Un răspuns pe care îl datorez camarazilor de la Noua Dreaptă

Foarte mulți camarazi – în special cei din străinătate sau din provincie, mă întreabă ce se întâmplă în conducerea Noii Drepte și a Partidului Naționalist ? De ce această tăcere “asurzitoare” ? Pentru a înlătura orice fel de presupuneri fanteziste sau confuzii, sunt dator cu un răspuns onest, în calitatea mea de membru fondator al celor două organizații – prima civică – ce-a de –a doua – politică.
Pe parcursul și după finalizarea formalităților privind depunerea actelor la Tribunal, pentru înregistrarea Partidului Naționalist, am căutat să formulez împreună cu ceilalți membri fondatori, un set de principii politice care să constituie numitorul comun al doctrinei partidului Naționalist. Din păcate, chiar de unde nu mă așteptam – respectiv din partea lui Tudor Ionescu, am avut parte de surprize neplăcute. După ce ani de zile ne-am afirmat drept membrii fondatori ai unei organizații numite “Noua Dreaptă”, m-am trezit că Tudor Ionescu caută să impună acum o linie doctrinară care nu este de dreapta. În opinia lui, partidul Naționalist nu trebuie să fie “nici de stânga nici de dreapta” (vezi minutul 1.20 din mesajul video de mai jos), ci să privească “doar înainte”, după modelul naționaliștilor italieni, de la Forța Nuova. Dacă Partidul Naționalist “va lupta” pentru “interesul național” se pune întrebarea legitimă alături de cine, și mai ales ÎMPOTRIVA CUI va lupta el !?

De prisos să spun că nu am regăsit această “rădăcină” ideologică nici în legionarismul lui C.Z. Codreanu, nici în cel al lui Horia Sima, în condițiile în care mișcarea legionară a apărut ca o reacție la amenințarea comunistă asupra României, amenințare care nu a dispărut nici astăzi, căci suntem în continuare conduși – prin rotație de copii foștilor nomencklaturști – ce formează în exclusivitate actuala clasă politică.
Astfel, ratăm ocazia de a constitui primul partid cu adevărat de dreapta, acea dreaptă de care se tem atât de mult comuniștii aflați la putere. Căci partide de buzunar, naționaliste, formate cu oameni de stânga, nostalgici sau beneficiari ai regimului comunist, am mai avut. Vatra Românească, PUNR-ul și România Mare sunt exemple tragice de construcții politice care au irosit speranța românilor, pactizând cu comuniștii.
Fac un apel către camarazi. Să nu ratăm și această șansă. Istoria a dovedit că oamenii îți acordă încrederea o singură dată. PNȚ-ul și Convenția Democrată exemple amare recente de speranță irosită, trimisă la coșul de gunoi al Istoriei.
Izolarea mea treptată, dar și a altor lideri zonali sau simpli membri, – prin mijloace care nu fac cinste unor oameni ce pretind că aplică principiile din Cărticica Șefului de Cuib, nu va duce decât la transformarea într-o sectă  a Noii Drepte și a viitorului Partid Naționalist (în sensul căcei de la ND se vor considera în mod aberant “singurii deținători ai Adevărului” despre Naționalism și vor ajunge să îi acuze – fără dovezi, de “trădare”, pe cei care au alte opinii despre Naționalism – decât cele ale lui Tudor Ionescu – cum se întâmplă deja de ani buni).
Soluția pe care eu o văd pentru a se ieși din acest impas, este ca fiecare membru sau simpatizant al Noii Drepte sau al Partidului Naționalist să reflecteze profund asupra direcției de urmat și măsurilor ce trebuie puse în practică pentru ca mișcarea naționalistă din România să triumfe asupra forțelor ostile, comuniste și atee, spre binele Țării și al nostru, al tuturor românilor. Este necesar să dăm dovadă de maturitate și unitate, să ne definim doctrinar și ideologic, pentru a respinge cu fermitate, la momentul potrivit oferta otrăvită a celor aflați în prezent la Putere. Să trecem cu bine de testul moral pe care cei dinaintea noastră, mai sus arătați, nu l-au trecut, și au eșuat. Și nu în ultimul rând, să luăm atitudine și să ne spunem deschis opinia, dacă observăm că suntem duși într-o direcție greșită. Am observat cu părere de rău o anumită atitudine supusă, chiar docilă, vecină cu servilismul, a unor membri ND, care fără a trece prin filtrul propriei rațiuni și simțiri unele chestiuni, urmează orbește indicațiile unor lideri, prezumând o presupusă infaibilitate în domeniul doctrinar, datorită unor principii de disciplină prost înțelese.
Prin natura noastră păcătoasă, umană, toți putem greși, inclusiv Căpitanul, și actualul lider ND, Tudor Ionescu. Mișcarea Naționalistă trebuie să fie o școală de lideri, și are nevoie de lideri, nu de supuși. Dacă un lider cade în luptă, ați zece trebuie să fie pregătiți pentru a se ridica imediat în locul celui căzut, căci numai așa se poate evita principiul de acțiune al ocultei masonice, atât de des aplicat – din nefericire “bate-vom păstorul, și se va risipi turma”.
Acestea sunt gândurile pe care am simțit nevoia să vi le împărtășesc referitor la Noua Dreaptă și Partidul Naționalist. Și nu în ultimul rând, merită să reflectați la zicala ce spune că “fiecare popor (și, în fond, fiecare organizației) are conducătorii pe care îi merită”.
Mihai Rapcea
loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *