Praznicul Sfinților Apostoli Petru și Pavel. Sf. Teofan Zăvorâtul: să nu prăznuim în deșert, ci prin prăznuire să învățăm cum să trăim creștinește, iubind

“Cu ce cununi de laude vom incununa pe Petru si pe Pavel, pe cei despartiti cu trupurile si impreunati cu duhul, pe mai marii propovaduitorilor de Dumnezeu?
Cu ce frumuseti de cantari vom lauda pe Petru si pe Pavel, pe cei ce sunt aripile cunostintei de Dumnezeu, care au zburat pe la margini si la cer s-au inaltat, mainile Evangheliei harului, picioarele propovaduirii adevarului, raurile intelepciunii, cornurile Crucii, prin care spranceana demonilor Hristos o a surpat, Cel care are multa mila.”
Antologhion

Ce ne învață Petru și Pavel prin înțelesul numelor lor și prin schimbarea acestora

Prăznuind acum în cinstea Sfinților Apostoli Petru și Pavel, trebuie să primim de la ei și povățuirea cuvenită zilei, ca să nu prăznuim în deșert, ci prin prăznuire să învățăm cum să trăim creștinește, iubind. La Sfinții Apostoli totul este dătător de învățătură: pilda vieții lor, ostenelile în propovăduirea Evangheliei și mai ales scrierile lor de Dumnezeu insuflate, cu care și suntem îmbiați în fiecare an prin cele ce se citesc în biserică. Cine dorește, poate să tragă învățătură și din acest izvor îmbelșugat, dar adânc; eu însă vreau acum să-mi opresc luarea-aminte, împreună cu voi, la ceea ce e mai simplu și mai apropiat nouă, și anume la numele Sfinților Apostoli verhovnici, și să scot din ele, pentru mine însumi și pentru voi, o lecție pe ziua de astăzi. Va rog să ascultați.
În primul rând, pătrunderi cu gândul în noima numelor acestor Sfinți Apostoli: ce înseamnă numele „Petru” și „Pavel”, și de ce Domnul a rânduit ca ei să fie prăznuiți împreună? „Petru” înseamnă „piatră”, și arată tăria, statornicia și neclintirea. „Pavel” înseamnă „mic”, și arată părerea de sine lipsită de îngâmfare, defăimarea de sine și smerenia. împreună, Petru și Pavel ne învață că trebuie să fim tari în credința și în viețuirea creștină, dar totodată smeriți și defăimători de sine, și ne arată că nu trebuie să fim tari fără să fim smeriți, ci, dimpotrivă, cu cât este cineva mai smerit, cu atât este mai tare și mai neclintit în credința și în viețuirea creștină. Cel ce clădește o casă face la început temelie adâncă: și în creștinism trebuie să ne adâncim prin defăimarea de sine, ca să ne întemeiem cu tărie în el și abia apoi să ne clădim casa mântuirii, așa cum ne arată Domnul, Care e temelia mântuirii noastre – temelie pe care nimeni altul n-o poate pune – și Care, fiind mai presus de toate, S-a smerit totuși, ascultător fâcându-Se până la moarte, și încă moarte de cruce. Astfel, smerenia este cea mai trainică temelie a vieții și a virtuții creștine. De ce așa? Pentru că fără harul dumnezeiesc nu putem nici să gândim, nici să facem vreun lucru bun, iar harul lui. Dumnezeu nu se dă celor încrezuți, care nădăjduiesc în puterile lor. Spre cine voi căuta, zice Domnul, fără numai spre cel blând si smerit, care tremură de cuvintele Mele? Ploaia se coboară de sus și adapă locurile joase: și smerenia atrage harul îmbelșugat al lui Dumnezeu, iar trufia și nădăjduirea în sine îl fac să se îndepărteze. Aceasta este legea dreptății dumnezeiești: Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriți le dă har. Nu cred că e nevoie să vă mai lămuresc, fraților, la ce îndatorează lucrul acesta, deoarece vedeți, fără îndoială, și singuri.
În al doilea rând, luați aminte la schimbarea numelor apostolice. Petru se numea înainte Simon, iar Pavel – Saul. Domnul le-a schimbat numele și pe Simon 1-a numit Petru, iar pe Saul – Pavel. Această schimbare a numelor arată schimbarea esențială care s-a petrecut în sufletele Apostolilor, pentru că Dumnezeu nu pune numele la întâmplare, ci în așa fel că prin punerea lor nu numai că arată schimbarea, ci o și face. La fel, fraților, primim și noi, toți creștinii, un nume nou printr-o schimbare esențială. Ne naștem, ca toți oamenii, din Adam cel vechi, și după acest Adam de pământ ne numim și suntem și noi de pământ, precum și acela era de pământ. După aceea însă ne naștem pentru a doua oară în Adam Cel nou – în Domnul nostru Iisus Hristos, și după Acest Adam Ceresc ne numim și suntem cerești, precum și El este ceresc. Creștinul se împodobește cu numele lui Hristos tocmai pentru că primește o viață nouă de la Hristos Domnul. Dacă este cineva în Hristos, făptură nouă este (II Cor. 5, 17). Aceasta se săvârșește prin Sfintele Taine, și se săvârșește prin cuvânt. Odată cu cuvintele „se botează robul lui Dumnezeu”, moare omul cel vechi și se naște cel nou; odată cu cuvintele: „pecetea darului Sântului Duh” se pogoară și se întipăresc în ființa noastră noile puteri harice. La început, Dumnezeu, dând nume celor ce nu erau, le-a dat și ființare: și aici, cuvântul lucrător de taină pricinuiește în chip de taină ceea ce a plănuit Dumnezeu. Cugetând la asta, fraților, ce vom spune? Vom spune: „Mulțumim Domnului pentru darul Lui negrăit!”
Și atâta doar? Nu, ci potrivit numelui nostru să fie și viețuirea noastră. Hristos, odată înviat, nu mai moare: și noi, odată renăscuți prin har la viața nouă, să începem a umbla întru înnoirea vieții (v. Rom. 6, 4). Dumnezeu, Cel mai înainte de veci, încă dinainte de întemeierea lumii ne-a numit pe noi ca să ne înfieze prin Iisus Hristos (v. Efes. 1, 4-5). Numindu-ne astfel insă, El tot atunci ne-a ales, altfel spus ne-a menit întru Sine ca să fim sfinți și neprihăniți înaintea Lui în dragoste. Așadar, fraților, fiind părtași chemării cerești, să umblați cu vrednicie după chemarea cu care ați fost chemați (Efes. 4, 1), ca altminteri să nu cadă și asupra vreunuia dintre noi mustrarea: ai nume că trăiești, dar ești mort (Apoc. 3, 1). Numele nune este de folos singur. Trebuie să adăugăm la nume și fapta. Iudeii se lăudau că sunt fii ai lui Avraam și se mândreau cu asta; Domnul ce le-a zis însă: Voi sunteți din tatăl vostru diavolul (In 8, 44). Și noi suntem de fapt așa cum ne vede Domnul, deși El nu dorește să ne vadă niciodată astfel. Numele nostru este cel de „creștini”, însă de fapt poate că unii dintre noi sunt păgâni, iar alții necredincioși prin felul lor de a gândi și de a trăi. Așa îl și vede Dumnezeu, și unul ca acesta poartă în chip de taină numele potrivit – bineînțeles, nu spre îndreptățire, ci spre mustrare. Să râvnim, deci, a fi așa cum Dumnezeu dorește să ne vadă pe toți în Domnul nostru Iisus Hristos, adică sfinți și neprihăniți în dragoste, precum ne-a și numit în El mai înainte de întemeierea lumii. Iar pentru asta, cel ce are de slujit, să slujească; cel ce are îndatorirea de a învăța, să învețe; cel ce este într-un post de conducere, să conducă; cine are îndestulare materială, să dea cu simplitate și altora; între noi să trăim în dragoste nefățarnică, urând răul și alipindu-ne de bine, să fim harnici cu osârdie, să ardem cu duhul, slujind Domnului prin rugăciunile de acasă și prin cele de la biserică. îndeobște, potrivit Apostolului, nu trebuie să ne potrivim cu acest veac, ci trebuie să ne schimbăm prin înnoirea minții, deosebind care este voia lui Dumnezeu cea bună, și plăcută, și desăvârșită (Rom. 12, 2).
Dacă ne vom întocmi un asemenea fel de viață și vom fi statornici în el, biruind toate piedicile – atât cele dinafară, cât și cele lăuntrice -, luați seama ce făgăduințe mari ne vestește Domnul: biruitorului îi voi da să mănânce din mana cea de taină, si îi voi da lui o pietricică albă, si pe pietricică scris un nume nou, pe care nimeni nu-l știe decât primitorul (Apoc. 2, 17), și în continuare: cel ce biruiește va fi îmbrăcat în veșminte albe, și nu voi șterge nicidecum numele lui din cartea vieții, și voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu și înaintea îngerilor Lui (Apoc. 3, 5), iar în cele din urmă: pe cel ce biruiește îl voi face stâlp în templul Dumnezeului Meu, și afară nu va mai ieși, și voi scrie pe el numele Dumnezeului Meu și numele cetății Dumnezeului Meu, al Ierusalimului celui nou, care se pogoară din Cer, de la Dumnezeul Meu, și numele Meu cel nou (Apoc. 3, 12). Ce poate fi mai presus de asta? Deci, cel ce are urechi de auzit, să audă. Amin!

Sfântul Teofan Zăvorâtul

 sursa: apologeticum
loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *