Viață de Meșter Manole

Duc o viață de Meșter Manole. Ce strâng în timpul săptămânii, cheltui în weekend, în Vamă 🙂 Ei bine, nu cheltui chiar tot. O consider o investiție în viitorul turismului din România, că de-aia suntem un popor de patrihoți, nu !?
Cel mai mult îmi plac interminabilele sporovăieli din jurul mesei (nu contează că e dimineață, prânzul sau pur și simplu o ardem la Amphora, la un pahar de white russian). Omul cu mintea relaxată, trândăvind levantin în jurul unui pahar de vorbă, devine filosof de ocazie, se lansează în cele mai neașteptate butade și silogisme, se pricepe la toate, dă dovadă de surprinzătoare atotcunoaștere, ajunge cu firul poveștii la cele mai bizare concluzii sau decizii.
 
Iote una, pe care probabil că n-aș fi văzut-o în alte condiții, dar care în atmosfera magică din vamă, s-a impus de la sine, ca viziune unitară, unanim acceptată de toți comesenii, de parcă am fi văzut cu toții răsărind clară, imaginea unui puzzle de evenimente ce brusc încep să capete sens și semnificație.
Toată lumea se umectează la povestea cu AN. Nici nu mai are sens să îi scriu complet numele, că se știe la ce personaj mă refer. Nu e vorba de prescurtarea dată de poliție (autor necunoscut) în dosarele în care nu a fost prins făptuitorul. E vorba de dosarul ăla în care AN-ul a fost prins, condamnat, dar face nazuri la faza cu pușcăria.
Atmosfera cosmică ce însoțește fiecare înghițitură de white russian participă – ca în miorița, la starea mea de spirit  (deși numa la noi – în miorița, eroul și-o ia în freză, detașat, de la ceilalți baci !).
Și vântul, și plaja, și valurile, și cerul se bucură și achiesează la starea mea, din ce în ce mai difuză. E momentul acela de grație, când imaginea se blurează, ca la un obiectiv fotografic prost reglat, când focalizarea de pe obiectul în sine dispare, numai pentru a lărgi viziunea către ansamblu, the big picture.
Alcoolul leagă lucrurile, evenimentele încep să capete sens. Lumea devine tabloul luptei, a încleștării apocaliptice dintre Bine și Rău, transpuse în evenimente a căror semnificație o ghicesc doar inițiații, sau noi, olimpienii ridicați pe aburii alcoolului în stratosferele Gândirii.
Lupta comică a doi copii ai politicii pentru același scaun de la Consiliul European de la Bruxelles se traduce în lupta păpușarilor celor două marionete politice în a reprezenta interesele geostrategice ale stăpânilor lor – Uncle Sam și The Big (red) Bear.
Hotărâm în unanimitate, că din acest motiv, condamnarea cu executare a lui Bombo se trage de la Bruxelles, ca și devoalarea pe larg, în presa germană a plagiatului lui Ponta. În toată povestea asta, interesul nostru propriu, al românilor, nu există. Sunt doar rușii, care vor să își impună prin omul lor, Ponta, poziția de frână a UE, sau cea americană (Băse), care momentan coincide intereselor bancherilor UE.
Ce paradox ! O băutură cu nume rusesc ne-a condus la concluzii defavorabile Rusiei 🙂
Hai la culcare, că e și mâine o zi !
 
PS: Maria îmi cere în mod expres să scriu că i-a dispărut geaca (pe bune !). Și trusa de farduri !

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *