REPRESIUNEA –GENOCID
Scris de Viorel Ene
Vineri, 15 Iunie 2012 09:00

Continuarea materialului memorialistic CIUMA ROSIE REVINE Arc peste timp 13-15 iunie 1990 – iunie 2012 despre evenimentele din 13-15 iunie 1990 – n relatarea președintelui Asociației Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din Romnia – dl. Ene Viorel

Faptul c pentru a evacua zona simbol al rezistenței anticomuniste (Piața Universitții) a fost necesar folosirea forței – n același loc unde cu mai puțin de 6 luni n urm fuseser uciși manifestanții anticomuniști de ctre aceleași forțe militare ce erau din nou scoase n strad n scop de reprimare, denot faptul c s-a dorit și acționat n scopul de a se ajunge la tulburri sociale grave acceptndu-se sau chiar urmrindu-se ajungerea n pragul unui rzboi civil, socialmente periculos prin producerea de victime umane.
Poziția autoritților nou instaurate faț de mișcarea de protest din Piața Universitții.
Pn la Represiunea major din Piața Universitții gruparea Ion Iliescu a mai ntreprins acțiuni represive ndreptate mpotriva opozanților, a celor care contestau calitatea și legitimitatea att a lui Ion Iliescu ct și a membrilor regimului su instalat dup decembrie 1989 n fruntea statului romn. Cu toții ne amintim ntrebarea simbolic lansat n Piaț, de un protestatar, lui Silviu Brucan, prin care acesta a fost redus la tcere: CU CE V-AȚI OCUPAT N ULTIMII CINCI ANI !? Represiunea din iunie 1990 a fost așadar o recidiv și a reprezentant o culminație a eforturilor ntreprinse de regim n a-și asigura controlul total, inclusiv și mai ales, prin violenț și msuri abuzive.
De la bun nceput aceast mișcare de protest a reprezentat o acțiune deosebit de deranjant pentru autoritțile de la București, deoarece strica planurile generale de acaparare total a puterii n stat și ridica n fața opiniei publice interne și internaționale o serie de ntrebri deosebit de neplcute pentru noile autoritți de la acea dat.
Mișcarea din Piața Universitții a fost generat de discrepanța tot mai vdit dintre situația real a societții așa zis post-comuniste și „adevrul oficial” proclamat de noile autoritți; organizatorii acelui forum imens de discuții publice au sesizat apariția și dezvoltarea unor pericole grave care amenințau n mod cert o Romnie ce se vroia ieșit definitiv din comunism: revenirea grupurilor politice de natur bolșevic, impunerea de ctre aceste grupuri a unei politici generale de distrugere național și subordonare faț de Moscova.
Toate aceste teme și amenințri, care la nceputul anului 1990 abia se prefigurau, manifestanții opoziției si principalii organizatori ai “fenomenului Piața Universitții” – membrii Ligii Studenților din Universitate, Medicin și din Arhitectur au ncercat s le supun dezbaterii ntregii națiuni.
nc de la debutul acestor manifestații, reacția autoritților a fost una deosebit de brutal, total lipsit de orice urm de acceptare a dialogului sau permisiune de a supune dezbaterii publice problemele de interes național ridicate de ctre manifestanți. n lunile care au urmat „revoluției” nu s-a fcut nici cea mai mic ncercare real de dialog cu acești manifestanți.
Ba dimpotriv, ei au fost supuși unei virulente campanii de discreditare public prin orice mijloc mass-media dar n special prin intermediul televiziunii naționale, care de altfel era singurul post de televiziune la acea dat. Mai mult, au fost create adevrate dispozitive de lupt folosindu-se contra-msuri specifice tipologiei de acțiune bolșevic considerndu-se mișcarea de protest ca un inamic direct al “orånduirii de stat și de partid”, adversar ce trebuia de ndat nimicit și distrus. Aceast idee a fost impus public și inoculat efectivelor militare și polițienești prin toate mijloacele aflate n mna grupului de conspiratori coordonați de Ion Iliescu.
n toat aceast vreme, manifestanții din Piața Universitții, puternic susținuți de ctre opinia public internațional, au dus o politic pacifist, respingnd cu succes numeroasele provocri la care au fost nencetat supuși.
Manifestanții din Piața Universitții aveau, aproape integral, aceleași revendicri ca cele din decembrie 1989 la acestea adugndu-se și celebrul ,,Punct 8 de la Timișoara’’ privind lustrația, revendicri care l vizau direct pe Ion Iliescu și gruparea sa de comuniști nomenclaturiști. Faptul c revendicrile erau formulate n același spațiu cu valențe simbolice deosebite – Piața Universitții – zon perceput ca un spațiu al libertții și jertfei de ctre toți romnii – a fost de natur s aduc un plus de ncrctur emoțional și simbolic.
Cei din Piața Universitții nu s-au manifestat violent nici mpotriva cetțenilor nici mpotriva persoanelor de ordine astfel nct nu poate exista justificare c evacuarea lor constituia o necesitate sau o prioritate. Faptul c protestatarii contestau legitimitatea lui Ion Iliescu, invocnd trecutul comunist al acestuia a constituit unul dintre principalele motive a represiunii din iunie 1990. Msurile regimului mpotriva acestora au fost dintre cele mai diverse, implicånd inclusiv planuri de tip terorist.
Astfel, fostul ministru al MapN, Victor Atanasie Stnculescu a declarat urmtoarele n legtur cu debutul fenomenului Piața Universitții: “dup instalarea baricadei in Piața Universitții, prin luna mai, n cabinetul meu avenit Adrian Srbu, la vremea aceea consilier al primului-ministru Petre Roman. Domnul Adrian Srbu dorea s discutm despre evacuarea Pieții Universitții, c are un plan de evacuare, are niste idei. Acesta mi-a solicitat s-i pun la dispozitie din depozitele Armatei o cantitate detrotil (aproximativ 20 kg) pentru a realiza un automobil-capcan care s fie detonat in Piața Universitții. Eu am rmas surprins de aceasta propunere și i-am explicat despre efectele dezastruoase pe care le-ar avea o asemenea acțiune.
Am refuzat solicitarea consilierului prim ministrului și i-am raspuns c eu nu m ocup cu speriatul oamenilor“, și ncheia generalul Stanculescu declarația dat n fața unei Comisiei Parlamentare de anchet instituit n 1999.
Acest episod ntrește premisa premeditrii unor acțiuni violente, disproporționate, la adresa manifestanților Pieței Universitții. Prin toate mijloacele autoritțile au ncercat provocarea manifestanților anticomuniști, mergnd pn acolo nct au plasat un AK-47 cu cuiul percutor tiat,ntre corturile greviștilor foamei, pentru a putea acredita teza bandelor narmate din Piaț care atenteaz la siguranța statului.
Colonelul de Securitate, lucrtor la Ministerul Agriculturii, cldire nvecinat perimetrului Pieței Universitții, nsrcinat cu misiunea plasrii armei a fost prins n flagrant și determinat s semneze o declarație cu privire la proveniența armei. A recunoscut c fusese pus de la treab de același neobosit Adrian Srbu, care coordona un fel de grupare guvernamental de acțiune mpotriva Pieței Universitții – iar nota scris de el și ntreg evenimentul a aprut n presa timpului.
n ce privește susținerile autoritților referitoare la implicarea manifestanților n activitți infracționale pn la 13.06.1990, nu au fost niciodat susținute de probe, rmnnd la stadiul de simple afirmații.
La momentul 11-13 iunie 1990, se pune problema dac cei aproximativ 30-40 de manifestanți care mai erau n Piața Universitții reprezentau un motiv suficient de serios pentru a se constitui un dispozitiv compus din 1400 membri ai forțelor de ordine și 4-5000 de sindicaliști bucureșteni, care s acționeze mpotriva lor. Deoarece zona fcea obiectul monitorizrii structurilor informative, aceste aspecte erau n mod cert cunoscute, astfel nct se poate susține c acțiunea de evacuare a Pieții Universitții era nu doar nejustificat ci și neinspirat avnd n vedere condițiile concrete și contextul politic. Motivația poate fi ntregit prin aceea c urmrind evoluția fenomenului Piața Universitții și a manifestației maraton care a avut loc nperimetrul acesteia se poate constata lesne c aceasta era n ultima ei etap, nefiind nici necesar nici justificat s se recurg la msuri deforț mpotriva celor care n mod neviolent cereau democratizarea vieții politice a Romniei și eliminarea din cadrul acesteia a foștilor nomenclaturiști comuniști, a securiștior, revendicri care au constituit de fapt principalele motive ale nlturrii de la conducerea țrii acuplului de dictatori Nicolae Ceaușescu și Elena Ceaușescu.
Se observ c de la participri care depșeau n mod curent cifra de 10.000 persoane zilnic, n Piața Universitții mai rmseser un numr redus de manifestanți care lipsiți fiind de suportul organizațiilor nonguvernamentale care se retrseser din zon nca din 24 mai 1990, urma s renunțe la protestul lor.
Aceast hotrre a ultimilor manifestanți rmași era motivat n primul rnd de stare de epuizare fizic n care se aflau cei din greva foamei, de lipsa susținerii morale a studenților și de asemenea de faptul c populația devenise indiferent la acțiunea lor de protest. Printre cei rmași n Piața Universitții erau nfiltrați agenți ai poliției și serviciilor 0215, S.R.I., armat, etc. Erau foarte ușor de demascat agenții provocatori deoarece ieșeau singuri n faț ndemnnd pe toate cile la prelungirea protestului Pieței Universitții prin ntreprinderea unor acțiuni de forț mpotriva sediilor Guvernului, Televiziunii etc (Teodor Mrieș fcea parte din acest conglomerat).
Dup data de 20.05.1990 avuseser loc alegeri generale iar n aceste condiții demersul manifestanților din Piața Universitții devenise nmod clar unul fr șans de a-și atinge scopurile. Conștienți de acest lucru, greviștii foamei deciseser ca ncepnd cu data de 11.06.1990 s fie ziua n care evacuau Piața Universitții, motivele fiind cele deja expuse. Liga Studenților a organizat un ultim marș al tcerii, ctre Guvern, unde reprezentanții manifestrii au fost primiți și a avut loc semnarea unui protocol cu privire la acceptarea fondrii unui post de televiziune alternativ – singura revendicare a organizațiilor studențești – care a devenit ulterior baza juridic a lansrii SOTI, primul post de televiziune independent, de la care s-au nscut ulterior toate celelelate posturi alternative media.
La protestul pașnic inițiat de studenți s-au opus cteva persoane nfiltrate care aveau misiuni precise de continuare a protestului n orice condiții, concentrate n rndurile a dou organizații fantom, Asociația 16-21 decembrie și Alianța Poporului, reprezentat de Teodor Mrieș, cel mai vocal reprezentant al gruprii agresive. El a fost dealtfel identificat și izolat de ctre membrii Ligii Studenților. Poate nu ntåmpltor acesta a reaprut dup aproape un deceniu de umbr, la dreapta procurorului militar Dan Voinea, sub titulatura de “reprezentant al revoluționarilor”.
Rolul generalului Voinea n mușamalizarea Dosarelor Mineriadei iunie 1990 a fost explicat pe deplin chiar de procurorul general la Romåniei, Laura Codruța Kovesi, care a și cerut dealtfel revocarea sa, și de superiorul su n funcție, șeful Parchetului Militar, colonel Ion Vasilache, care ne-a remis n scris concluzia sa din care se desprinde ideea c modalitatea (voit n.n.) defectuoas a instrumentrii Dosarului Mineriadei de ctre generalul Voinea ar fi dus la “nulitatea sa absolut”.
Revenind la momentele anterioare zilei de 13 iunie, autoritțile s-au remarcat printr-o total lips de cooperare n cadrul negocierilor pentru admiterea unui post independent de televiziune (singura revendicare care o mai aveau greviștii foamei) dar nicio manifestare public a acestor autoritți nu a putut trda agresivitatea deosebit a acestora ci doar o umbr de nervozitate.
Cu riscul de a ne repeta, menționm c n Piața Universitții cu mai puțin de 6 luni n urm se adunaser cei care au determinat cderea regimuluicomunist din Romnia.
Indiferent cum se apreciaz aceste fapte nu scoți n strad 5.000 de sindicaliști bucureșteni si sute de ,,revolutionari’’, pentru evacuarea doar a unui numr de maxim 40 de protestatari printre care se aflau de mai mult timp n greva foamei, care nu mai blocau de mult cile de acces ci se refugiaser pe platoul din fața Teatrului Național.
Aceast acțiune disproporționat reprezint un exces și o demonstație de forț mpotriva opozanților noii puteri reprezentat de Ion Iliescu-Petre Roman: studenți, societate civil, ziare și partide politice.
Se poate aprecia c nu s-a dorit evacuarea sau doar evacuarea Pieții Universitții ci mai ales crearea de tulburri care s justifice acțiuni n forț mpotriva contestatarilor noii puteri. Sinopsisul evenimentelor așa cum au fost surprinse n notele Jurnalului operativ al Armatei “Jurnalul activitților desfșurate de unitțile armatei n garnizoana București nperioada 13- 15.06.1990” este un document prețios care pune n lumin concentrarea de forțe aruncate la ordinul lui Ion Iliescu asupra cetțenilor Capitalei.
n acest Jurnal al activitaților desfșurate de unitatile armatei n garnizoana București, n perioada 13-15.06.1990, – se face referire la un document nseriat cu nr. S/76941/09.06.1990, emis de Ministrul de Interne.
Documentul mai sus menționat dovedește faptul c acțiunile erau mai dinainte pregtite și nu au avut loc spontan,cum s-a ncercat a se justifica ulterior. n continutul Planului ntocmit de catre M.I. și comunicat la M.A.p.N., s-a prevzut pentru evacuarea persoanelor aflate n Piața Universitții, participarea a 120 cadre și militari n termen, de la Batalionul 265, Poliție Militar. Ulterior, pe parcursul zilei de 13 iunie 1990, Ministerul a fost solicitat și a asigurat participarea de forțe și mijloace mult mai numeroase și cu valoare operativ deosebit de important. La orele 15.45, potrivit documentului mai sus mentionat, “presedintele Romniei, a cerut elefonic la Marele Stat Major (M.St.M.) sa se intervina cu 2 detasamente de militari n sprijinul grupelor M.I. din Piața Universitții. Generalul Schiopu Nicolae, care l nlocuia pe șeful M.St.M., i-a propus președintelui Ion Iliescu ca M.A.p.N. s nu intervina n Piața Universitții, ci sa ntareasca paza la Guvern si Televiziune. La orele16.00, ministrul de interne, general colonel Mihai Chitac, a solocitat telefonic la M.St.M., ca armata s intervina cu trupe n Piata Universitatii. La orele 16.20, presedintele Ion Iliescu a cerut ca armata s ntareasca aprarea la celelalte obiective de stat (M.I., S.R.I., etc) apoi, dupa 10 minute, la orele 16.30, la cererea contraamiralului Cico Dumitrescu, de la M.I., generalul Schiopu Nicolae a dat dispozitie comandantului Armatei 1 și comandantului trupelor de transmisiuni sa intervin la Poliția Capitalei, cu cte un detașament alctuit din cte 50 de militari. Ulterior, din ordinul șefului M.St.M., aceste efective au crescut, astfel ca, la sediul M.I. au fost trimisi 150 de militari si 10 TAB-uri, caretrebuiau sa actioneze pe 2 direcții: Piața Unirii – sediul M.I. si Teatrul Bulandra- sediul M.I. Alte 11 sute de militari și parașutiști au fost trimiși s acționeze n diferite puncte din Capital. La orele 17.25, au fost alarmate comandamentele si unitatile militare din Bucuresti si Mihai Bravu, regimentele mecanizate din Slobozia si Ploiesti, precum și regimentele de parașutiști din Caracal, Boteni si Buzau. Inițial, potrivit indicativului primit,unitțile nu au scos din depozite nici un fel de munitie.La orele 17.35, la M.St.M. s-a primit ordinul președintelui s se foloseasc gazele lacrimogene n zona sediului M.I. dar la orele 19.25, președintele Iliescu Ion “informeaz pe prim adjunctul ministrului aprrii naționale c pe sediul Politiei Capitalei, s-a ridicat drapelul verde, legionar, deci mișcarea este o rebeliune legionara și se trateaza ca atare”. In Piața Universițții la ora 16.00 forțele militare ce blocau acest perimetru s-au retras n ordine trecnd pașnic printre demonstanții ce se aflau acolo. Au prsit autobuzele ce se aflau n Piat abandonndu-le n mod deliberat. Ne-am trezit un numar relativ de cteva sute de persoane n acest spațiu. Au aprut diversioniștii care au dat foc celor cteva autobuze rmase n acest perimetru.
In jurul orei 17.00 s-a redeschis ,, Balconul ‘’ de la Universitate și Marian Munteanu mpreun cu liderii studenților au ndemnat la calm și au recomandat rmnerea pe loc. S-a recomandat s nu se mearg spre Televiziune și Ministerul de Interne c este o diversiune. Dar diversionostii infiltrati si-au facut datoria. Maries a condus grupul spre Televiziunea Romana. Așa cum s-a dovedit si cu documente rezult ca militarii din U.M. 01847 Buzau, la fel ca și trgtorii de la sediul Ministerului de Interne au executat un ordin militar, legal n forma și aparent legal n continut, fr ca ei sa aiba posibilitatea, n condițiile date de a nu-l ndeplini. Mai mult, ca urmare a informatiilor primite de la cel mai nalt nivel, ei aveau convingerea ca actioneaza mpotriva unei “rebeliuni legionare și c trebuie s acționeze ca atare”.
Ulterior, Ion Iliescu revine asupra temei Rebeliunii legionare, ntrind-o. Astfel la orele 22.00, președintele Ion Iliescu a comunicat “ca n aceasta noapte (13/14.06.1990), elemente turbulente vor ncerca s ptrund și n alte obiective, aceștia avnd asupra lor arme și munitie; toți militarii s aib baioneta pusa la arm și sa se apere mpotriv acelor care ataca. Cei care ataca nu sunt revolutionari, sunt contrarevoluționari legionari”. Aceast comunicare a fost transmis la toate comandamentele de arm, la Armata I și la Divizia 57 Mecanizat.
La orele 23.43 a decolat un elicopter de la Otopeni, spre sediul M.I., unde a lansat 2200 fiole lacrimogene, desi nu avea nici o utilitate specifica actiunea. Deja dupa aceasta ora ncep s soseasc trenurile cu muncitori și mineri: 00.55 a sosit Brașovul; 03.30 soseste un tren de la Constanța; 05.00 sosesc 4 trenuri cu minerii din Valea Jiului, precum și cte un tren de la Craiova și de la Galați. Se va ajunge la un total de 12 trenuri cu muncitori și mineri, precum și un mare numr de autobuze din localitațile situate n apropierea Capitalei.
Fostul șef al statului, Ion Iliescu, a folosit ntreg lanțul de comand aflat n subordinea sa – de la ministrul de interne, generalul Mihai Chitac pn la comandanții și superiorii militari pentru a aplica forța de reprimare letal.
Prin urmare, liderul de la care a plecat ordinul și justificarea executarii focului este direct responsabil de faptele svrșite de ctre militarii folosiți naceasta acțiune. Actorii principali ai teatrului de operatiuni sunt binecunoscuți iar din analiza Jurnalului activitților desfșurate de unitatile Armatei n garnizoana București, se deduc cu limpezime treptele nivelului de comanda și rolul liderial al lui Ion Iliescu.
Pregtiri și msuri prealabile luate n preajma zilei de 13 iunie 1990:
nc din 11 iunie 1990, trupele M.I. se aflau nstare de alert fiind comasate n anumite unitți unde li s-a fcut instructajul referitor la activitțile „deosebite” pe care urmau s le ndeplineasc n zilele urmtoare; au fost create dispozitive de lupt de arme-ntrunite, dotate cu stații radio, pentru o bun coordonare a acțiunilor. Activiștii de partid ai F.S.N. s-au deplasat n cadrul marilor ntreprinderi unde se considera c exist o mulțime de simpatizanți FSN, și au nceput s organizeze oamenii pentru ceea ce ei au numit „o manifestație foarte mare de adeziune la FSN, desfșurat chiar n Piața Universitții”, spațiu care ar fi urmat s fie definitiv „curțat” de orice manifestant anticomunist.
De asemenea, pregtiri intense au fost realizate și n Valea Jiului ncepnd cu aproximativ 15 zile nainte de evenimentele din 13 iunie 1990, pe linie sindical, pe linie de partid n cadrul filialei locale a F.S.N. și pentru organizarea tehnic și administrativ a unei deplasri de mare anvergur. O parte din cadrele M.I. care au participat direct la conducerea acțiunilor agresive ale minerilor, s-au alturat acestora nc din Valea Jiului și au stat alturi de mineri pe tot parcursul deplasrii pn la București, ca și pentru coordonarea acestora prin București.
Faptul c protestatarii au fost agresați nejustificat cu ocazia evacurii lor din Piața Universitții și c au fost duși și reținuți n condițiile totale de nelegalitate și n afara cadrului procesual penal sau a celui contravențional, n unitți militare ale trupelor de paz și ordine, Școala de ofițeri de la Bneasa, este de natur s ntregeasc tabloul unei operațiuni ce a avut ca scop doar reprimarea opozanților sub masca unei acțiuni de evacuare a unui loc public.
Dispozitivul de urmrire permanent a manifestației din Piața Universitții cuprindea:
– posturi fixe de observație și nregistrare audio/video (n cldirea Hotelului Intercontinentalului, n cldirea Ministerului Agriculturii, n blocul Dunrea),
– posturi de comand (n principal dou – unul n Intercontinental iar cellalt n blocul Librriei Eminescu – unde se aflau și releele radio carecoordonau ntreaga activitate de comunicație radio ntre toți cei aflați pe teren),
– posturi mobile de observație (n cldirea Teatrului Național, n mai multe puncte, dar nepermanente),
– puncte de sprijin (locații mascate unde putea fi adpostit personal și cantitți de materiale; tot aici se ntruneau cadrele pentru ședințe operative nainte de a ieși pe teren; existau mai multe astfel de „puncte de sprijin”, n special pe strzile din spatele Inter-ului și T.N.B., n apropierea Ambasadei SUA) ;
Din aceste locuri se coordonau unele dintre “activitțile operative” legate de manifestația din Piața Universitții: grupurile de instigatori și provocatori care urmreau s creeze conflicte și scandaluri, sau ncercau s ofere sume de bani unora dintre manifestanți pentru ca aceștia s fie ulterior capturați și prezentați drept „agitatori pltiți de americani” sau „de țrniști”, etc; tot din aceste locuri era permanent supravegheat audio-video Piața Universitții și se ntocmeau fișe individuale acelor participanți care erau deseori vzuți n zon sau care desfșurau o activitate deosebit.
Ulterior, n arestul Unitții militare de la Mgurele, unii dintre liderii demonstrației au avut ocazia s constate nivelul activitții informative desfșurate mpotriva lor, n cadrul “anchetei” coordonate de pseudo-procurori, cadre ale fostului aparat de Securitate.
Comportamentul autoritților n data de 13.06.1990, de la orele 04.00 a.m. și pn la orele 00.00
n dimineața zilei de 13 iunie s-a nregistrat o descindere deosebit de brutal a unor formațiuni de M.I., mpotriva unui grup de greviști ai foamei aflați n cteva corturi situate pe peluza din fața TNB;
n primul rnd trebuie remarcat totala disproporție și ciudata organizare a acestei acțiuni: nu era necesar agresivitatea de care au dat dovad militarii participanți la aceast acțiune, deoarece nu i-a atacat și nici mcar nu a ripostat nimeni iar „inamicul” era constituit dintr-un mic grup de greviști ai foamei, care și așa se aflau ntr-o stare precar de sntate, avnd nevoie mai curnd de Ambulanț dect de Poliție.
Mai grav, dup eliberarea acestui loc printr-o serie de acțiuni de o agresivitate completamente inutil, formațiunile militare participante au rmas n perimetru blocnd complet trecerea n zona respectiv – aceasta fiind de fapt ca și o invitație adresat contestatarilor n sensul de a-i ataca.
n mod normal, acțiunea de eliberare a Pieței se putea face mpreun cu Liga Studenților și de comun acord chiar și cu greviștii, n situația n care Liga Studenților și anunțase deja retragerea din Piaț iar manifestația ca atare se destrmase demult. La evacuare trebuiau s participe n primul rnd Serviciul de Ambulanț și reprezentanții Ligii Studenților (care acceptaser retragerea lor și reluarea circulației auto n zon) iar aceasta ar fi trebuit desfșurat pe timp de ziși cu televiziunea și presa de faț; n-ar fi fost niciun fel de act de violenț și totul s-ar fi petrecut fr niciun incident ntr-un interval de cteva zeci de minute, nefiind necesar pentru aceasta intervenția unor efective prea mari de poliție ci doar prezența ctorva agenți care s asigure buna desfșurare a acțiunii.
Dup eliberarea Pieței formațiunile militare ar fi trebuit s prseasc imediat zona și s lase circulația s se desfșoare normal – nimeni nu ar mai fi reluat manifestația, pentru c toate organizațiile nonguvernamentale care au activat n Piaț, deja se retrseser de-acolo.
Blocada „nejustificat” a Pieței s-a executat de fapt n așteptarea sutelor de mii de simpatizanți care trebuiau aduși de la marile intreprinderi, pentru a face o mare manifestație de adeziune faț de FSN – dar acești oameni, deși simpatizau ntra-devr F.S.N-ul, au refuzat s vin la o astfel de manifestație, astfel nct centrul Bucureștiului a rmas gol de manifestanți dar blocat fr nicio noim de ctre efective mari de militari M.I.
IMGB face ordine !”
Singurul grup de muncitori deplasați ctre Piața Universitții au fost cei aduși de la IMGB care au atacat cu violenț, provocator, Facultatea de Arhitectur. Demn de menționat este și faptul c grupurile agresive de manifestanți fuseser aduse cu ajutorul unor autobuze și camioane, care au fost lsate mai devreme s treac prin toate barajele polițienești din zon. Inițial, aceste grupuri agresive și-au fcut intrarea n scen ca muncitori de la IMGB veniți s ajute la reinstaurarea ordinii n zon; puțin mai trziu aflndu-se c nu urmeaz s se mai fac nicio manifestație de adeziune pentru FSN, grupul de „muncitori IMGB” s-a dispersat n zon aprnd ulterior sub forma de „protestatari indignați” faț de operațiunea organizat de M.I. n acel moment. Mai mult, dup atacarea celor cåțiva protestatari din fața Teatului Național, trupele militare au sprijinit trupele muncitorești venite de la IMGB care au atacat studenții din Institutul de Arhitectur Ion Mincu.
Acțiunea grupului compact de la I.M.G.B. s-a petrecut n jurul orelor 11.00, atacatorii strigånd lozinci de tipul ,,I.M.G.B. face ordine” și ,,noi muncim nu gndim”, “Moarte intelectualilor”. Populația revoltat și provocat de blocarea traficului și de violențele militarilor au cerut eliberarea arestaților. Protestarii au fost la råndul lor btuți, maltratați și chiar arestați fcnd parte din totalul celor 262 de persoane duse la U.M. din comuna Mgurele (centura).
S-au fcut arestri ilegale pe tot parcursul zilei de 13.06.1990. C nu s-a dorit sau urmrit respectarea legii este demonstrat și de faptul c manifestanții evacuați au fost reținuți n locuri care nu erau amenajate ca locuri de arest preventiv, reținere sau detenție. Precizm faptul c nu era prima dat cnd n condiții de nelegalitate persoane reținute erau duse n unitatea militar de trupe de paz și ordine U.M din comuna Mgurele, n mod similar procedndu-se și n luna februarie 1990 cnd manifestanții reținuți la Piața Victoriei au fost duși și reținuți n incinta aceleiași unitți militare.
Atunci se poate aprecia c a fost o repetiție general pentru ceea ce a urmat la data de 13.06.1990 cnd n locuri neamenajate și improprii activitții de reținere arest preventiv și deținere au fost duse un numr mare de persoane care n condiții de legalitate nu ar fi avut ce s caute acolo dect dac ar fi fost incorporate ca militari n termen, concentrați sau n calitate de cadre militare. Trebuie fcut precizarea c n aceeași dimineaț, la orele 6.30, liderul Ligii Studenților, Marian Munteanu fusese reținut de organele de poliție și dus la “cercetri” sub pretextul unei discuții despre un post de radio aflat n incinta Universitții. S-a dorit astfel crearea unei stri de spirit anume ntre studenți care, firesc, s-au agitat dup aflarea veștii c liderul lor a fost arestat n zorii zilei. Conducerea Ligii Studenților nu a marșat ns pe direcția provocrii și a confruntrii dorit de organizatorii din umbr ai diversiunii. Pe acest fond, aflndu-se odat cu trecerea orelor, despre brutalitatea intervenției polițienești și despre nclcarea tuturor nțelegerilor parțiale care fuseser ncheiate ntre reprezentanții greviștilor și autoritți – ncetul cu ncetul au nceput s se strng mici grupuri de protestatari care au nceput s scandeze și s huiduie. Doar ntr-o singur zon a primetrului Pieței acest grup era ceva mai numeros, n rest protestatarii erau puțini și rsfirați printre grupurile mari de curioși și gur-casc.
Singurele ciocniri propriu-zise ntre manifestanți și poliție s-au desfșurat n zona Bisericii Enei iar manifestanții au fost respinși și ordinea reinstaurat. Cu toate acestea, aflnd c nu mai urmeaz s se fac nicio manifestație de adeziune pentru FSN, conductorii dispozitivului de lupt M.I. au luat decizia de a incendia imediat vehiculele (,,așa cum s-a convenit cu președintele’’) care fuseser aduse acolo special n acest scop. Decizie care a fost și executat – n același moment toate vehiculele MI au fost incendiate, iar militarii MI s-au retras organizați ctre spatele TNB. Proba o constituie nregistrarea dialogului ntre generalul Diamandescu și ministrul de interne Chițac – se raporteaz “c s-a dat foc la autobuze așa cum a cerut președintele”. Studenții au fost cei care sau strduit apoi s sting autobuzele n flcri.
Martor al diversiunii incendierii am fost eu Viorel Ene, actual președinte al AVMR, care m-am strduit la vremea aceea s sting un autobuz cruia i s-a pus foc staționat n dreptul restaurantului Pescarul. Am fost lovit in piept de șeful unuia dintre grupurile de incendiatori profesioniști care au efectuat operațiunea de aprindere a autovehiculului folosind o substanț alb, cu ardere fosforic, care a declanșat foarte rapid o flacr puternic. Au rmas pe strzi o mn de manifestanți aiuriți de turnura brusc a situației dar și un numr foarte mare de curioși atrași de insolitul situației. n Piaț, oamenii sunt complet confuzi; la un moment dat reprezentanții Ligii Studenților ncearc s le vorbeasc, solicitndu-le n mod clar ori s rmn n Piaț ori s se duc acas, dar n niciun caz s nu rspund niciunei provocri, s nu se lanseze n niciun fel de acțiune violent mpotriva nimnui, etc. n acest interval, grupurile de „muncitori IMGB”, brusc transformate n „manifestanți protestatari”, se deplaseaz ctre cldirile goale ale DGP și MI, unde ncepe un spectacol ciudat de atac al unor cldiri n care nu se afl dect niște formațiuni de lupt abia aduse acolo chiar n acea dimineaț; spectacolul este straniu pentru c la atacuri nu particip dect niște grupuri foarte mici de agresori la care de la distanț stau și se uit grupuri mari de curioși. Alturi de agresori vin și o serie de indivizi cu aspect tuciuriu (tigani) precum și mici grupuri de adolescenți pe care i mbat gustul adrenalinei și joaca de-a rzboiul. Din rndul acestor dezaxați dar și mai mult din rndul curioșilor, cad primele victime prin mpușcare. n tot acest timp, a existat un grup bine constituit de agresori care se mișcau nestingheriți chiar pe sub ferestrele cldirilor pe care le atacau, dar n care nu a tras nimeni. Focurile de arm ținteau la distanț, mult n spatele zonei de confruntare, cele mai multe dintre victime provenind din rndul spectatorilor la evenimente. Situația a mers cam n același mod pn la ora18.00, scena de acțiune mutndu-se pn n dreptul Pieței Rosetti; dup aceast or, militarii s-au retras brusc abandonnd iarși centrul Capitalei n fața minerilor, sosiți n zori, cu garnituri speciale.
Aprarea” Televiziunii
La TVR evoluția evenimentelor a intrat cam n același tipar: manifestanții confuzi – nimeni nu știeși nu nțelege prea bine ce se petrece; o delegație a manifestanților vrea s intre pentru a da un comunicat și pentru a face un apel public la calm; delegația este mpiedicat s fac acest lucru de ctre unui grup de „protestatari agresivi” n mod vdit organizați conduși de ,,revoluționarul” lui Iliescu – Bebe Ivanovici, narmați cu båte și lanțuri și aduși cu ajutorul unui vehicul de transport. n fața acestora toat lumea se d la o parte – ei lovind la ntåmplare, pentru a crea panic, tot ceea ce le iese n cale: manifestanți, personalul TVR, delegația manifestanților, pe curioșii aflați n zon, pe militari, etc.
Orice chemare la calm și la ordine venit din parte delegației manifestanților este imediat nnbușit, oamenii de afar sunt complet zpciți de evoluția stranie a situației, confuzia este mare – nimeni nu nțelege cine a atacat pe cine; pe cine reprezint grupurile acelea de persoane agresive care se dau n spectacol pe-acolo !?
Ca și n alte locuri, o grmad de gur-casc sunt adunați n jurul sediului TVR. Odat cu lsarea nopții, acești curioși vor deveni carnea de tun a militarilor „care apr Televiziunea”; n acești oameni se va trage, tot ei vor fi direct atacați sau btuți slbatic și duși n subsolul televiziunii unde au fost trntiți cu fața pe caldarm. Ziaristul Ion Itu a publicat n publicația,,Tinerama” o list – nsoțit de imagini, ale unor diversioniști care au incendiat diferite obiective. Toți cei menționați erau cadre, foști sportivi de performanț, ce fceau parte din dispozitivul de provocatori/diversioniști.
Tiparul acțiunilor diversioniste:
Pe tot timpul evenimentelor au acționat unitati speciale de cercetare-diversiune, care au fost formate din trei mari categorii de personal :
– cercetașii propriu-ziși, legendați ca „simpli observatori” nfiltrați n rndurile manifestanților sau a spectatorilor la aceste evenimente ;
– diversioniștii propriu-ziși, adic aceia care au ndeplinit misiuni operative clasice acționnd sub form de „manifestanți” sau „muncitori” , etc. – aceștia desfșurnd acțiuni deosebit de agresive, orientate fie mpotriva privitorilor, fie mpotriva militarilor care aprau diverse obiective, fie mpotriva adevraților manifestanți sau a delegațiilor trimise de aceștia ;
La TVR au acționat grupuri mixte de militari MI și MapN, dintre care au ieșit n evidenț parașutiștii dar mai ales subunitatea de cercetare diversiune.
Cercetașii, mbrcați civil, au fcut adevrate ravagii la TVR, mai ales dup ora 00.00, cnd s-a comandat stingerea tuturor luminilor și a nceput un adevrat mcel n perimetrul televiziunii, ntreaga acțiune fiind direct condus de ctre acești „civili”.
Modul de acțiune:
– se retrgeau toate forțele de ordine dnd o brusc impresie de abandonare a obiectivelor sau de nepsare faț de evenimente ;
– apreau ca din senin niște grupuri organizate de „manifestanți” deosebit de violenți și care erau dotați cu toate cele necesare – autovehicule pentru deplasare, permise de trecere prin barajele Poliției, sticle, benzin, rngi, lanțuri, stații radio, etc; aceste grupuri atacau obiectivele vizate creind totodat panic și confuzie, lovind deopotriv n militari, n manifestanți, n curioșii aflați de faț, n personalul instituțiilor n care intrau, etc ;
– ntr-un trziu, a intervenit Armata, ca și cum ar fi fost ultima soluție n fața unei agresiuni care „copleșea” forțele MI; militarii naintau ndrtul transportoarelor blindate de unde se trgeau din cnd n cnd cu pistoalele-mitralier; pe fondul zgomotului și panicii create de rafalele de arm automat, au fost rnite și mpușcate persoane din rndul curioșilor și a grupurilor de privitori care stteau departe de zonele de confruntare. Dispozitivele de lupt cele mai active au fost acelea formate din diversioniști – acestea au fost nevoite s se deplaseze permanent pe tot timpul zilei, fcnd schimb ntre ele și acoperind practic ntreg teatrul de conflict ,- s-au aflat alternativ sau chiar n același timp n rndul manifestanților dar și n rndul forțelor de represiune, reprezentnd cea mai agresiv component a ambelor categorii menționate: cei mai agresivi dintre „manifestanți”, dar și cei mai duri dintre autorii represiunii, fiind cei care coordonau activitatea de arestri și maltratare a arestaților cel mai adesea nu doar indicnd ci și participnd direct și nemijlocit la ntreaga acțiune represiv.
Armata a fost retras n 14 iunie 1990, dis-de-dimineaț tocmai pentru a face loc minerilor abia sosiți n Capital.
Generalul Stnculescu este unul dintre cei care au precizat in fata Comisiei parlamentare de ancheta din 1999 ca ,”ntre mineri se aflau o parte din oamenii lui Cristescu de la serviciul de informații 0215 (nume de acoperire, n realitate numele ofițerului era F. Calapod).”
Grupurile de manifestanți/diversioniști agresivi și violența organizat:
Manifestanții adevrați din Piața Universitții au fost oameni oarecare, pașnici, n cea mai mare parte studenți, intelectuali, idealiști, tineri și chiar copii (mulți adolescenți) – ei nu fceau parte din cadrul unor grupri politice sau militare organizate, sau n cadrul vreunei teribile conspirații interne sau internaționale ; nu aveau nicio legtur de altfel cu Mișcarea Legionar (despre care mulți dintre ei nici nu auziser și nu știau cu precizie ce anume a fost…) singurul numitor comun cu acea organizație politic fiind poate doar caracterul anticomunist.
n momentul n care FSN s-a vzut confruntat cu o mișcare de strad de factur anticomunist, n mod reflex aceasta a fost declarat „legionar”, deși nu exista niciun fel de legtur sau continuitate ntre ceea ce fuseser legionarii cu jumtate de secol n urm (faț de iunie 1990) și manifestanții anticomuniști din Piaț, care cel mai 24 probabil n majoritatea cazurilor nici nu știau atunci prea bine ce-i aia „legionar”…
Prima “utilizare” propagandistic a legionarilor și a “Grzii de Fier” a avut loc cu ocazia evenimentelor din martie 1990 de la Trgu Mureș. Ion Iliescu și Petre Roman au declarat public, presei internaționale (exist interviurile acestora, la arhiv) c vinovția acțiunilor agresive de la Trgu Mureș aparține “elementelor Grzii de Fier”.
Iliescu a fost cel care a avut inițiativa scoaterii de la naftalin a “Mișcrii Legionare”, n tradiția clasic a dezinformrii tactice ce poart amprenta specificului sovietic.
Stalin a fost cel care a aruncat blamul nazismului, fascismului, imperialismului etc. asupra societților democratice occidentale, imediat dup 1945, pentru a-și putea justifica msurile agresive desfșurate mpotriva Vestului.
Pe același șablon tipic stalinist a mers și Ion liescu, pentru a furniza baz ideologic reprimrii societții democratice pe cale s se nasc n Romånia, retezånd astfel elanul ctre libertate al tinerei generații romånești, reprezentat de studenții mediului universitar din Capital, dar și din restul țrii.
Mii de tineri dintre cei mai strluciți ai Romåniei au ales calea autoexilrii, prsind scårbiți lagruldemocraturii feseniste, ca urmare a Represiunii din iunie 1990 coordonate de Ion Iliescu.
Rspunderea direct pentru aceast odioas manipulare ce țintea diabolizarea și macularea simbolului Pieței Universitții – efigie a revoltei anticomuniste – o poart Ion Iliescu, cel care, dup cum rezult foarte clar din Jurnalul de lupt al unitților militare a declarat Armatei „c este vorba de o rebeliune legionar” și a cerut „a se acționa n consecinț”.
Dup cum se știe, așa zisa Rebeliune din vremea lui Antonescu a fost nnbușit n sange de ctre Armat, iar comandanții militari din perioada regimului Iliescu au nțeles foarte bine mesajul, respectiv modelul de acțiune care avea coordonate istorice bine cunoscute.
Calea liber catre crim a dat-o Ion Iliescu personal, garantul ideologic al Represiunii, furnizorul de autoritate al „justificrii” Rebeliunii legionare.
A devenit o evidenț intenția FSN-ului și a grupului Ion Iliescu de instaurare a regimului partidului unic și de impunere a unui regim politic totalitar, de exterminare fizic a oricrui oponent și sugrumare a oricrei ncercare de mpotrivire, dup modelul n care acționase regimul bolșevic dup anul 1947…
Pe tot timpul desfșurrii evenimentelor propagandiștii Aparatului media conex Partidului, ziarele Adevrul, Azi, etc., dar mai ales TVR au dus o campanie de dezinformare public și chiar au participat direct și nemijlocit la strnirea și ntreținerea nejustificat a panicii – știrile alarmiste au atras o mulțime de curioși iar din rndul acestora au czut cele mai multe din victimele acelei zile.
Presedintele Televiziunii, Razvan Theodorescu a afirmat ulterior, marșnd pe aceeași tez a amenințrii legionare lansate de Ion Iliescu: “Amenintarile antisemite au fost subestimate. Consider c s-a fcut o greșeal n a se subestima amenințrile antisemite, antinationale, cu cruci ncrligate la adresa noastr”.
Evident niciodat Rzvan Theodorescu nu a prezentat public vreo “cruce ncrligata” care l-ar fi amenințat pe domnia sa. Aceast pres ticloșit și exponenții ei de frunte, i numim aici pe un Rzvan Theodorescu, Sergiu Andon, Cristian Tudor Popescu și eiusdem farinae nu sunt menționați nicieri n Rezoluția Parchetului civil, ca și cånd nici nu ar fi existat concursul și rspunderea acestora la tragicele evenimente din Capital.
n ce privește victimele prin mpușcare, apar afirmații ridicole și neprobate de fapte, procurorii apreciind c o parte din acestea ar fi fost atinse de gloanțe care au ricoșat și nu ar fi fost vizate direct de militarii care au fcut uz de gloanțele de rzboi mpotriva civililor. Pe ce baz au apreciat procurorii validitatea “ricoșeurilor” din planșee, pe ce analize se ntemeiaz astfel de aberații? Spunem aberații deoarece de exemplu n cazul Drumea Dragoș acesta a fost reprezentat inițial ca fiind o victim a unei njunghieri comise de “elemente turbulente”. Dup ce medicul Nae Constantinescu, ajuns consilier prezidențial, n perioada regimului Constantinescu, a aflat din relatarea de pres a martorului George Roncea despre cazul decedatului trecut din måinile martorului n måinile sale, de medic care a constatat decesul și traumatismele prin mpușcare, Drumea Dragoș a fost, oficial, recunoscut drept victim a trgtorilor militari din noaptea de 13- 15.
Este evident c martori care au participat direct la evenimente, care au fost de faț la uciderea a trei persoane, Mocanu Velicu și Lepdatu Mitriț, n ziua de 13 și apoi, n data 14, spre dimineaț, la ora 3.15 – au asistat la uciderea lui Drumea Dragoș, nu au fost nici mcar contactați de procurorii de caz.
Astfel Eugen Popescu, operator al publicației „Glasul” a nregistrat uciderea lui Lepdatu Mitriț pe camer video, confirmat și de martorii George Roncea și Victor Roncea. Prima victim mortal s-a nregistrat n jurul orelor 18.30, n spatele imobilului MI. Aici, la distanta de cladire, a fost mpuscat mortal Mocanu Velicu Valentin, n vrsta de 25 de ani, casatorit, tata a 2 copii minori. Victima a fost lovit din spate n ceafa, fapt ce denot c se afla cu spatele spre cldirea Ministerului de Interne și la o distanț destul de mare pentru a se aprecia ca el ar fi prezentat vreun pericol pentru sediul MI.
Momentul mpuscarii primei victime, n fata sediului Ministerului de Interne a galvanizat multimeași a determinat derularea ulterioar a evenimentelor. Din acel moment, manifestantii au constientizat ca Politia trage si ucide, iar spiritele au nceput sa se agite, cei prezenti n strada ncepnd sa strige catre cei din cladire “asasinii, asasinii!”
Dupa mai putin de 30 de minute de la mpușcarea lui Mocanu Valentin, a fost mpuscata mortal, cea de a doua victima, pe nume Lepadatu Mitrita, n vrsta de 25 de ani, cstorit, parinte a 2 copiii minori. Locul uciderii a fost la aproximativ 40 de metri de colțul cldirii Ministerului de Interne, iar n momentul mpușcrii victima se ntorcea cu spatele catre cladirea M.I., orificiul de intrare al glontului mortal fiind situat n ceafa. Deci si el se afla ntre cei care o data cu efectuarea tragerilor au ncercat sa fuga, facnd stnga mprejur pentru a scapa. Camera de luat vederi a operatorului Eugen Popescu a surprins exact momentul sfaramarii craniului lovit de glonte. Martorul George Roncea, fotoreporter in cea vreme, a fotografiat și el victima și a participat la deplasarea celui mpușcat ntr-un loc mai ferit. Martorul George Roncea a fost, mpreun cu fratele sau, Victor Roncea, alturi de victima Dragoș Drumea n ultimele sale clipe, cnd agoniza. Cei doi frați Roncea, lideri ai nucleului studențesc din Arhitectur au mai fotografiat numeroase incidente – inclusiv unele dintre victimele mpușcate – n timpul zilei de 13 iunie.
Nici Mocanu Valentin si nici Lepadatu Mitrita, n momentele premergatoare uciderii lor nu desfșurau activitati periculoase pentru militarii aflati n sediul Ministerului de Interne; amndoi au fost mpuscati din sediul ministerului, aflnduse n momentul mpușcrii cu spatele spre cladirea din care s-a tras, prin urmare nu aveau cum sa fie atacanti ai acestei cladiri si nici ai celor care se aflau n interior, protejati de ziduri si avnd asupra lor armament cu munitie de razboi. Tragerile s-au efectuat in baza convingerii ca au dreptul sa deschida focul, deoarece seful statului a instituit o stare fortuit de necesitate invocnd teoria Rebeliunii legionare.
n ce priveste modalitatea uciderii celor trei mpușcați – n zona capului – se ridic o ntrebare legitim la adresa procurorilor care au promovat ridicola ipoteza a mortilor datorati “ricoșeurilor”:cum de “ricoșeurile” i-au lovit pe trei dintre cei omorati prin impuscare tocmai in cap ?Ce probabilitate matematica ar putea fi calculata pentru doua focuri consecutive – “din ricoseu” – direct in cap, referindu-ne aici la cazurile primilor doi impușcați, Mocanu Valentin și Lepadatu Mitrita ? Vor procurorii nostri sa intre in analele criminalisticii, s concureze cu ipoteza glontului magic care l-a lovit – tot in cap – pe președintele american Kennedy?
Cei doi martori mentionati, fratii Roncea, cazuti ulterior victime ale minerilor, au realizat zeci de filme foto, au captat pe pelicul imaginile agresiunilor diversioniștilor din ziua de 13 și chiar de 14 – dar și devastarea Universitții de ctre mineri, fotografiat de la etajul Arhitecturii. Filmele fcute de aceștia au fost confiscate și s-au aflat n posesia “contra-amiralului” penal Cico Dumitrescu.
Vinovția celor care au tras și a celor care au dat liber la folosirea gloanțele de rzboi mpotriva civililor, a cetțenilor Capitalei, transformați la grmad n “legionari” de Ion Iliescu, care a folosit cu cinism fantasmagoria legionara pentru a justifica reprimarea criminala a opozanților anticomuniști.
Trebuie avute n vedere n primul rnd ieșirile publice repetate ale lui Ion Iliescu pe postul național de televiziune n care acesta instiga la rzboi civil. Se trece sub tcere rolul generalului de Securitate Stelian Pentilie, ministru al Comunicațiilor n acea vreme, care a dispus decuplarea TVR pentru a strni panic la nivel național. Pintilie, fost comandant al Unitții Speciale de Transmisiuni “R” (actualul STS) din cadrul Ministerului Afacerilor Interne și apoi ministru al Poștelor și Telecomunicațiilor n primul guvern Iliescu – Roman a tiat de pe heblu TVR, ceea ce nu s-a ntmplat nici mcar n timpul așa-zisei revoluții, pentru a ntri tema “loviturii de stat legionare”, lansate public de Ion Iliescu n scopul justificrii reacției militare a forțelor armate și paramilitare coordonate de FSN.
Oprirea emisiei nu a avut loc nici macar in timpul Revoluției. Numai conducerea statului poate opri emisia. Sistemul de relee de transmitere este urmtorul: emisia de la antena Televiziunii este preluat la Palatul Telefoanelor iar de aici la Casa Scnteii, unde este difuzat ctre toatțara. Cand Televiziunea și inceteaz emisia obisnuit pe ecran apare grila de dungi verticale. La oprirea emisiei de la cele doua relee intermediare, de la Palatul Telefoanelor si de la Casa Scnteii, nseamn ca nu mai exista semnal n eter. n acest caz pe ecranelele televizoarelor apar “purici” și atat, lucru care nu s-a petrecut niciodat de cand exista Televiziunea, n afara situației din 13 iunie. Perceput ca un semnal grav, ncetarea emisiei a avut rolul hotrtor de a genera convingerea ca n Capitala se petrec fapte mai teribile chiar dect n timpul revolutiei, cand emisia a functionat non stop. Autoritatea care poate hotari oprirea emisiei generale este conducerea statului. Ministrul Pentilie nu putea opri emisia decat in urma ordinului primului ministru sau al Presedintelui.
Procedura guvernanților arat și demonstreaz c acțiunea represiv a fost pregtit din timp ea avnd un caracter de lichidare a opozanților politici și a celor din societatea civil – mai ales a studențimii, c nu s-a urmrit nici un moment respectarea dispozițiilor legale care prevd printre altele c, pentru ca o persoan s fie reținut și lipsit n acest fel de libertate, este necesar ca mai nti s existe ntocmit un dosar penal, ceea ce n cazurile respective nu a existat. Mai mult protestatarii reținuți la 13.06.1990 nici mcar nu fuseser anterior sancționați contravențional deoarece indiferent ceea ce susțineau organizatorii activitții represive de la data menționat, aceast manifestare era un exercițiu democratic neplcut pentru ei dar care fcea parte din ceea ce se accepta c s-a obținut cu ocazia revoluției din decembrie 1989, respectiv dreptul de a exprima opinii inclusiv din categoria celor neplcute guvernanților și de a protesta mpotriva deciziilor lor.
Așa cum am explicat deja, acțiunea represiv și nu doar prima parte a ei concretizat n evacuarea Piețeii Universitții a fost minuțios organizat și susținut ntruct nu se poate accepta explicația c toate aceste preparative care au necesitat aprobri de la nivel foarte nalt au fost fcute dup terminarea acțiunii de evacuare.
Așa cum am mai aratat n data de 11 iunie 1990, ca urmare a unei hotrrii luate anterior de ctre șeful statului Ion Iliescu și premierul interimar Petre Roman a fost convocat o ședinț de Guvern. Toți cei care au participat la ședinț sunt vinovați și implicați n represiunea din iunie 1990. Aceștia sunt: Președintele interimar Ion Iliescu, Premierul interimar Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, ministru de interne, general Chițac Mihai, șeful inspectoratului General al Poliției, general Diamandescu Corneliu, ministru aprrii, general Victor Atanasie Stnculescu,șeful Marelui Stat Major, generalul Vasile Ionel, șeful S.R.I., Virgil Mgureanu, Primarul General al Capitalei, Dan Predescu, Procuorul General, Gheorghe Robu, prim-vicepreședinte F.S.N., Nicolae S. Dumitru, Dan Iosif, Gelu Voican Voiculescu, Nicolae S. Dumitru, Dan Iosif, Dan Predescu – au avut sarcin și au luat legtura cu directorii de intreprinderi și a scoate muncitorii bucureșteni n strada impreuna cu ,,revolutionarii ‘’lui Iliescu, mpotriva altor cetțeni, rezultånd clar dorința de rzboi civil.
n data de 12.06.1990 la sediul Ministerului de Interne a avut loc o ședinț operativ condus de Ministrul de Interne, general Mihai Chițac și șeful S.R.I.,Virgil Mgureanu. S-au trasat sarcini precise de reprimare. Documentele probatorii sunt la dosar.
Din documente reiese clar c msurile ce s-au luat au fost ca urmare a ședinței de Guvern dup data de 11.06.1990. Conform “Planului de acțiune” realizat de gen. Mihai Chitac, pe prima pagina se menționeaz misiunile stabilite pentru Procuratura General, care trebuia s elaboreze și s transmit la radio si televiziune un comunicat “prin care s se cear forțelor de ordine interventia pentru eliberarea pietei“, dar si “participarea la eliberarea pietei in dimineata zilei de 13.06.90 pentru a veghea asupra respectarii normelor legale“. n josul acestei pagini, Chitac a scris negru pe alb: “ntocmitpe baza Ordinului verbal al Președintelui ales al Romniei, Dl.Ion Iliescu, dat n ședința din 11.06.90, ora 16.00. Discutat și aprobat verbal de Prim-ministrul Guvernului Provizoriu-Dl Petre Roman n ședința din 12.06.90, ora 12.00“.
Deci se executau ordinele exprese ale Sefului Statului Ion Iliescu ale Guvernului și ce este mai grav a Frontului Salvrii Naționale – partid politic implicat direct n lupta electoral.
n cursul serii de 12.06.1990, ncepnd cu orele 22.00 pn la orele 24.00, la sediul Poliției Capitalei a avut loc edința ordonat de premierul Petre Roman, la care au participat șefii sectoarelor și secțiilor de poliție, implicate n evacuarea Pieții Universitții. La aceast ședinț s-au fcut precizri de detaliu, privind misiunile ce reveneau fiecrei formațiuni și categorii de participanți, iar concomitent au fost convocați la sedii polițiștii și ceilalți militari desemnați pentru a participa la aceast evacuare.
n ziua de 12.06.1990, n baza comunicatului Procuraturii Generale a Romniei și a hotrrii Guvernului, Ministerului de Interne n cooperare cu S.R.I., M.A.p.N., Ministerul Sntții și Primria Capitalei, au trecut la realizarea planului privind degajarea Pieței Universitții.
Pentru ndeprtarea a 40 de persoane de pe platoul din fața Teatrului Național au fost convocate enormele categorii de forțe descrise mai sus. Rezul clar scopul acțiunii: REPRIMAREA.
In continuare, n ziua de 13.06.1990, conform planului, la ora 04.00, s-a realizat blocarea pieței cu 21 autovehicule grele și cordoane din cadre de poliție. Concomitent cu blocarea zonei Pieții Universitții, s-a realizat ptrunderea a dou detașamente formate din 300 militari n termen și 100 subofițeri de politie.
Pentru ndeprtarea a 40 de persoane s-a blocat Piața Universitții cu 21 autovehicule grele și aufost trimiși peste o mie de militari (1200)!!!
In toat ziua de 13.06.1990 s-au facut arestri n total 263 de persoane care au fost eliberate n jurul orei 18.00. Documente și declarații de martor exist n dosar. n dosar se afl ca prob admis, caseta cu nregistrarea dintre gen. Mihai Chițac și col. Diamandescu prin care se hotra: “s se dea foc la autobuze așa cum s-au nțeles cu președintele (Ion Iliescu)”.
De asemenea se mai poate aduga faptul c aceast acțiune n nici o țar din lume nu ar fi justificat implicarea președintelui țrii și a primului-ministru fiind vorba despre o acțiune polițieneasc curent, fie c este vorba de una justificat sau nejustificat ca n cazul de faț.
Implicarea lui Ion Iliescu și Petre Roman, ce ocupau funcțiile menționate demonstreaz n mod indubitabil caracterul politic represiv al acelei acțiuni și c s-a urmrit nu att liberarea unui spațiu ce oricum urma a fi evacuate de protestatari n acea zi din proprie inițiativ, din motivele deja expuse, ct mai ales reprimarea protestatarilor opozanți.
S-a urmarit n mod direct uciderea victimelor, si s-a acceptat producerea rezultatului letal. Vinovatia lor pentru moartea victimelor rezida si din acceea ca au dat ordin sa se faca uz de arma, n conditii total ilegale. Numrul mare al efectivelor participante s-a dorit a reprezenta o demonstrație de forț care s descurajeze pe viitor orice alt manifestare de acest gen și se poate concluziona fr teama de a greși c acțiunea a fost gndit, planificat și executat n mod corespunztor din acest punct de vedere și mai ales c ea a avut succesul scontat deoarece dup intervenția din 13.06.1990 nu au mai existat astfel de mișcri de protest de amploarea manifestrii din Piața Universitții.
Un element care demonstreaz odat n plus c s-a urmrit scopul menționat este acela c la intervenția ce a avut ca scop declarat evacuarea unui numr de 40-60 de persoane neviolente din care ntr-o proporție semnificativ unii erau leșinați de foame la mod propriu, au fost folosiți 1400 de membri ai forțelor de ordine, inclusive membri ai poliției militare și lupttori din Brigada Antiterorist.
Prezența efectivelor de poliție militar și din cadrul SRI n mod cert nu putea fi asigurat fr ordine date de la un nivel superior celui al Ministrului de Interne care teoretic era competent s efectueze activitatea.
Se mai poate aduga c folosirea efectivelor MAPN nu era justificat nici de necesitatea de a se acționa mpotriva unor militari, nici de acea c Romnia s-ar fi aflat n stare de rzboi cu cineva.
Intervenția televizat a președintelui Ion Iliescu și oprirea transmisiunii T.V.R. la ora de mare audienț (fotbal – Campionatul Mondial) de ctre generalul Stelian Pentilie, lucru care nu s-a ntmplat nici la Revoluție arat implicarea tuturor forțelor guvernamentale, a televiziunii și unei prți din mass-media n activarea scenariului Represiunii (ziarul Adevrul din 14.06.1990 sub semntura ziaristului Sergiu Andon (actual senator P.C.-Voiculescu) susținea c legionarii mbrcați n uniforme atac instituțiile statului.
Susținerile din cuprinsul Rezoluției criticate conform crora fostul șef al statului nu a instigat pe nimeni la comiterea infracțiunilor pentru care au fost efectuate cercetri au un caracter pueril și nesusținut de probe ntruct este de crezut c procurori anchetatori cu experienț ar trebui s aib n vedere faptul c n situații de genul celei ce a fcut obiectul cercetrilor n cauza finalizat cu acea rezoluție, nu se poate pune problema unei instigri directe ntre o persoan avnd funcția de șef de stat și cea a trgtorului individual.
n mod firesc trebuie s se aib n vedere c prin modul n care a fost organizat acțiunea la care au fost alocate forțe disproporționat de mari faț de scopul declarat ce se dorea a fi realizat, s-a creat pentru toți participanții inclusive pentru acele persoane din structurile de forț ale statului care nu au participat la acea acțiune, reprezentarea faptului c se dorește cu totul altceva dect ceea ce se suține verbal și oficial.
Aceast convingere a fost creat ncepnd cu comunicatul Procuraturii Generale care cerea Ministerului de Interne ntr-o manier imperativ și n afara competenței legale a acestei instituții s acționeze pentru evacuarea Pieței Universitții și continund apoi cu susținerile șefului statului conform crora cei care protestau faț de maniera nefireasc n care s-a procedat n dimineața zilei de 13.06.1990 cu ocazia locului menționat, sunt legionari și c manifestrile lor trebuiau tratate “ca atare”.
S-au fcut de asemenea afirmații conform crora pe cldirea Poliției Capitalei ar fi fost arborat steagul verde legionar și c protestul cetțenilor capitalei despre care nu s-a putut demonstra nici un moment c ar fi avut un caracter violent, ar constitui o revolt legionar.
Cercetrile efectuate n cauz au evidențiat faptul c nici un moment pe cldirea Poliției Capitalei sau n alt loc din București ar fi fost arborat vreun steag legionar sau verde și este de bun simț a se recunoaște c de la Palatul Victoria unde se afla n acele momente șeful statului și pn la Poliția Capitalei este imposibil s vezi dac s-a arborat ceva și ce anume.
Este cert c manifestanții nu au acționat violent dar c verbal ei au protestat faț de reținerea și agresarea unor oameni nevinovați și la fel de adevrat este faptul c exist probe din care rezult c forțele de ordine și-au autoincendiat autobuzele din Piața Universitții, n acest sens existndși nregistrarea transmisiei comunicrii radio efectuate de ctre șeful Poliției Romne generalul Corneliu Diamandescu ctre generalul Mihai Chițac n care i cerea acestuia din urm s-i aduc la cunoștinț președintelui c ei dau foc la autobuze.
Deși n nregistrare nu se menționeaz despre ce președinte este vorba, n mod logic și de bun simț este de presupus c ministrul de interne nu urma s informeze pe vreun președinte de cooperativ agricol de producție sau de cooperativ meșteșugreasc.
Modul de dispunere al efectivelor, probele obținute privind incendierea propriilor autovehicule de ctre forțele de ordine și nu n ultimul rnd felul cum s-a procedat la sediile instituțiilor despre care s-a suținut c au fost atacte ulterior, demonstreaz faptul c a fost o acțiune de provocare orindu-se s se ajung la tulburri sociale pentru a se crea condițiile și justificarea reprimrii n mod demonstrative și exemplar a opozanților.
n acest context apare foarte clar c implicarea șefului statului Ion Iliescu n coordonarea persoanl a acțiunilor forțelor militare inclusive a celor parținnd Ministerului Aprrii Naționale, reprezint dovada participrii acestuia la comiterea faptelor n legtur cu care au fost effectuate cercetri. n acest sens este relevant nregistrarea din Jurnalul Acțiunilor de Lupt existent la Ministerul Aprrii Naționale și n care generalul șchiopu a consemnat intervenția șefului statului pentru trimiterea de tehnic de lupt, efective militare și distribuirea muniției de rzboi la aceste efective.
Deoarece Romnia nu se afla n stare de rzboi scoaterea din cazrmi a trupelor Minsterului Aprrii Naționale are un caracter nelegal și care prin el nsuși a creat condițiile pentru ca aceste efective s foloseasc muniția de rzboi ce le-a fost distribuit din ordinul sau la intervenția persoanei menționate, mpotriva altor persoane, aprnd premizele unui mcel și genocid mpotriva propriului popor romn. Susținerea din Rezoluția emis de procurori care invedereaz c moartea celor patru victime și rnirea celorlalte trei nu are legtur cu activitțile fostului șef al statului și c ea s-a produs ca urmare a unor inițiative individuale, este lipsit de suport probatoriu deoarece analiznd ntreaga derulare a evenimentelor se poate constata c s-a dorit și urmrit s se ajung la tulburri sociale care s fie apoi reprimate cu ajutorul efectivelor militare care au fost folosite cu nclcarea dispozițiilor legale care stabilesc modul n care acestea pot fi folosite.
Numrul real al celor decedați n ziua de 13.06.1990 este de 6 morți. Despre cazul IONIȚ VASILE decedat prin violenț și trecut inițial ca ,,IDENTIFICAT’’ ngropat n Cimitirul Strulești, descoperit de familie, procurorul militar Dan Voinea nu aminteste nimic și nici cercetri nu au fcut.
Mai mult sunt de fapt 18 rniți prin mpușcare, lucru care demonstreaz clar, nc odat, atrocitatile. Faptul c n jurul orei 23.00 din elicopter sau aruncat fiole lacrimogene impotriva populației pașnice care ntmpltor se afla la acea ora pe strazile Bucureștiului arat nc odat dimensiunile actului provocator la care s-a recurs.
INSTIGARE CLAR LA RZBOI CIVIL
Demonstrata de mobilizarea fcut de Ion Iliescu, Petre Roman și conducerea F.S.N. cu ajutorul aparatului de stat, a zeci de mii de mineri și f.s.n.-iști. Cei care n zorii zilei de 14.06.1990 strnși la Palatul Victoria au fost trimiși de Ion Iliescu s terorizeze și maltrateze oameni nevinovați, s devasteze sedii de ziare, sedii de partide,organizații civice și sediile Universitților indicndu-l ca șef pe “eroul” miner Miron Cozma.
Lui Ion Iliescu i se raportase deja la ora 23.30 ca n București nu mai sunt protestatari pe strzi. n dimineața de 14.06.1990 putea s mulțumeasc celor veniți și s-i trimit acas. Ion Iliescu i-a trimis ns s s ocupe Bucureștiul și s provoace represiunea barbar din zilele 14-16 iunie 1990. Culmea, dramaticele evenimente petrecute n data de 13 iunie și 14 iunie, cu un specific tipic acțiunilor de forța din vremea sovietelor s-au desfșurat exact n ajunul desființrii Pactului de la Varsovia.
n dimineața zilei de 13 iunie, n jurul orelor 11.00, o delegație militar a decolat spre Berlin, acolo unde avea loc ședința Comitetului Miniștrilor Aprrii ai țrilor participante la Tratatul de la Varșovia.
Delegația era condus de gen. col. Victor Stnculescu nsoțit de un numr de cadre din activul de vrf al Armatei: – gen. col. Gheorghe Logofatu – adjunct al MapN – gen. lt. Nicolae Eftimescu- sef al Directiei Operatii din M.St.M.- gen. mr. Paul Sarpe – sef al Directiei Informatii – col. Dumitru Mircea – sef al Biroului Special din Marele Stat Major.
Ședința militar de la Berlin avea ca obiectiv, ca și ședința CAER desfșurat la Moscova, stabilirea condițiilor de destrmare a Tratatului. La ntoarcerea precipitat a generalului Stnculescu de la Berlin, chemat de urgenta de Ion liescu, in data de 14 iunie, șefului Armatei i s-a raportat de ctre gen. Vasile Ionel ca in cursul noptii de 13/14 iunie, fix la ora 1,05, Armata era stpn pe situația din Capital și c problemele militare fusesera rezolvate. Aceast delimitare așefului Armatei din acea vreme fața de Ion Iliescu și faț de utilizarea abuziva a forțelor militare de catre acesta nu s-a fcut cunoscut decat tardiv.
n opinia noastra vinovția lui Ion Iliescu n incitarea la rzboi civil și organizarea represiunii din iunie 1990 este clar dovedit.
Referitor la cei ce au organizat, condus, executat ordine nelegale cei care au tras și au omort oameni considerm c trebuiesc cercetați toți nu n calitate de martori, ca pn acum (cum s-a ntmplat, de exemplu cu Petre Roman sau Adrian Srbu) ci de autori ai REPRESIUNII din iunie 1990.
Concluzii :
Activitțile criminale din perioada 13- 15 iunie au fost n ntregime pregtite, organizate și executate de ctre autoritțile statului sub dirijarea constant a lui Ion Iliescu: conducerea politic, Ministerul de Interne și ntr-o anumit msur și Ministerul Aprrii Naționale; la acțiunea criminal a acestora s-a adugat mai trziu complicitatea Ministerului public și a Justiției n general.
Deși la ora actual organizareași desfșurarea acelor evenimente ar putea s apar drept irațional – la acea vreme faptele descrise au avut o logic foarte clar și cumplit de simpl – exterminarea fizic a oricrei opoziții politice și (re)instaurarea unui climat de teroare n care FSN – „noul organ de partid și de stat”, – s poat guverna discreționar, strivind imediat orice tentativ de rezistenț din partea oricrui romn, dup modelul n care același regim bolșevic mai acționase cu aproape 50 de ani n urm.
Ion Iliescu nu a fcut altceva decat s aplice metodologiile nvțate n tinerețea sa revoluționar, aplicnd cu strictețe „msuri specifice” Fronturilor de sorginte moscovit, specializate n diversiune și dezinformare. Organele statului au fost folosite dup bunul plac n acest scop. A camufla astzi vinovțiile, a-l scoate basma curat pe cel care a inițiat și coordonat toate aceste acțiuni nseamn a fi prtaș și complice cu Ion Iliescu .
va urma… (condamnarea celor vinovați ?)
,
S-ar putea să-ţi placă şi aceste articole
Latest Posts from Blogul lui Mihai Rapcea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *