Iata ce aflam din articolul Studiu columbian: Mari banci occidentale se îmbogatesc din traficul cu cocaina:

În timp ce producția și consumul de cocaină fac ravagii în țări din America Centrală, consumatorii drogului din SUA și Europa ajută economiile dezvoltate să se îmbogățească din profituri, susține un studiu realizat de doi economiști de la Universitatea din Bogota. Cercetarea este parte a unei inițiative a guvernului columbian de revizuire a politicii globale privind drogurile și de focalizare asupra spălării banilor de către mari bănci din SUA și Europa, informează cotidianul britanic The Guardian, citat de Agerpres.

„Societatea columbiană nu a avut aproape niciun avantaj economic de pe urma traficului de droguri, în timp ce profituri uriașe sunt obținute de rețelele criminale de distribuție din țările consumatoare și reciclate de către bănci care operează fără a fi împiedicate cu nimic de restricții similare celor la care este supus sistemul bancar al Columbiei”, a declarat unul dintre autorii studiului, Alejandro Gaviria. Co-autorul studiului, Daniel Mejia, a adăugat: „Întregul sistem operat de către autoritățile din țările consumatoare se bazează pe identificarea traficanților mărunți, cea mai slabă verigă din lanț, și niciodată pe urmărirea marilor afaceri sau a sistemelor financiare unde se află grosul banilor”.

Conform Agerpres, analiza cea mai cuprinzătoare și detaliată până în prezent a „economiei drogurilor” dintr-o țară – în acest caz, Columbia – arată că 2,6% din valoarea totală a cocainei vândute în stradă rămâne în țară, în timp ce un procent de 97,4% din profituri este colectat de sindicate criminale și spălat de bănci din țările occidentale consumatoare. Profiturile imense realizate din producția și traficul de droguri sunt valorificate în principal în Europa și SUA, mai degrabă decât în state „producătoare” marcate de conflicte, cum ar fi Columbia și Mexic. Autorii studiului susțin că autoritățile de reglementare financiară din Occident sunt reticente să urmărească în băncile occidentale suma masivă de bani proveniți din droguri, spălați prin sistemele acestora.

Gaviria și Mejia au evaluat că valoarea cea mai mică posibilă obținută din comercializarea în stradă (100 de dolari pe gram) de „cocaină netă, după interzicere” produsă în Columbia în anul studiat (2008) se ridică la 300 miliarde dolari. Dar, din această sumă doar 7,8 miliarde rămân în țară. Mecanismele spălării de bani proveniți din droguri au fost evidențiate de cotidianul britanic The Observer anul trecut, după o reglementare rară în Miami, SUA, între autoritățile federale și banca Wachovia, care a recunoscut transferul de 110 milioane dolari proveniți din droguri în SUA, dar care nu a monitorizat în mod corespunzător suma de 376 miliarde dolari transferați în bancă prin case de schimb valutar mici din Mexic, pe parcursul a peste patru ani.

În contextul în care Marea Britanie a depășit SUA și Spania în calitate de cel mai mare consumator mondial de cocaină pe cap de locuitor, ancheta privind banca Wachovia a arătat că o mare parte din banii proveniți din droguri sunt spălați și prin instituții financiare britanice.

Comentariu saccsiv:

   Sa ne amintim si de:

Generalul Mahmut Gareev afirma ca traficul afgan de droguri aduce Statelor Unite 50 de miliarde de dolari anual

ELITELE au facut in trecut bani grei din traficul de droguri. Pe fata insa. Iata doua interesante articole:

Traficul comerțului cu opium al casei regale engleze în secolul al XVIII-lea

Înainte de a descrie câteva aspecte din Anglia, trebuie să clarificăm câteva situații și noțiuni.

Regina Angliei este capul familiei regale engleze și a impe­riului colonial englez. Capitala este Londra, unde se află sediul primului ministru și al cabinetului său de miniștri. În Londra există însă un stat independent, „City”-ul, la fel ca statul Vatican de la Roma. City-ul, care este socotit ca cel mai bo­gat areal din lume, ocupă în inima Londrei 2,7 kilometri pătrați.

Guvernul City-ului se numește „Coroana”, compus din 13 bărbați, iar regele Coroanei este „Lordul Mayor”. Aici se află cele mai bogate și cele mai influente instituții economice din lume ca: Banca Angliei controlată de Rotschild, Societatea londoneză Lloyd, Bursa de acțiuni din Londra, birourile concernelor de comerț, „Fleet Street “-ul, inima lumii ziarelor și a editurilor etc. City-ul nu aparține Angliei. El nu este subordonat monarhiei engleze, nici parlamentului, nici guvernului englez. City-ul este adevăratul guvern englez, regina și primul ministru sunt subordonați „Lordului Mayor” de care ascultă. La suprafață, guvernul englez se străduiește să lase impresia că el este suveran, dar în realitate este numai marioneta City-ului. Dacă regina face o vizită în City, Lordul Mayor o întâmpină la „Temple Bar”, poarta simbolică a City-ului. Regina se înclină și cere permisiu­nea Lordului Mayor de a intra pe teritoriul „statului” lui suve­ran. El îi dă această permisiune înmânându-i spada statului. Lordul Mayor strălucește în roba sa, poartă și un lanț și pășește înainte iar regina îl urmează la o distanță de doi pași.

Banca Angliei a luat ființă datorită unui agent al lui Rot­schild, William Paterson. Ea este și astăzi controlată de impe­riul Rotschild.

Aici, în City, în fiecare dimineață se fixează prețurile pen­tru toate bursele din lume la: cacao, cafea, aur, diamante, bumbac, cânepă, porumb și absolut tot felul de mărfuri.

În Anglia au existat două imperii separate: unul era impe­riul colonial britanic sub stăpânirea casei regale, al doilea, imperiul sub stăpânirea „Coroanei” (City-ul) (Denumirea de „Coroana” s-a dat cu scopul de a induce în eroare lăsând impresia că este vorba de casa regală). Toate coloniile cu popoare de rasă albă (Africa de Sud, Australia, Noua Zeelanda, Canada) erau supuse autorității guvernului englez. Ce­lelalte colonii (India, Egipt, Bermude, Malta, Singapur, Hong-Kong, Gibraltar, coloniile Africii Centrale) erau coloniile „Coroanei”, erau proprietatea City-ului.

Aceasta nu înseamnă că nu a existat o cooperare. East India Merchant Company (BEIMC) a adunat o avere fabuloasă din comerțul cu opium. BEIMC a înființat „Misiunea Inland” a cărei funcțiune a fost să angajeze mâna de lucru ieftină din China. Acești muncitori chinezi, consumatori de opium, au creat astfel societății o piață de desfacere a acestui stupefiant. Casa regală engleză era atât de activă în acest comerț cu opium încât a înființat un impozit aplicat producătorilor de opium din India. Imense cantități de opium au fost transportate pe vasul „China Tea Clippers”, din India spre China. Aceste transporturi au format 13% din venitul național al In­diei și s-au efectuat toate sub controlul „Coroanei” în colabo­rare cu casa regală. Veniturile au fost astronomice, rezultate din vânzarea opiumului bengal în China. Bineînțeles, casa regală engleză nu dorea publicitate în această afacere, de aceea au mobilizat Serviciul secret englez pe „British Military Intelligence Department” și pe „Secret Intelligence Service”.

Din anul 1791 până în 1894 au crescut plantațiile de opium de la 87 la 663, toate concesionate de „Coroană”. Anual se produceau în India 6.358.495{milioane) kilograme opium din care 6.144.132. (milioane) exportate în China. Acest trafic a durat un secol. In 1843 guvernul chinez a interzis importul de opium, ceea ce a dus la războiul cunoscut sub numele de „războiul opiumului”.

În 1729, BEIMC a înființat „Comitetul celor 300″. Astăzi această organizație este una din cele mai influente din lume și are ca scop tot formarea unui „guvern mondial”, este așa-zisa „elita City-ului”.

Imperiul bancar Rotschild și băncile aliate au fost toate im­plicate în comerțul cu opium: Banca Hong-Kong și Shanghai, The British Bank of the Middle East, Midland Bank, Natio­nal and Westminster Bank, Barclays Bank, The Royal Bank of Canada și Baring Brothers Bank. Toate aceste bănci sunt în „Comitetul celor 300″. Mâna de lucru ieftină din China a fost folosită la construirea căii ferate Harriman care a făcut legătu­ra între California și Coasta de Est a Americii. Acești lucră­tori chinezi erau consumatori de opium în America. Imperiul feroviar Harriman a fost finanțat de N.M. Rotschild & Sons Bank din Londra.

Rotschild și plutonul de execuție

De-a lungul istoriei, regii și dictatorii au avut faima de a cheltui mai mult decât puteau să ia supușilor prin impozite. De aceea, banii de care aveau nevoie erau împrumutați de la bănci. Prin ce mijloace însă banca percepea banii de la dator­nici dacă aceștia nu voiau sau nu puteau să plătească?

Metoda era războiul! Finanțarea unui guvern funcționează ca și finanțarea unei persoane pentru a-și cumpăra un automo­bil. Dacă clientul nu-și poate plăti ratele lunare, banca îi ia mașina, remorcându-i-o. Cu ce se remorchează o mașină? Cu o altă mașină. La finanțarea guvernelor este același lucru. Nu se finanțează numai un guvern, ci se dau bani și altor guverne. Debitorul are grijă ca ambele țări să fie la fel de puternice, ine­galitatea fiind produsă numai prin finanțare. Dacă o țară nu-și plătește datoriile va fi amenințată de o altă țară cu război.

De 160 ani lucrează Rotschild după acest principiu.

Nathan și frații lui au început în Europa acest joc după profitul rezultat din războaiele lui Napoleon. In acest timp s-a instaurat în Europa așa-numitul „echilibru între puteri” sau „echilibrul de forțe”. Pentru a-și consolida poziția de stăpân din umbră, Rotschild a trebuit să clădească două grupări de putere în Europa cam de același calibru. El trebuia să fie sigur că regii „A” puteau fi amenințați de regii „B”. Bineînțeles, și A și B erau finanțați de el. Dar, mai trebuia o a treia putere, ca o „poliță de asigurare”, dacă unele națiuni nu se aliniază. Aceas­tă a treia putere era Anglia lui Nathan. Anglia avea suprema­ția în Europa. Șansele unei părți în război erau măsurate de partea cui se află Anglia. Anglia se afla totdeauna de partea celui ce câștiga războiul. Puterea casei Rotschild prin eficiența acestei politici a crescut așa de mult încât la începutul acestui secol controla jumătate din averea întregii lumi.

Razboiul Opiumului

Un exemplu istoric referitor la legaturile intime dintre interesele lumii traficului de droguri si guverne il reprezinta razboaiele opiumului din secolul al XIX-lea, in care s-au confruntat chinezii si britanicii. In secolul al XVI-lea,arabii au adus in China obiceiul folosirii opiumului “ca mijloc de recreere”. Pana atunci, in tara galbena, macul se folosise mereu in scopuri terapeutice. Obiceiul de a fuma opiu a devenit atat de popular incat importurile mari de opiu au dus la distrugerea balantei de plati chineze. In anul 1729, imparatul a promulgat un edict prin care interzicea importul de opiu, dar acest fapt a dus la aparitia comertului ilegal. Ne aflam in fata inceputurilor traficului de droguri asa cum este inteles acesta in prezent. Puternica si celebra Companie a Indiilor Orientale din Marea Britanie, care detinea monopolul exclusiv al plantatiilor de mac in Orient, s-a vazut obligata sa mareasca traficul de opiu din cauza problemelor sale contabile, fapt care a provocat intrarea unor mari cantitati in China. In 1796, printr-un al doilea edict al imparatului, cotrabandistii si patronii fumoarelor erau condamnati la moarte, dar chiar si asa, cantitatile de opiu care intrau anual in China nu se reduceau. Opiumul care ajungea pe coastele chineze transportat de Compania Indiilor Orientale se comercializa in schimbul lingourilor de aur si de argint sau al operelor de arta care apoi se vindeau in Europa. In 1880, ajungeau in China circa 6500 tone de opiu pe an, iar numarul dependentilor depasea 15 milioane.

In 1839, in fata ravagiilor pe care drogul le cauza in sanul a milioane de familii,imparatul a trimis o scrisoare reginei Victoria a Angliei, rugand-o sa ordone interzicerea traficului de opiu in China. Scrisoarea este citita in Camera Comunelor, care printr-o motiune aprobata cu majoritate absoluta respinge solicitarile imparatului chinez, argumentand ca “este inoportuna abandonarea unei surse de venituri atat de importante precum cele generate de monopolul Companiei Indiilor Orientale in materie de opiu.”
Cand imparatul a aflat raspunsul britanicilor, a ordonat inceperea unei operatiuni indreptate impotriva traficului. Cei mai importanti comercianti de opiu au fost prinsi si condamnati la moarte, iar mari cantitati de marfa au fost retinute.
Ca raspuns la arestarea comerciantilor englezi de opiu, Parlamentul britanic se reuneste de urgenta si hotareste sadeclare razboi Chinei. In data de 29 august 1842, dupa aproape 3 ani de razboi, se semneaza Tratatul de la Nanjing,in virtutea careia se declara incheiat Primul Razboi al Opiumului. Prin acest Tratat, Anglia obtine cesiunea asupra Hong Kong-ului si deschiderea a cinci orase chineze pentru comert englez. Al Doilea Razboi al Opiumului (1859-1860) a avut loc din cauza refuzului Chinei de a legaliza opiumul si s-a sfarsit prin semnarea unor noi acorduri cu britanicii, care in cele din urma includeau si legalizarea comertului cu opiu.

Sursa:
Miguel Pedrero  - Coruptia marilor puteri – Strategii si minciuni in politica mondiala.

   Comentariu saccsiv:

Alt apropiat al ELITELOR, implicat la greu in comertul cu opiu, a fost si evreul mason John Jacob Astor (1763 – 1848), nascut Johann Jacob Astor, primul membru proeminent al Astor family, primul multimilionar oficial si primul creator de trust din SUA. Interesant este ca la batranete a ars toate actele si registrele afacerilor sale. Ce a incercat sa ascunda?

Ei bine, daca se ocupau in trecut cu macul, credeti oare ca i-a lovit brusc facerea de bine in folosul umanitatii in perioada moderna? Lasau ei oare din mana o asa gasca cu oua de aur? Nu cumva doar s-au pitit si nu-i mai vedem noi?

Intr-o epoca in care ELITELE schimba guvernele dupa bunul lor plac, in care tot ce este important este monitorizat, supravegheat si analizat, cu satelitii si dronele, prin telefon, internet, spioni, cand mai e un pic si ne vor pune cipuri si in pantofi, credeti ca era o atat de mare inginerie sa fie depistati greii traficanti de droguri? Traseul unor sume atat de mari erau atat de greu de observat, in conditiile in care sistemul financiar bancar este stapanit de papusari?

Ei doar sifoneaza niste sume colosale in asa zisul razboi impotriva drogurilor, in fapt bagand ani grei dupa gratii niste amarati si din cand in cand cate o plevusca mai mare.

Cititi va rog si:

Cetateanul trebuie sa se obisnuiasca cu uniformele pe strazi: In numele razboiului impotriva drogurilor, GARDA NATIONALA se implica din ce in ce mai mult in ARESTARI … in timp ce armata SUA protejeaza campurile de mac din Afganistan

De ce pe masura ce se interzice fumatul tutunului, se promoveaza tot mai intens legalizarea drogurilor? Pentru ca ELITELE schimba marfa …

VIDEO (si transcriptul): CIA INCA TESTEAZA DROGURI PE OAMENI. Interviu cu H.P. Albarelli Jr, autorul cartii „O greseala teribila: Uciderea lui Frank Olson si Experimentele Secrete ale CIA din Razboiul Rece”

sursa: SACCSIV

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *