Ce mă mai enervează la Procurorii din România: azi – “lupta împotriva corupției” (evident, nu împotriva corupților !)

Mă enervează în primul rând că sunt obiedienți politic. Dar hai să mă explic de ce. Caz concret: am un client într-un dosar făcut de DNA, în care clientul meu, un simplu intermediar într-o tranzacție cu bani negri, trebuia să dea mai departe banii primiți, o șpagă pentru semnarea unui contract de concesiune. Banii evident că nu se opreau toți la el, la funcționara din Primărie (arestată) sau polițistul (și el arestat) de pe firul șpăgii. Că nu ei erau cei care decideau semnarea contractului. Deci, grosul banilor ajungea mai sus. Ce face DNA-ul, sesizat în cazul de față de către un invinuit dintr-un alt dosar, dornic să își ușureze situația făcând un denunț față de alte persoane ? Face repede un flagrant și prinde peștii cei mici, deși pe înterceptările convorbirilor telefonice se vehiculau nume mari din Primăria Capitalei… și evident stinge orice posibilitate de a-i prinde pe respectivii rechini, dând în final, prin rechizitoriu, un prea-frumos NUP pentru numele mari din Primărie.

Alt caz: DIICOT-ul interceptează în Portul Agigea un container cu 209 kg de cocaină (captura anului). În loc să lase marfa să ajungă la destinatarul final (că tot înlocuiseră drogurile cu sare !), sar pe bieții cărăuși tocmai când ăștia descărcau cutiile cu sare din container. Evident, adevărații traficanți scapă bine-mersi. De ce nu s-a făcut colaborare cu poliția din țara de destinație a drogurilor, ca să se vadă la cine trebuiau să ajungă cu adevărat drogurile ?

Alt caz: niște arăbeți nespălați, veniți doar cu o pereche de papuci și un pașaport în România, fac firme pe bandă rulantă și importă pe ele la greu legume și fructe fără să plătească nimic la stat. DIICOT-ul îi saltă înainte să apuce să dispară. Însă băieții nu au un chior. Unde sunt banii !? Convorbirile telefonice interceptate indicau niscava persoane ce erau în spatele arabilor, că doar ei nu știau cum merg treburile pe aici cu făcutul unei firme și tot tacâmul. De ce nu s-a urmărit mai sus pe filiera banilor ?!

Alt caz, cu vameșii: le pune la ăștia camere ascunse în birouri, în monitoarele de calculator, până și la WC-uri. Se documentează tot, mecanismul de “vămuire” a transportatorilor, DAR MAI PUȚIN FILIERA BANILOR. Unde se ducea produsul final al infracțiunii !?

Și tot așa, exemple de felul acesta sunt cu duiumul. Avem corupție pentru că nu vrem să scăpăm de ea. Nu vrem să îi băgăm la bulău pe adevărații ei beneficiari. Lupta procurorilor cu balaurul cu o mie de capete al corupției din sistem se aseamănă cu lupta voinicului care în loc să taie capetele (care oricum cresc la loc, dar mai greu), le… curăță de solzi, lăsându-le intacte.

De-aia nu mai cred eu în Justiție și în nobila muncă a porcurorilor. Dacă aș fi judecător și aș primi pe masă un dosar în care s-a dat NUP împotriva unui greu numit politic, cu privire la care “nu există date, probe sau indicii cu privire la săvârșirea infracțiunilor de…”, le-aș trimite înapoi plocon procurorilor dosarul cu următoarea “dedicație”: MARȘ ÎN PIZDA MAMII VOASTRE LA FĂCUT ANCHETĂ PENALĂ ADEVĂRATĂ, NU LA ARESTAT AGEAMII. SAU, DACĂ NU VREȚI SAU NU AVEȚI COAIE PENTRU ASTA, LĂSAȚI-VĂ DE MESERIE ȘI NU MAI OCUPAȚI POSTURILE ÎN JUSTIȚIE AIUREA. LĂSAȚI PE ALȚII DACĂ VOI NU AVEȚI CURAJUL !

Și i-aș pune liberi pe intermediarii care au pus botu la 5 lei. Ca să îi învăț minte pe procurorii fără coloană vertebrală !

avocat Rapcea Mihai

P.S.: evident s-au găsit unii care să comenteze pe FB despre înjurăturile pe care le scap în articole. Este un gest deliberat. Înjurătura literară, înjurătura ca figură de stil, căci se pare că numai ea a mai rămas nefolosită, doar o înjurătură birjărească mai ridică o sprânceană cititorului plictisit, produce o tresărire surprinsă abulicilor cititori ce navighează pasivi, de pe o pagină pe alta a internetului. Este modul meu de a-mi exprima expasperarea în fața unei lumi tot mai indiferente la orice. Violența cuvântului ce jincește, biciuind crud conșiințele letargice, poate avea un efect pe moment. O scânteie, o tresărire de revoltă măcar, în fața agresiunii morale, nelalocul ei. În muzică, îi avem pe Paraziții, care dintr-un punct de vedere, mă violentează la fel ca și manelele, dar într-un sens bun – spre deosebire de acestea.

Cu timpul, probabil că și această manieră de a zgudui va cădea în derizoriu, va fi percepută ca normală, singurul efect notabil și pe termen lung fiind acela că vom izbuti să trivializăm și mai mult modul în care comunicăm unii cu alții. Îmi asum acest risc de a apela la puterea cuvintelor ne-corupte încă de placiditatea indiferenței, cu speranța că voi renunța la a le folosi găsind alte modalități eficiente a a-mi transmite mesajul către Lume fără a deveni patetic. 

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *