Artistul Eugen Mihaescu catre Horia Roman Patapievici: “Cu un pai îți voi frânge cocoașa!”. Un pamflet antologic: CONTORSIONISTUL

Binecunoscutul artist si opozant prin penel al comunismului - Eugen Mihaescu, aclamat de revista Time si The New Yorker, pentru care a creat nenumarate ilustratii de coperta, membru de Onoare al Academiei Romane, fost senator si ambasador al Romaniei la UNESCO, autorul unei carti-soc de memorialistica – Intre linii – aparuta recent la Editura Rao, in care zguduie atat clica FSN-ista a lui Ion Iliescu cat si pe cea a GDS-ului lui Plesu si Brucan, printre altele si castigator al unui proces intentat de Horia Roman Patapievici pentru ca demascase  Jaful de la ICR, il pune la punct pe seful “Miscarii Papitoilor” intr-un pamflet antologic, publicat in exclusivitate de Ziaristi Online.

CONTORSIONISTUL
sau un intelectual de Dâmbovița

În țara “catindaților” cu nume sonore – dl. Labă sau dl. Muia – aleși cu entuziasm de electoratul din urbea lor, nu este o surpriză că, la conducerea unei șușe, un cămin cultural cu pretenții internaționale, se află un “telectual”, un zero care se contorsionează disperat ca să devină opt, gata oricând să răspundă cu “Să trăiți!” la apelul Șefului său.

Indrăgostit de propria imagine, se lățește pe micul ecran, pe a cărui sticlă lasă o prelungă urmă de bale. Nu știu cine l-a lingușit și i-a băgat în cap că ar avea ceva din André Malraux. Știu doar că, de câte ori are ocazia, își ține falca în palma dreaptă, bătătorită nu de sapă, ci de strădania de a-și produce o zvâcnire de plăcere.

Zgâmboiul se screme zilnic la oliță, fixând un petec de hârtie higienică și scrie: “Apa este udă!” Mirosul banilor îl amețește. Și-a trimis consoarta să lucreze la Banca Națională; acolo chiar și șoferul guvernatorului câștigă pe lună mai mult decât idolul său Popey marinarul. Când se întoarce seara acasă, muierea miroase mai bine decât amanta: ea pute a bani…

Hâr de aici! Struțo-cămilă inventată de venetici, admirată și așteptată de “legionarul” Untaru, care s-a prefăcut de curând în cenușă! Iosif Chișinevschi sau Leonte Răutu ar fi trebuit să te admire, căci te-au mângâiat pe creștet când aveai lumânări la nas, puiule de năpârcă! Auzi mă, dromaderule? Cu un pai îți voi frânge cocoașa!

În crepusculul Bucureștilor, înecați în Coca Cola și în grăsimea de la McDonald, scălâmbăielile, pe care le crezi telegenice, sunt caraghioslâcul catodic al figurii tale palide, bolnave de prețiozitate. Nu te mai isprăvești odată, măi, deșiratule?

Pe tine, pe prietenii tăi și pe stăpânul tău marele Arghezi v-a descris cel mai bine:
“ Debarcate, dincolo de obscurități, lichelele repetă regulat același act inofensiv dar caracteristic: se caută adânc între fese sau în nas și scot cu două degete, elegant, ființa procreată de insul lor: un vierme lung, melancolic și moale, pe care ți-l aruncă între coarne ca un fir de fidea puturos.”

Eugen Mihăescu

Cateva desene-editoriale ale lui Eugen Mihaescu, publicate in presa internationala:

(re)sursa: ziaristionline.ro 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *