Derusificarea Serviciilor de Informații. Cazul generalului Vasile Petruț de la GRU, tata socrul “colonelului” Dogaru

by Soim Press RO on Sunday, August 12, 2012 at 10:16pm 

Să nu rămânem cu impresia că serviciile secrete sovietice au recrutat numai ofițerii români aflați la studii în URSS, la diferitele academii și școli militare. În general, au fost recrutați aproape toți cei care au fost trimiși la studii sau specializări, studenți, doctoranzi. Am amintit de o glumă care circula în rândul ofițerilor de contrainformații militare și care spunea că dacă au fost trimiși la studii 10 ofițeri români, sovieticii ca să fie siguri că-i recrutează pe toți, au recrutat 11.

De asemenea nu toți cei care au fost atrași la colaborare de serviciile de informații sovietice au fost folosiți, adică au furnizat informații sau au servit în alte scopuri, agenți de influență etc. După revenirea de la studii în țară, ei erau reactivați sau trecuți în conservare, în raport cu funcțiile în care erau numiți, de evoluția în cariera militară. Indiscutabil cei care prin funcțiile pe care le ocupau deveneau interesanți pentru serviciile secrete sovietice erau reactivați și folosiți. Una din tacticile cele mai des folosite în recrutarea ofițerilor români era momirea acestora cu tinere rusoaice extrem de atrăgătoare, atragerea celor căsătoriți în aventuri extraconjugale etc.

Aceste recrutări în masă făcute de serviciile de informații sovietice nu au fost o legendă, ele s-au petrecut în realitate. Prin anii 70 situația devenise atât de deranjantă pentru conducerea României, încât Ceaușescu a luat decizia să atace problema frontal. Astfel mulți dintre cei care studiaseră în URSS și erau căsătoriți cu rusoaice au fost somați să ia o decizie, ori divorțează și rămân ofițeri ai Armatei Române, ori vor fi trecuți în rezervă. Acest lucru a deranjat Moscova într-un mod extrem de serios. Pe motiv că “se acumulaseră multe probleme spinoase” între PCUS si PCR, liderul de la Kremlin, Leonid Ilici Brejnev, l-a invitat pe Nicolae Ceaușescu la Moscova, la 19 mai 1970, pentru a le discuta, clarifica și pe cât posibil a le rezolva.

Din stenograma acestei întrevederi, rezultă că lui Ceaușescu i s-a reproșat că “România cochetează cu puterile imperialiste”, cu referire clară la vizita președintelui SUA, Richard Nixon, în România, refuzul de a rupe relațiile diplomatice cu Israelul, așa cum făcuseră toate celelalte țări socialiste din Blocul Estic European, precum și faptul că această politică era prezentată de la București “drept expresie a independenței” față de Moscova. După explicațiliile date privind rațiunile de politică externă ale statului român, Ceausescu a trecut la atac, reproșând lui Brejnev despre numărul prea mare de spioni ruși care mișună prin România. “Rugăm să ajungem la o întelegere, punctează Ceausescu. „Dacă vă interesează ceva, întrebați-ne pe noi. Vă inchipuiți ce s-ar întâmpla dacă am trimite în judecată cetățenii români pentru asemenea activități ?”. Luat pe nepregătite, dar și într-o stare de perplexitate fată de cutezanța liderului de la Bucuresti, Brejnev a negat: “La noi există o interdicție categorică, există o hotarare a Biroului Politic. Nici în China nu se face muncă informativă. Daca aveți fapte, poate sunt unele greșeli de interpretare”.

Revenind la generalul-colonel Vasile Petruț, acesta în perioada a 10 august 1963 – 15 decembrie 1982 a fost comandantul Comandamentului Trupelor de Grăniceri.
Generalul Vasile Petruț a fost recrutat de GRU în anii ‘50 în perioada studiilor militare la Academia Frunze, din Moscova. Petruț a fost comandant al trupelor de grăniceri, fiind ulterior mutat în Direcția Propagandă din Consiliul Politic Superior al Armatei, datorită legăturii sale strânse de prietenie cu generalul Ilie Ceaușescu.

Generalul Neagu Cosma, fost șef al contraspionajului român, dar și generalul Dumitru I. Dumitru, fost șef al informațiilor militare, a relatat că în perioada când conducea UM 0920A, structura anti KGB, s-a primit o informație din care rezulta că se pregătea un plan de invazie a României dinspre Republica Moldova, ce urma să fie executat de Armata Roșie în cooperare cu celelalte țări aservite din Tratatul de la Varșovia. După mitingul celebru al lui Ceaușescu din august 1968, de condamnare a agresiunii sovietice la adresa Cehoslovaciei, rușii au trecut la contraatac și au reactivat ofițerii români aflați în “conservare”, printre care figura și generalul Petruț. În calitate de comandant al Trupelor de graniceri, generalul Petruț avea întinse legături oficiale cu omologii săi sovietici din Tratatul de la Varșovia, fapt pentru care a și intrat în vizorul organelor de contrainformații militare, fiind suspectat că la anumite întalniri și-ar fi depășit competențele prevăzute de cadrul strict oficial. Din urmărirea informativă s-a mai constatat că generalul Petruț îl protejase pe colonelul Dumitru Cociuban, din Direcția de Informații Militare, despre care organele de contrainformații militare dețineau date că întreținea legături neoficiale cu agenți ai rezidenturii GRU din România.

Colonelul Cociuban fusese surprins când, în loc să ofere structurilor specializate românești date asupra unui vas al SUA acostat în portul Constanța, în echipajul căruia s-ar fi aflat agenți acoperiți ai CIA, le-a transmis mai întai GRU-ului. În momentul în care a fost informat despre fapta colonelului Cociuban, generalul Petruț a luat asupra acestuia măsura de trecere în rezervă “conform normelor care prevedeau că agenții sovietici nu pot fi deferiți justiției”. În final, colonelul Cociuban a fost luat sub protecția directă a lui Iosif Uglar, membru supleant al CC al PCR și președinte al Comitetului pentru Consiliile Populare.

Demascarea generalului Vasile Petruț în calitate de agent GRU, a avut loc în cadrul unei acțiuni complexe de demantelare a rețelei de spionaj a serviciului de informații al Armatei Roșii din Armata Română, alături de generalul Floca Arhip, adjunct al ministrului apărării naționale și de generalul Ion Șerb, fost ministru-adjunct din Ministrul de Interne, transferat în Ministerul Apărării Naționale.
În anii ‘50, abia întors de la Academia Frunze, a Armatei Roșii, colonelul – pe atunci – Vasile Petruț, în calitate de membru al Consiliului Militar Superior, s-a remarcat prin susținerea acerbă a înființării Batalioanelor Disciplinare, idee dragă lui Bodnăraș, șeful Armatei RPR. Gruparea Bodnăraș, din care făcea parte Vasile Petruț, făcea legea pe atunci în armată.

Cazul rezolvat de contrainformațiile militare, care l-a avut drept “erou” pe generalul Vasile Petruț, a avut o soartă similară cu a celorlalte cazuri de spionaj din Armata Română. Ceaușescu cu câteva excepții, nu a permis ca aceștia să apară în fața unui tribunal militar pentru a fi judecați și condamnați pentru faptele lor. Unii dintre ei au fost trecuți în rezervă, dar au primit posturi importante în administrația publică, alții au fost schimbați din funcțiile avute și mutați în sectoare considerate neimportante pentru serviciul de informații al Armatei Sovietice. Aceasta a fost și soarta generalului Petruț, din funcția de comandant al trupelor de grăniceri, a fost mutat la Direcția Propagandă din Consiliul Politic Superior a Armatei, datorită prieteniei sale cu generalul Ilie Ceaușescu, șeful acestei structuri.

Z.C.

ARTICOL CENZURAT…se afla la adresa aceasta

http://soim.ro/story.php?title=-derusificarea-serviciilor-de-informatii-cazul-generalului-vasile-petrut

cateva detalii despre “colonelul” Mircea Dogaru, reiau si eu de aici:

http://www.roncea.net/index.php/intelmedia/item/263-cine-sunt-autorii-si-semnatarii-acordului-cu-psd-privind-desfiintarea-institutiilor-care-lupta-impotriva-coruptiei

Impostura pseudo-cadrelor militare de teapa lui Mircea Dogaru

Serviciile sovietice au o stransa legatura cu haina militara imbracata „la apelul bocancilor“ de tanarul Dogaru, care si-a primit uniforma datorita socrului sau, generalul-colonel Vasile Petrut, cadru de baza al GRU, Glavnoe Razvedivatelnoe Upravlenie – adica serviciul de informatii al Armatei Rosii. Dogaru, fost si pe la Tarom, pe un post gras, „afara“, tot via tata-socru, desi nu are o zi de armata si desi „munca“ sa a avut loc in cadrul sectiei propaganda militara (a se intelege de partid) alaturi de Ilie Ceausescu, la Directia Propaganda din Sectia Politica Superioara a Armatei, se pretinde acum purtator de cuvant al cadrelor militare.

Ienicerul Dogaru si tatucu’ sau moscovit

Denumirea de ienicer este derivata din limba turca si inseamna „noul corp (de armata)“, ienicerii fiind recrutati de otomani din råndurile odraslelor celor ocupati, dupa practici ce includeau sodomia, batul si morcovul (zaharul). Mircea Dogaru, actualul sef al celor care vin de ziua Unirii in fata Palatului Victoria, a fost imbracat cu haina militara de socrul sau, care nu era otoman, ci ienicer al altor ocupanti vremelnici ai Romåniei, care au sodomizat romånii in grup, respectiv colaborator al GRU, serviciul de informatii al Armatei Rosii.

La Dogaru nu a fost nevoie decat de zahar, imbracand uniforma primita via tata-socru pe baza eternului sistem oportunistic ce purta numele de PCR (pile, cunostinte, relatii). Generalul-colonel Vasile Petrut, fost comandant de graniceri, desi a fost prins ca lucra pentru rusi, si-a gasit un culcus bun alaturi de Ilie Ceausescu, la Directia Propaganda din Sectia Politica Superioara a Armatei, unde l-a adus alaturi si pe ginerele fara o zi de armata, tranformat in cadru, din profesor de istorie la liceu, actualul colonel Mircea Dogaru.

Povestea cea mai interesanta este legata de haina sa militara, uniforma istoricului – bun de altfel ca istoric – care nu a executat o zi macar de armata si a carui uniforma provine de la un cadru al GRU, generalul Vasile Petrut, socrul sau. Povestea sa o cunosc personal si incepe cam acum vreo 20 de ani, imediat dupa ce revista „Romania Mare“, respectiv „Partidul“ – unde colabora intens Dogaru – au fost infiintate cu sprijinul direct al lui Andrei Plesu si Petre Roman, ministrii „intelectuali“ fesenisti de la stanga si de la dreapta lui Ion Iliescu.

In urma cu 20 de ani, intr-un parc nu departe de Academia Militara, ii inmanam personal lui Mircea Dogaru fisa-sinteza – in original – a dosarului de kaghebist (in fine, GRU) a socrului sau, generalul-colonel cu trei stele Vasile Petrut, cu rugamintea sa-l „retraga“ pe acesta din diversele platforme ale societatii civile in care acesta activa, „patriotic“. Ceea ce s-a si intamplat. Aveam acele documente, sustrase din arhivele demantelate ale Securitatii deoarece lucram in acea vreme in cadrul unei grupari – „Patriot“ se chema – care hingherea securistii kaghebisti.

Eu cel putin din acest motiv ma aflam acolo. Cel care a initiat organizatia a fost identificat si cumparat de rusi cu un milion de dolari – de la Lukoil, dupa care au urmat alte milioane de euro de la Sistemu’ Ticalosit.
Acum se afla in tabara lui Ion Iliescu, desi a fost apropiat al celor care i-au documentat pe Iliescu si Militaru, dovedind ca sunt cartite al KGB-GRU, respectiv in contact cu generalul Mot (fost loctiitor la Directia a IV-a a DSS, de contrainformatii, in subordinea generalului Nuta, lichidat de gasca Militaru- Rus la „revolutie“. Generalul Mot, fostul amic al fostului meu amic, cel reprofilat, a mai condus si unitatea DIE UM 0195 Y, de contrainformatii externe).

Mircea Dogaru era atunci un tanar ofiter, imbracat in uniforma militara de socrul sau, kagebistul, in fine, GRU-ist. Cand i-am dat dosarelul, in parc, si l-a citit se facuse alb la fata. Evident, cariera si credibilitatea tanarului Dogaru ar fi avut de suferit, mai ales ca la vremea aceea societatea romaneasca era sensibila la kaghebisti si urmasii acestora. L-am asigurat ca nu voi publica Nota-sinteza si m-am tinut de cuvant. Au trecut insa 20 de ani si-l vad acum pe ginerele fostului cadru GRU, foarte civic si clamoros pe partea militara, desi a devenit cadru la „apelul bocancilor“, fara o zi de armata si fara sa conduca niciodata nimic, un pluton, o companie, un batalion ceva sau macar un tractor militar, desi nu a „mirosit“ macar un camp de batalie, desi nu a tras cu arma si nu stie cum e sa-ti vajaie gloantele pe la urechi.

Mircea Dogaru, de la tata-socru la tataia Iliescu

Mircea Dogaru a lucrat inainte de ‘89 la „Viata Studenteasca“, a absolvit istoria, s-a casatorit cu Viorela Petrut, fiica generalului-colonel Vasile Petrut, apoi a fost profesor de istorie de liceu, dupa care a intrat in armata, ca istoric militar, in colectivul lui Ilie Ceausescu (la vremea aceea in armata se manca o leafa buna si uniforma arata frumos). Generalul-colonel Vasile Petrut a fost recrutat de GRU in anii ‘50 in timpul stagiului militar la Moscova (studii la Academia Frunze). Petrut a fost comandant al trupelor de graniceri, fiind ulterior promovat in Directia Propaganda din Sectia Politica Superioara a Armatei, datorita legaturii sale stranse de prietenie cu generalul Ilie Ceausescu, seful Consiliului Superior Politic.

Generalul Neagu Cosma, pe care l-am cunoscut bine in aceea vreme, via generalul Dumitru I. Dumitru, fost sef al informatiilor militare, mi-a povestit ca in perioada cand conducea UM 0920A a venit pe o sursa informatia ca se pregatea un plan de invazie a Romaniei dinspre Republica Moldova, ce urma sa fie executat de Armata Rosie. Dupa mitingul celebru al lui Ceausescu din august 1968 de condamnare a agresiunii sovietice la adresa Cehoslovaciei, rusii au trecut la contraatac si au reactivat „conservele“.

Generalul Vasile Petrut, in calitate de comandant al Trupelor de graniceri, avea intinse legaturi oficiale cu omologii sai sovietici din Tratatul de la Varsovia si a fost prins in 1968, in cadrul unei actiuni complexe de demantelare a retelei sovietice din Romania, alaturi de generalul Floca Arhip, adjunct al ministrului apararii nationale, si de generalul Ion Serb, fost ministru-adjunct din Ministrul de Interne, transferat in Ministerul Apararii Nationale, ajungand sef al trupelor de graniceri, unde s-a combinat strans cu colegul sau de GRU, generalul Petrut. Serb lua parte la actiuni pe linia Tratatului de la Varsovia, ceea ce ii permitea sa aiba contacte oficiale cu ofiteri superiori sovietici. In 1968, Serb era comandant al Armatei a 2-a Bucuresti si a fost surprins de contrainformatiile militare in timp ce le oferea agentilor sovietici planurile de dislocare a fortelor militare din Moldova, aplicatii militare si tipurile de armament ale Armatei Romane.

Dupa ce a fost depistat de contraspionaj, Serb a fost numit adjunct la Comandamentul trupelor de infanterie si tancuri, organism ce exercita comanda doar la nivel logistic si nu la trupe reale. Generalul era atat de sigur de intrarea trupelor sovietice pe teritoriul Romaniei, situatie in care i se promisese functia de ministru al apararii, incat nu i-a pasat ca este filat si, bazat pe convingerea ca va ajunge mare mahar, a intrat cu un taxi in curtea oficiului diplomatic sovietic de la Bucuresti. In 1971 abia a fost arestat si degradat in simplu soldat.

Un alt caz interesant este al prietenului gen. Petrut, gen. Stefan Kostyal de la GRU, de etnie maghiara, nascut la 15 august 1920 la Timisoara. A participat si el la actiuni conspirative dirijate de Moscova imediat dupa momentul 1968, cand rusii s-au enervat ca Ceausescu s-a proptit impotriva invaziei Cehoslovaciei. Gasca generalilor rusi – adica cadre si la noi si la rusi – numara peste 200 de nume din varful Armatei Romane, pe langa Serb, Vasile Petrut, Arhip, etc

Kostyal ca si alti agenti GRU a intrat in supraveghere dar intrucat agentii rusi nu puteau fi incarcerati sau omorati, a fost lasat sa zburde in continuare. Prin decretul nr. 278 din 4 iunie 1970, generalului-maior in rezerva Stefan Kostyal i s-a retras gradul si a fost trecut in evidența rezervistilor cu gradul de soldat. Ulterior a facut parte din complotul impotriva lui Ceausescu, dar care a esuat (Dosarele „Corbul I” si „Corbul II”) impreuna cu Ion Ionița si Nicolae Militaru si Ion Iliescu, mai in fundal.

Gen. Kostyal a fost incarcerat in anii ’80 – sub acuzația oficiala de furt de energie de la contorul de acasa si trafic de valuta. La puscarie a ajuns coleg de celula cu Sorin Ovidiu Vintu. Ce o fi invatat Vantu de la el nu se stie, cert este ca ceva-ceva s-a lipit, daca ne uitam in ce directie bat toate afacerile lui Vintu.

Printre primele actiuni desfasurate de Ion Iliescu s-a numarat recompensarea colegului sau de conspiratie moscovita. Astfel prin Decretul nr. 108 din 8 februarie 1990 semnat de Ion Iliescu, i s-a redat gradul de general-maior si a fost trecut in evidența cadrelor militare in rezerva cu acest grad. Pensie babana desigur desi Kostyal mai incasa de la Glavnoe Razvedivatelnoe Upravlenie (GRU adica serviciul de informatii al Armatei Sovietice) inca un salariu care se ducea la familia sa din Rusia (avea un copil cu o rusoaica pe care o vizita o data pe an). In 1996 pleaca din Romania definitiv si se stabileste la vatra, in Rusia.

Pentru cei care nu stiu d’astea, trebuie precizat cadrul ideologic si institutional in care activa intreaga retea GRU – printre altii, la varf, socrul lui Dogaru. In anii ‘50, abia intors de la Academia Frunze, a Armatei Rosii, colonelul – pe atunci – Vasile Petrut, in calitate de membru al Consiliului Militar Superior, s-a remarcat prin sustinerea acerba a infiintarii Batalioanelor Disciplinare, idee draga lui Bodnaras, seful Armatei RPR. Gruparea Bodnaras, din care facea parte Vasile Petrut, facea legea pe atunci in armata.
Emil Bodnaras, fost dezertor din armata regala romana, in 1932, a ajuns in 1951 intr-una dintre cele mai importante functii din statul comunist – ministru al Fortelor Armate ale Republicii Populare Romane, general-colonel si l-a avut drept adjunct pe generalul Walter Ernst Neulander, evreu maghiar – devenit Valter Roman prin „romanizare“ – tatal lui Petre Roman.

Tanarul capitan Bodnaras – fost sef de promotie al armei sale – trecuse atunci la rusi in 1932 cu cifrul armatei romane, urmase un curs de spionaj la Arhanghelsk, apoi revenise in Romania dirijat de NKVD. Ulterior Bodnaras – cunoscut in timpul loviturii de stat din august 1944 sub numele de „inginerul Ceausu“ – a fost cel care i-a transportat pe Antonescu si pe ceilalti arestati atunci, de la Palatul Regal in casa conspirativa din cartierul Vatra Luminoasa, le asigurase paza si, ulterior, asigurase predarea lor rusilor care i-au transportat la inchisoarea Lublianka din URSS. Timp de doi ani, pana in 1946, acestia s-au aflat sub ancheta sovietica, dupa care au fost executati de „Tribunalul Popular“ moscovit.

Acolitii lui Dogaru, politruci si servi umili ai lui Ion Iliescu

Pe langa Dogaru, la conducerea asa-zisului sindicat – Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, in Rezerva si in Retragere – infiintat in 2009 (numara doar 1.000 de membri) se afla Valeriu Pricina, „jurnalist militar“ (reporter, redactor si redactor-sef) la Televiziunea si Radiodifuziunea Romana, din 1972 pana la revolutie.

Absolvent in 1972 al Facultatii de filologie, a fost „parasutat” imediat la TVR, ca politruk al emisiunii pentru armata “De straja patriei”, cu gradul de locotenent, unde a prostit poporul cu televizorul prin panegiricile aduse “Comandantului Suprem”. Din emisiunile sale pupincuriste nu au lipsit laudele desantate, superpropagandistice, aduse sistemului militar comunist, cel care transformase soldatii in termen in zilieri fara plata pentru agricultura socialista si constructiile megalomanice ale lui Ceausescu.

Pe 22 decembrie 1989, la Timisoara, a sosit o echipa de “teleasti” de la Bucuresti, in frunte cu maiorul Valeriu Pricina, “pentru a imortaliza victoria armatei timisorene asupra anticomunistilor din Banat”. In fapt, echipa condusa de Pricina avea misiunea de a filma si, apoi, de a transmite, pe postul national de televiziune, “atitudinile indignate ale cadrelor militare si ale soldatilor fata de huligani si fata de elementele declasate”, astfel incat sa se creeze o imagine falsa asupra realitatii evenimentelor petrecute in Timisoara si, in acelasi timp, sa instige armata la violente impotriva celor rasculati, sa stimuleze inabusirea demonstratiilor ce aveau loc in alte localitati din tara.

Dupa revolutie, avansat colonel, fostul “cronicar” Pricina prezenta, la emisiunea armatei, in calitatea de redactor sef, “eroismul si luciditatea de care au dat dovada, pe timpul revolutiei, bravii nostri generali si ofiteri superiori ai armatei.” Dupa ‘89, a fost director pentru mass-media in Trustul de Presa al Armatei. S-a pensionat in 2001.

Cei doi curlingai ai PCR sunt secondati de un al treilea politruc, militian la baza, inca mai detestabil, cu care m-am confruntat deschis personal pe televiziune acuzandu-l in 2009 ca este o rusine si o pata jegoasa pentru onoarea militara existenta sa: lt.-generalul Pavel Abraham, seful Departamentului juridic al sindicatului, cu o pensie de 220 milioane lei vechi. Fost cadrist in MAI, Pavel Abraham a fost, pe rand, seful IGP in guvernarea CDR, secretar de stat in cabinetul Nastase si, din 2003, seful Agentiei Nationale Antidrog (ANA). Asta pana in noiembrie 2008, cand la cererea ministrului Cristian David, presedintele Basescu l-a trecut in rezerva. In 2009, Abraham a candidat ca independent la alegerile pentru Parlamentul European, alegandu-si ca tinta atacul la adresa Elenei Basescu, pentru a avea acces pe televiziuni. Cu o astfel de ocazie, televizata, am avut prilejul de a arata rolul sau in actiunea de ucidere si maltratare a demonstrantilor din Piata Universitatii, in iunie 1990, si am afirmat ca este o rusine pentru haina militara activitatea sa de cadru in slujba lui Ilici. Afirmatie pe care o mentin si astazi.

Generalul Pavel Abraham, cel cu dosar penal pentru activitatea sa din timpul Mineriadei, nefinalizat desigur niciodata, era cel care ne dadea in cap la ordinul lui Tataia Ilici, pentru a ne inchide gura. Ce strigam noi atunci?: „FSN-FSN, du-te in URSS, nu mai vrem niciun pic presedinte bolsevic, FSN-FSN, agentura KGB“!! – au trecut 20 de ani si s-a confirmat bunul nostru simt, al generatiei noastre care s-a luptat in strada, cum a putut, cu agentura KGB. In timp ce cadrele burduhanoase, stipendiate de agentura KGB-FSN, ca sereistul umflat Aurel Rogojan, bunul amic al lui frate-miu si Abraham, ridica pensii acum de sute de milioane.

Intreg sistemul politic romanesc postdecembrist a servit prioritar interesele Moscovei, autoarea schimbarii de palat din ‘89. Institutiile aferente – si mai ales SRI, mana inarmata a SFN/PDSR/PSD – au fost pe deplin subordinate lui Ion Iliescu si gastii sale de cadre GRU – de la Militaru la Vasile Ionel. Diversi generali din servicii care, ca si Aurel Rogojan, acum se dedau „memorialisticii“ ar trebui sa o faca numai si numai punandu-si cenusa in cap si reliefand in primul rand rolul lor de slujbasi ai Antenei Moscova si, implicit, de tradatori ai intereselor romanesti.
Radacinile comunismului romanesc nu au disparut doar prin eliminarea lui Ceausescu, dimpotriva ele au ramas si vor ramane bine infipte in pamantul romanesc, datorita slugilor din SRI care l-au servit ani de-a randul pe Ion Iliescu fiind recompensati gras de tot, cu grade si pensii mari.

Ei sunt beneficiarii pensiilor grase asigurate de Ilici, pentru devotamentul cu care i-au aparat inalta functie! Pentru modul in care au participat la omorarea oamenilor atat la lovitura de stat din 1989 cat si la Represiunea si Mineriada din ’90.
Securistii au fost membri ai unei politii politice (un fel de gardieni ai Dogmei Ateiste) care a aparat interesele partidului comunist. Inainte de ’89 ofiterii de securitate printre care si Rogojan, cel care da din gura ca si politrucu de Dogaru unde vrei si unde nu vrei au beneficiat de un regim privilegiat, cu gratuitati, masa, diurne, imbracaminte, intr-un regim de austeritate ridicata pentru restul romanilor!

El si colegii sai au tot tras sforile-n Romania vreo doua decenii, cat a fost stupid people poporul roman. Securistii din tagma lui Rogojan au jucat constient si voit dublu: si cu PCR si cu KGB (recte URSS).

Serviciul din care a facut parte Rogojan si inainte si dupa 1989 a fost o adunatura de tradatori de tara, pusi in slujba unor hoti ca Voiculescu, Vantu, Patriciu, Iacubov, Bivolaru, Tender etc unelte prin care s-a devalizat economia nationala si s-au transferat valorile nationale in mainile altor securisti/kaghebisti corupti pana in maduva oaselor. Cat de vanduti sunt ofiterii de informatii de teapa unora ca generalul Rogojan de-au adus tara la dezastrul asta? Caci Vantu o fi bolnav dar slugile care l-au servit sunt si bolnave si nebune!

Cat despre curlingaul de Dogaru asta e doar un intinde mana la firfiricile lui Vadim, un parlit scos in fata ca paduchele pe fruntea lui Voiculescu, alt mare patrihotz de securist borat, coleg de breasla cu Rogojanul.

Urmasii celor care l-au lichidat pe Antonescu scriu acum istorie militara, conduc rezervisti si fac mitinguri…

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *