scris (din suflet) de avocat Rapcea Mihai

Fac parte din generația tnr a avocaților de dup 2000. O generație intermediar, ntre cei de dinainte și dup 90, și cei intrați n Barou n ultimii cțiva ani, care abia se dezmeticesc și deschid ochii n avocatur. Am prins vremurile pe cnd Parchetul de pe lng Tribunalul București era la etajul 1 al Palatului de Justiție, am prins renovarea de 6 ani a Palatului de Justiție, Curtea de Apel de pe Șoseaua Olteniței, sindicul mutat de pe Danielopol (subsolul lipit de sectorul 1 și 4 actuale) apoi pe Eugen Carada, lng Banca Național, și sectoarele 1 și 4 pe Stavropoleos, n Centrul Vechi. Cu Registrul Comerțului mutat de la parterul Camerei de Comerț de pe Bulevardul Mrșești, (cu acele cozi infernale – Mecca avizelor luate de la un birou la altul, cozi de la 4 dimineața), la etaj, pe aripa Octavian Goga (cu ușile acelea mici de pe etaje, de te ntrebai uimit cum de au primit aviz de funcționare de la PSI). Vremurile cnd stagiarul “lingea” opisele alfabetice și condicele de ședinț din arhive zilnic, n lipsa atotputernicului Ecris.

Am fcut avocatur prin tot Bucureștiul. Am prins marile figuri ale barei bucureștene, Maeștri ai unei culturi demult apuse, discipolii unor titani ai școlii de drept romnești despre care noi doar am citit n manualele de drept, avocați adevrați, ce vrjeau publicul și instanța cu pledoarii riguros concepute dup regulile retoricii – o disciplin despre care mulți avocați tineri nici mcar nu au auzit (cci a fost scoas din programa obligatorie a Facultții de Drept, azi fiind materie opțional).

Am prins vremurile cnd marii Maeștrii ai avocaturii dmbovițene și trimiteau notele de ședinț scrise de mn, direct la judector, prin grefier. Vremurile cnd, la orele 8 dimineața, primele sunete pe care le auzeai din subsolul Palatului de Justiție și din mprejurimi, erau sunetele sacadate ale mașinilor de scris mecanice, din birourile dactilografelor.

Justiția avea alt parfum pe atunci. Avea ceva… vechi, reconfortant, ți ddea o ncredere specific unei instituții seculare. Pe atunci, nu se simțea n aer att de pregnant atmosfera de blci de astzi, cu procesele televizate, venalitatea unor magistrați sau opulența și aroganța unor așa-ziși mari avocați de astzi, maeștrii ai disimulrii și traficului de influenț.

ntre timp, am “evoluat” ca sistem. Legile s-au schimbat, tehnica a evoluat, penalul a devenit mai mult o științ a interpretrii probelor tehnice strnse de Parchet, dect o analiz a caracterului și motivației infractorului. Mștile au czut, roba este doar o relicv a unei lumi demult apuse, cci justiția se vinde și se cumpr ca la piaț, cei ce o “comercializeaz” desfșurndu-și activitatea n mod ironic – tocmai n cladirea pe care Ceaușescu le-o destinase drept magazin, pe vremea cnd erau și ei, doar niște… juniori.

Amare concluzii… ct mi-aș dori s fie doar rodul imaginației scriitoricești ! Din pcate, legea compensației acționeaz nemiloas și n Justiție. Creșterea confortului “tehnologic” este “compensat” din pcate de o pierdere a reperelor umane și morale, o decdere la nivel de principii, reflexie nemiloas a strii generale a societții.

Asistm și n Justiție, cvasi-neputincioși, la o aneantizare a tuturor principiilor fundamentale ce ne mai despart de haosul și barbaria naturii gregare a Umanitții. Dispar n trecut, ncet ncet, spiritul de dreptate, echitatea, respectul faț de munc și studiu, satisfacția pentru treaba bine fcut, cinstea și corectitudinea. n locul lor, sunt puse la mare preț șmecheria, opulența, lipsa de caracter, prosteala, venalitatea și curvsria intelectual. Marile principii ale gndirii anticilor, cei care au pus bazele dreptului ca art a binelui și a echitții, plesc n fața telalilor ce ofer “justiție” celui care d mai mult.

Din fericire, refuz s cad n butoiul cu melancolie a celor bolnavi de pcatul generalizrii. Exist și mici excepții, din ce n ce mai mici… dar care sperm s
creasc și s devin din nou regula. Sa aduc Justiția și Societatea ctre idealul lor moral, ctre principiul absolut al unei Justiții perfecte. Știu c sun a idealism ieftin, dup 12 ani de avocatur, n care nu ești “competitiv” dac nu “dai ceva” pe unde deschizi ușa cu cte o treab, cci clienții nu sunt interesați de principii, ct de rezultate. ns, ntr-un colțișor al sufletului meu, sper nc

la “nvierea” noastr moral, la ieșirea din “groapa cu lei” n care aceste vremuri tulburi ne-au aruncat. Și știu c fiecare dintre noi, dac privește atent n sufletul su, și va regsi acel copil cu ochi candizi, care n prima sa zi de profesie n Justiție, a crezut n Dreptate și Adevr.

CategoryUncategorized
Write a comment:

*

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

© 2018 Cabinet de avocatura Mihai Rapcea

logo-footer

                

Shares