUMUNO(rd. 2); T 70 PVMVNV-RUMUNU(rd. 2); T 71 PVMVNO-RUMUNU(rd. 4); T 73 PVMYN-RUMUN(rd. 3); T 74 PVMVNY – RUMUNI(rd. 2). Niciodat pe tblițe geții nu au scris c și spuneau daci cum pretind azi unii, ducnd numele n strfundurile istoriei astfel ca orice adevr legat de strmoșii noștri s poat deveni o bșclie.

Dar mai este o ciudțenie care trebuia s ne dea de gndit asupra ceea ce punea la cale Academia Romn, popoarele Europei cnd scriu despre noi nu folosesc cuvntul romn, nici chiar cele de pretins origine latin și dau spre exemplu: francezii ne scriu roumain(rumen); spaniolii ne scriu rumano; italienii ne scriu rumeno. Și alții din jurul nostru sau mai deprtați pstreaz rdcina rumun cum snt lituanienii cu rumenijos, rușii cu rumnski și polonezii cu rumunu.

Appianus Alexandrinus(95-165) de neam grec, a scris Historia Romana, iar n prefaț scrie c romanii strpnesc ,,și pe unii dintre geții de dincolo de Istru, pe care i numesc daci”. Scumpul nrav al celor ce au scris istoria nvinșilor și au falsificat-o cum au vrut, se vede și n acest citat, folosit peste secole de fel de fel de neisprviți ca s ne arate c sntem altceva dect ne spun unele izvoare nemsluite sau cum ne simțim noi.

Dio Cassius(155-240), nepotul lui Dio Chrysostomos a scris o Istorie roman unde las despre strmoșii noștri att informații corecte dar și unele false dup nravul nvingtorilor ca s arate c orice cioar poate deveni porumbel. La LI, 22 gsim urmtoarele date despre gei, daci, scii: ,,aceia locuiesc pe ambele maluri ale Istrului”, cei care locuiesc n dreapta fluviului i fac parte din prefectura Mysiei i numete mysieni, iar pe cei ce vin mai n sud, adic n Tracia i numete ,,daci sau gei sau traci”. Tot la el mai gsim afirmația c din nordul Istrului n vremuri uitate de istorie a fost o migrație n sud pn n munții Tracia, ,,cci poporul dacilor i stabilise odinioar colonii n apropiere de Rodope.” Despre luptele pe care romanii le-au purtat cu acești geți sau daci n anii 55 .e.n. a scris: ,,n timpul acesta M. Crassus este trimis n Macedonia i Grecia s se lupte mpotriva dacilor i bastarnilor…Acetia snt socotii ca scii.” n text vedem c strmoșii noștri apar cu numele de daci, gei, traci i scii, dei chiar el spune c snt un singur neam, dar locuind n ținuturi diferite și nu popoare diferite!

Filozoful Iamblichos, ce a trit n timpul mpratului Constantin murind n anul 333, n lucrarea Viaa lui Pitagora scrie așa despre Zamolxe al geților:. ,,Zamolxe fiind trac i sclavul lui Pitagora i eliberndu-se, s-a ntors ntre gei i le-a dat legi, dup cum am artat mai nainte, chemndu-i ctre brbie i convingndu-i c sufletul este nemuritor… i acesta nvnd pe gei i scriindu-le legi, a fost socotit de ei ca cel mai mare zeu”.

tefan din Bizan, pe la anii 520 scrie un lexicon intitulat Nume de popoare i spune despre strmoșii noștri gei c locuiau n ,,Getia, ara geilor”. Eu nu mai am nimic de adugat, dar nu m ndoiesc despre cei care știu c minciuna este cel mai puternic adevr dac este repetat fr oprire, c vor mai gsi ceva de zis!

Regatul ostrogot, ultima structur statal puternic a geților și goților din peninsula italic este cucerit n anul 555 și se pornește din partea iudeo-creștinilor care erau acum pe cai mari și chiar naripați, o aprig acțiune de falsificare a istoriei popoarelor Europei, fiind stpnii absoluți ei puteau scrie ce le poftea inima, iar mpotriva geților chiar asta au fcut. I-au nlocuit cu daci și goți, urcnd ambele neamuri și n ținuturile nordice pentru a nu mai nțelege nimeni nimic!

Cum toți am fost ndobitociți cu otrava latinitții iar mai trziu a slavismului, nu cred c o nou nscocire va face bine adevrului ci numai celor care au scos-o la aer și chiar mai mult celor care ne-au falsificat istoria. Este greu s ne debarasm de minciunile sedimentate n mintea noastr, dar nici nu putem merge mai departe cu falsuri ticluite de Militia Cristi, dup ce au devenit stpnii imperiului roman.

C snt mulți ,,daciști” oameni de bun credinț care vreau s știe adevrata istorie a geților și a urmașilor acestora, romnii de azi, eu nu-i pun n discuție pe aceștia, pe unii i cunosc și i respect pentru dorința și munca de a se afla adevrul chiar dac uneori nu este cel așteptat. Dar avem și alții care vreau s ne scrie istoria adevrat dup propriile idei fr a le lega de dovezile materiale și epigrafice, ci numai inspirndu-se din propriile inspirații.

Constantin Olariu Arimin

Mai 2012

 

 

 

 

 

 

 

S-ar putea să-ţi placă şi aceste articole
Latest Posts from Blogul lui Mihai Rapcea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *