Lanțul slăbiciunilor… sexuale – în varianta modernă (actualizată cu minore “binecuvântate” de profu de religie)

Din când în când, viața ne oferă momente de radiografie pe verticala timpului, a metehnelor societății în care trăim. Nu de puține ori descoperim că tehnica evoluează, vremurile și legile se schimbă, dar noi, oamenii, rămânem aceiași ca și în urmă cu 100 sau o mie de ani, cu aceleași comportamente.

Un exemplu concret, o confirmare a burlescului caragialesc actualizat, l-am avut ieri, cu povestea hilară a unui ziarist de la CanCan.

Despre ce este vorba !?

Mihai Niculescu, unul dintre ziariștii CanCan, primește un “pont” despre un scandal sexual de liceu, o poveste romanțioasă dintre o elevă (minoră) și un profesor. Numai că lucrurile se complică și devin sensibile când ajungem la amănunte: ea – elevă la unul dintre cele mai prestigioase licee din Capitală – liceul de muzică George Enescu; el – profesor de religie în același liceu ! Ups !

Ca orice ziarist de investigații care se respectă, eroul nostru cancanist își notează scrupulos amănuntele picante ale relației înlăcrimate ale celor doi amorezi, după care pleacă pe teren să le verifice la fața locului, taman în liceul cu pricina, la biroul directoarei.

Și aici începe cancaniada ! În loc să dea un răspuns calm întrebărilor puse de ziarist, doamna directoare cheamă paza școlii ! Ziaristul cu pricina înțelege că se refuză exprimarea unei poziții pe tema respectivă, și dă să plece. Stupoare ! Agenții de pază ai școlii îl rețin CU FORȚA (cu smucituri, haine rupte, tămbălău și toate cele) în școală, ziaristul fiind nevoit să sune la 112 pentru a solicita… eliberarea sa din școală, după o reținere de circa 3 ore.

Povestea nu se oprește aici. “Organul” sosit la fața locului se scarpină nedumerit cu pulanul sub chipiu, ascultă aiurit explicațiile contradictorii date de părțile inflamate deja, mai primește și vreo două telefoane “de sus” și în final decide… amendarea cu 15 milioane de lei vechi a ziaristului, pentru “crima” de a fi “pătruns… cu încălcarea normelor de acces…” în sediul instituției de învățământ. Să ne înțelegem bine: ziaristul în cauză nu s-a travestit în… profesor de religie sau călugăriță violonistă ca să intre în școală, nici nu a sărit gardul, intrând pe geam în biroul directoarei. A intrat pe poartă, ca toți oamenii, pe sub nasul paznicului care probabil că l-a considerat vre-un părinte al unui elev.

Care or fi “normele de acces” într-o astfel de școală, numai Dumnezeu știe ! Până acum, n-am văzut la nici o școală să scrie la intrare “accesul interzis cîinilor și ziariștilor”. Se pare că în astfel de raiuri ale minorelor cu ureche muzicală au acces liber doar profesorii de religie pedofili…

Dincolo de hilarul situației, problema de fond e una serioasă. Gravă aș spune. Eu ca avocat am reprezentat de-a lungul vremii atât ziare și ziariști, cât și persoane deranjate de articole scrie despre persoana lor. În marea lor majoritate, hotărârile judecătorești ce condamnau ziariștii făceau mare caz de faptul că aceștia nu au luat contactul cu persoanele despre care au scris, nu au făcut investigații pe teren pentru a prezenta în mod echitabil opinia tuturor părților implicate în articole.

Mă întreb și eu așa, retoric: dacă doamna directoare ar fi aflat din ziarul de astăzi despre scandalul din liceul condus de dânsa, nu s-ar fi tăvălit pe jos, victimizându-se că pe ea nu a întrebat-o nimeni nimic, că ei nu i s-a cerut să își prezinte opinia, că imaginea ei și a liceului George Enescu a fost defăimată, etc., etc ?!

Și mai interesantă este însă problema autorităților, care – chemate ca în criza ostaticilor, să elibereze ziaristul, ajung să îi “împuște” tot acestuia o amendă consistentă… Cum s-a ajuns la asta ? Păi, vă spun eu, din experiențele mele nefaste, de același fel. Cineva a pus mâna pe un telefon… iar elevii din Liceul George Enescu au asistat la punerea în scenă (pe viu) a schiței caragialești “Lanțul slăbiciunilor”, care nu degeaba începe cu cuvintele: “Am şi eu o slăbiciune şi eu sunt om !”

Rapcea Mihai

În continuare, vă las să vă delectați cu vocea eroicului nostru profesor, pe piesa “mă bate vântul, mă bate, și din față și din spate” (la ce s-o referi oare !? 🙂 )

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *