Lovitura de stat e in plina desfasurare. Rusii, masoneria, mogulii si politicienii. Legaturi si posibile explicatii.

un articol de  pe blogul lui Robert Turcescu

Nu sint mason si am refuzat constant sa caut descifrarea unor evenimente mai mult sau mai putin politice cu ajutorul unor coduri conspirationiste. Dar aparitia in Romania, din nou, a influentului mason rus Alexander Kondyakov, exact cum s-a intimplat si la suspendarea lui Basescu din 2007, m-a pus pe ginduri. Si pe cautarea unor posibilie explicatii. Luati-va ragazul de a citi cu atentie textul de mai jos semnat Eva Dan si Mihai Vasilescu. Lovitura de stat e in plina desfasurare! 

Cu ocazia referendumului din 19 mai 2007 află și românii ce afaceri învârt oligarhii pe care i-a deranjat politica președintelui. Tot acum au ieșit la iveală ițele complotului masonic

de Eva Dan și Mihai Vasilescu

Scena politică s-a împărțit în pro și contra Băsescu la câteva luni după ce acesta a câștigat alegerile din 2004. Mai precis odată cu reținerea și arestarea pe 27 mai 2005 a omului de afaceri Dinu Patriciu. “În acest moment, avem clar un sistem economic parțial mafiotizat, care deține controlul pe importante mijloace mass-media și influențează populația ,dar și instituții“ spunea Băsescu în 2005. Mai târziu avea să rosteascăși nume sub sintagma “moguli media”, referindu-se cu precădere la Dinu Patriciu și Dan Voiculescu. Odată ce au fost demascați, aceștia s-au ridicat împotriva președintelui cu disperarea unor oameni aflați în pericolul de a-și pierde definitiv nu doar imaginea și averea, ci și libertatea. Primul lucru pe care l-au făcut după ce au preluat puterea prin interimatul lui Nicolae Văcăroiu a fost să blocheze, printr-o gravă imixtiune în independența justiției dosarele în care ei și oamenii lor sunt judecați.

Dinu Patriciu, prima cheie a problemei

În 2004 Dinu Patriciu era sigur că indiferent de partidul care va câștiga alegerile, el va avea în continuare spatel easigurat. De ce era atât de sigur? Pentru că finanțase atât PNL-ul cât și PSD-ul – partid ce guvernase până atunciși îi protejase atât de bine afacerile. Mulți membrii ai PNL fuseseră pe ștatele de plată ale Rompetrol, iar CălinPopescu Tăriceanu îi era un prieten devotat. Și apare surpriza – președintele nou ales vorbește despre “grupurile de tip mafiot concentrate în jurul premierului” și îl indică chiar pe el, Dinu Patriciu ca fiind „un oligarh care vede capitalismul prin prisma țițeiului adus din Rusia și a scutirilor de taxe la bugetul de stat” .Într-un articol reprodus în introducerea cărții lui Valentin Manoliu: „Dezvăluiri uluitoare despre modul în care este afectată România de gigantica conspirație internațională a Noii Ordini Mondiale” scriam: „Asistăm de ceva vreme la scandalul juridico-mediatic iscat în jurul unui personaj cheie a lvieții politico-economice a României. Este vorba despre Dinu Patriciu, cunoscut politician liberal, fost parlamentar, bun prieten cu premierul României Călin Popescu-Tăriceanu și conducător al Grupului Rompetrol.În 2004 Parchetul General a anunțat că îl anchetează pe Dinu Patriciu în urma unor acuzații grave: înșelăciune,spălare de bani prin intermediul unor firme din „paradisuri“ fiscale, manipularea pieței de capital prin creștereaartificială a prețului acțiunilor Rompetrol, privatizări frauduloase, evaziune fiscală.

În momentul în care s-a aflat că datoriile Rafinăriei Petromidia, parte a Grupului Rompetrol, către bugetul statului se ridică la sute de miliarde de lei, Dinu Patriciu a declarat senin că nu va putea plăti niciodată această sumă, deși avea profituri uriașe. În consecință, a cerut statului român să cumpere aceste datorii sub formă de obligațiuni, iar guvernul Năstase s-a executat plin de obediență.

Practic este suficient ca Dinu Patriciu să ceară și dorințele îi sun tîndeplinite cât ai bate din palme. Genul acesta de situații i-a determinat pe mulți să afirme că Patriciu este susținut de „grupuri de interese“ care ar fi adevăratele beneficiare ale mașinațiunilor financiare de care el este acuzat acum. În ultima perioadă se vehiculează nume grele: premierul Călin Popescu-Tăriceanu (care nu s-a sfiit să telefoneze procurorului general IlieBotoș pentru a se interesa de soarta amicului său aflat la ananghie), Dan Voiculescu (președintele Partidului Conservator și patron printre altele alteleviziunilor Antena 1 și Antena 3), senatorul Verestoy Attila(vicepreședinte al Comisiei SRI și unul dintre cei mai bogațiparlamentari), Sorin Roșca Stănescu (cel care controlează ziarul Ziua, creat cu banii lui Patriciu și patronat de acesta până de curând) ș.a.m.d.[…] Partea cea mai interesantă, dar și mai ordinară, este faptul că Petrom plătește taxe și impozite la stat, întrucât, de 15 ani de zile, statul este format chiar din membrii conducerii Petrom și din alți profitori din toată clasa politică.”

Articolul nostru a fost publicat în februarie 2006. De atunci s-au petrecut multe lucruri care nu au făcut decât să confirme cele scrise. Călin Popescu Tăriceanu a mers până într-acolo încât a cheamat-o în biroul său pe Monica Macovei, ministrul justiției la acea vreme, la o întrevedere particulară cu Dinu Patriciu cu privire la anchetele aflate pe rol. Același Călin Popescu Tăriceanu i-a luat apărarea prietenului său Patriciu în fața Parlamentului României. Mai mult, în luna ianuarie 2007, premierul Tăriceanu i-a solicitat președintelui să intervină în actul de justiție în favoarea lui Patriciu. Un gest disperat justificat de gravitatea acuzațiilor care i se aduc omului de afaceri: înșelăciune, spălare de bani, manipularea pieței de capital, privatizări frauduloase și evaziune fiscală.La scurt timp după aceasta, Traian Băsescu demască solicitarea premierului, fapt ce devine extrem de supărător pentru acesta și mai ales pentru “grupul de interese” ce-l susține pe Patriciu. Se poate spune că de la această dezvăluire până la suspendarea președintelui nu au fost decât câțiva pași. Mai ales că Băsescu nu tace. Face noi și noi dezvăluiri despre modul în care este crescut artificial prețul carburanților, fapt care de fiecare dată a fost utilizat pentru a justifica creșterea celorlalte prețuri. Astfel că Petrom și Rompetrol sunt nevoite să scadă pentru o vreme prețul combustibilului din benzinării. Îi demască pe “băieții deștepți” din afacerile cu energie. Aceștia vând energie la prețuri preferențiale anumitor oameni de afaceri, în timp ce diferențele sunt plătite de micii consumatori. În urma dezvăluilor sale doi miniștr idin guvernul Tăriceanu sunt anchetați: Codruț Sereș – ministrul Economiei și Zsolt Nagy – ministrul Comunicațiilor. În decembrie 2006, Traian Băsescu prezintă în fața camerelor reunite ale Parlamentului raportul comisiei prezidențiale pentru analiza dictaturii comuniste în România, cunoscut public sub denumirea de “Raportul Tismăneanu”. Una din acțiunile criminale menționată în raport și citată de Băsescu, a fost abandonarea intereselor naționale prin servilism față de URSS. Acest raport declanșează un conflict public, mai ales că, acelașiTraian Băsescu, în calitatea sa de președinte al Consiliului Suprem de Apărare a Țării inițiase procedura de desecretizare a dosarelor de Securitate. Mulți lideri parlamentari, în frunte cu fanaticul Corneliu Vadim Tudor și Ion Iliescu huiduie această inițiativă și se aliază împotriva acestei acțiuni. Au și de ce. Iliescu este anchetat în trei dosare cu acuzații zdrobitoare: genocid, subminarea puterii de stat, subminarea economiei naționale, instigare la tratamente neomenoase, cercetare abuzivă și arestare ilegală, omor deosebit de grav, propagandă pentru război, distrugerea unor obiective, cumpărare de voturi. Dan Voiculescu este desconspirat ca fost informator al Securității, având numele de cod Felix. Băsescu merge chiar mai departe. Pe 14 februarie 2007 prezintă un mesaj Camerelor reunite ale Parlamentului, mesaj în care arată de mai multe ori că “și Parlamentul a fost atras în aceste realități ale corupției, deși cea maimare parte a parlamentarilor nu au avut nici informațiile necesare, dar nici voința de a se documenta pentru a vota în cunoștiință de cauză”. Și aduce exemple concrete în care se încadrează perfect afacerile lui Dinu Patriciuși ale lui Dan Voiculescu: “Din 2000 până în 2007, s-au emis frecvent ordonanțe prin care agenți economici sunt scutiți sau amânați de la plata obligațiilor către stat. Niciodată nu a existat o explicație de ce pentru unele societăți s-au aplicat aceste scutiri, iar pentru altele nu. […] Legea inițiată de alți trei parlamentari pentru modificarea Legii 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție și a celor conexe acesteia. Am returnat Parlamentului această lege pentru că dezincrimina utilizarea pentru altă destinație a creditelor angajate și, în același timp, dezincrimina nerespectarea normelor bancare. Această lege ar fi anulat practic cercetările penale privind 80 de persoane trimise în judecată și ar fi anulat pentru totdeauna responsabilitatea celor peste 300 de firme și persoane fizice care au luat credite de la Bancorex și Banca Agricolă și nu le-au mai returnat. Am convingerea că Parlamentul va răspunde pozitiv observațiilor pe care le-am făcut la trimiterea pentru reexaminarea legii. Prin aceste exemplificări este evident că astfel de acte sunt transpartinice ș ibeneficiază de susținerea întregului spectru politic, de cele mai multe ori. Veți vedea că la inițiatori sunt reprezentate toate partidele.”

Dan Voiculescu “Felix”, motanul moralist

Ca răspuns la acest mesaj, în data de 28 februarie 2007, Camerele reunite ale Parlamentului încuviințează creare aunei Comisii de anchetă, prezidată tocmai de senatorul Dan Voiculescu. Pe 21 martie, președintele Traian Băsescu este acuzat de insultarea Parlamentului și de încălcarea Constituției. Comisia condusă de Dan Voiculescu stabilește 19 acuzații.

Dan Voiculescu este la fel de speriat ca și Patriciu de viitorul care îl așteaptă. Pârghiile de care dispunea până acum la nivel juridic și politic încep să se șubrezească. Nu îi mai rămâne decât să își asmută imperiul media asupra președintelui care nu știe să tacă. Este ajutat și de patronul ziarului Ziua – Sorin Roșca Stănescu, alături de care este acuzat în mai multe dosare. Voiculescu este învinuit în dosarul Loteria II, împreună cu fiica sa, Camelia, de spălare de bani și amenință că procurorii vor plăti scump aceasta. Voiculescu este anchetat și în dosarul Rompetrol, înțelegerea dintre el și Dinu Patriciu fiind evidentă, după cum arată și Valentin Manoliu: “În cazul Rompetrol, Dinu Patriciu vinde acțiuni la Bursa de Valori la un preț foarte mic. Vine fiica lui Dan Voiculescu, Lidia și cumpără acțiuni în valoare de un milion două sute de mii de dolari, însă nu face decât să arate un document bancar care „probează“ că ea poate plăti această sumă (truc folosit de numeroși participanți la Bursa de Valori). Nu plătește această sumă, dar spune că poate plăti în trei zile, urmând să piardă acțiunile dacă nu plătește. În câteva ore, valoarea acțiunilor Rompetrol la Bursa de Valori crește de zece ori. Acțiunile fiicei lui Dan Voiculescu valorează acum douasprezece milioane de dolari. Ea vinde acțiunile imediat și primeștecele douasprezece milioane de dolari. Peste trei zile plătește suma de un milion două sute de mii dolari și rămâne cu zece milioane opt sute de mii  de dolari în numai câteva ore.

Dan Voiculescu nu a putut explica niciodată de unde a scos imediat după 1989 zecile de milioane de dolari cu care a înființat un adevărat imperiu alcătuit din 40 de societăți. În 1990 de exemplu a înființat Fundația  Crescent (care avea să fie mai bine cunoscută ca Fundația Umanistă DanVoiculescu) cu incredibila sumă de un milion douăzeci și cinci de mii dedolari, într-o perioadă în care salariul mediu al unui român era de doar cincizeci de dolari. În perioada comunistă el spune că era un simplu angajat al firmei Crescent. Realitatea este cu totul alta. La modul oficial firma era proprietatea unui englez John Edgington. Fiind un off-shore din Cipru, firma avea acționariat secret, iar acțiunile sale erau ținute într-un seif, completate în alb, astfel încât cine își trecea numele pe formular devenea automat patronul firmei. John Edgington a declarat la un momenr dat că firma era în realitate a Securității. În 1989 John Edgington a completat formularul în alb prin care îl desemna ca patron pe un arab,Fouad Sanbar. Mugur Ciuvică, liderul Acțiunii Populare, arăta într-un interviu din 2004 că: “Acest arab, imediat după Revoluție, și-a făcut un testament care ar putea intra în Cartea Recordurilor. A decis să lase moștenire tot patrimoniul firmei Crescent copiilor săi, dar nu la moartea lui, ci la moartea lui Dan Voiculescu. Adică un bătrân arab, care avea și doi copii bolnavi (am aflat asta din cartea domnului Voiculescu- “Adevarul despre Crescent”) nu-și lasă averea copiilor săi, ci precizează în testament că averea va fi împărțită copiilor după moartea lui Dan Voiculescu, care era un simplu angajat al său. Și aceasta nu este singura ciudățenie. Fouad Sanbar nu s-a ocupat niciodată în mod direct de afacerile firmei Crescent din Bucuresti. Deși aceasta câștiga sute de milioane de dolari anual, arabul venea o singură dată pe an în România. Firma era condusă de Dan Voiculescu și colabora cu firmele de comerț exterior ale Securității. Mulți s-au întrebat dacă nu cumva Fouad Sanbar era doar un paravan, un instrument al Securității, total subordonat celor care l-au creat. Cert este că în 1995, la moartea lui Sanbar, Dan Voiculescu devine brusc proprietarul firmei Crescent.

Cine stabilește regula jocului poate face ce vrea

Pe 19 aprilie, Parlamentul reunit în ședință extraordinară decide cu o majoritate de voturi – 322 contra 108 – suspendarea lui Traian Băsescu din funcția de președinte al României. Anterior, Curtea Constituțională se pronunțase asupra concluziilor raportului Voiculescu, stabilind că șeful statului nu se face vinovat de încălcarea gravă a Constituției, așa cum fusese acuzat. Însă Parlamentul nu ține cont de acest aviz pe motiv că este consultativ. Într-o dezbatere difuzată de postul Realitatea TV, Ion Iliescu sfidează bunul simț și confirmă, dacă mai era nevoie, ceea ce am putut observa cu toții: legea se aplică în funcție de interesele celor care dețin puterea.

Corina Drăgotescu: Dumneavoastră respectați legea. Cum ați fost dumneavoastră de acord ca, după ce Curtea a spus că nu sunt fapte grave de natură să fie suspendat președintele Traian Băsescu, totuși colegii dumneavoastră să insiste și să meargă înainte cu acestă suspendare care încalcă o lege morală și pune subsemnul întrebării autoritatea Curții Constituționale?

Ion Iliescu: Curtea nu dă decizii Parlamentului, este un aviz consultativ.

Robert Turcescu: În cazul acesta!

Ion Iliescu: Da, în acest caz.

Robert Turcescu: Da, dar are momente Curtea în care spune și lucruri care nu sunt consultative. La ce se mai cere acest aviz, pentru ce?

Ion Iliescu: E un aviz de specialiști….

Robert Turcescu: La ce îl mai cere, dacă oricum nu ține nimeni cont de el sau poți să ții cont sau nu. La ce le mai trebuie?

Ion Iliescu: Uneori poate să conteze..

Robert Turcescu: Acum de ce nu a contat?

Ion Iliescu: Pentru că principiul este că nu contează. Poate să ia înconsiderare Parlamentul sau nu.

Robert Turcescu: Dar atunci de ce se cere? Am decis suspendarea, votăm acum demiterea sau nu.

Corina Drăgotescu: Ne așteptam la o clasă politică mai responsabilă, să țină cont de opinia specialiștilor, că de-aceea sunt acolo.

Ion Iliescu: Sunt niște reguli ale jocului…

Corina Drăgotescu: Dar de ce un jurist trebuie să țină cont de opinia Curții, iar un politician nu. Judecăm cu o măsură dublă?

Ion Iliescu: Deci e un aviz consultativ, iar Parlamentul ia în considerare avizul consultativ…

Corina Drăgotescu: Când îi convine .

Ion Iliescu: Dar trage concluzia cuvenită.

Am redat mai mult din acest dialog pentru că poartă în el cheia “sistemului ticăloșit”, cum îl numește Traian Băsescu. Un sistem în care cei care au puterea pot să modifice din mers jocul, construind regulile de care au nevoie pentru a câștiga.

Între Skull & Bones și lojile masonice rusești

Dinu Patriciu, Dan Voiculescu, Ion Iliescu sunt câteva dintre personajele cheie care au un interes personal și direct ca Traian Băsescu să dispară de pe scena politică. Suspendarea lui Băsescu este marcată însă de data aceasta în mod vizibil de mâna, de obicei ascunsă, a masoneriei. Rostirea unui singur nume, Kondyakov, a generat o adevărată busculadă în care au intrat, cu sau fără voia lor, personalități, instituții și organizații care nu vroiau să-și șifoneze imaginea publică. Dacă înainte atât consensul, cât și divergențele erau atât de bine regizate încât dădeau impresia de normalitate, de data aceasta am asistat la o bâlbâială generală în care cei implicați s-au acuzat singuri căutând să se dezvinovățească.

Ioan Talpeș, fost șef al SIE și consilier prezidențial pe vremea președintelui Ion Iliescu, confirmă într-un interviu acordat cotidianului România Liberă că Alexander Kondyakov este consultant al președintelui Republicii Moldova, Vladimir Voronin și director executiv al Novocom, un centru de analiză politică din Moscova care asigură Guvernului Rusiei și Președintelui Putin consultanță în domeniul informațiilor. Alexander Kondyakov a lucrat pentru agenția de știri TASS și a fost consilier al șefului Comitetului pentru Organizațiile de Tineret ale Uniunii Sovietice. Autor al conceptului “Viitori lideri pentru Noul Mileniu”, Kondyakov a promovat ideea organizării unor întrevederi informale între politicieni aflați în ascensiune din Uniunea Sovietică (mai târziu Rusia), Statele Unite, Marea Britanie, Franța și Germania. Pasiunea sa pentru “comunicarea elitelor” i-a facilitat ascensiunea în francmasonerie. Devenit Mare Secretar al Marii Loji a Rusiei, Kondyakov a fost, în 2001, unul dintre artizanii vizitei istorice la Sankt Petersburg a americanului Fred Kleinkhnecht – Suveranul Mare Comandor al Supremului Consiliu din Washington DC (supranumit și Mamă a Lumii). În aceeași calitate, Kondyakov a vizitat Bucureștiul în 2003, cu puțin înaintea Conventului Marii Loje Naționale a României, în cadrul căruia Ion Iliescu, pe atunci președinte al țării a vorbit despre “despre importanța particulară a masoneriei în dezvoltarea României moderne”. În urmă cuaproape patru ani, Marele Secretar al Marii Loji a Rusiei i-a entuziasmat pe frații săi de la București încheindu-și cuvântarea cu urarea “Trăiască România Mare!”

Și tocmai acest Kondyakov îi vizitează pe mai mulți oameni politici din țara noastră cu câteva zile înainte desuspendarea președintelui. Întrebați fiind asupra subiectului discuției cu Alexander Kondyakov, care a avut loc la Palatul Victoria, atât Călin Popescu Tăriceanu, cât și Camelia Spătaru (purtătorul de cuvânt al Guvernului) și Radu Stroe (senator PNL) nu s-au putut pune de acord asupra subiectului. Ce aveau ei de ascuns? La acea întâlnire au mai participat încă două persoane, „doi consilieri de stat” după cum afirmă Camelia Spătaru, ale căror nume, oficial, nu au fost dezvăluite, dar care au fost desconspirate ulterior ca fiind Gheorghe Florea și încă o persoană influentă în masonerie, presupusă a fi Bogdan Olteanu (președintele Camerei Deputaților). Despre Gheorghe Florea se știe că este un controversat om de afaceri, patron al echipei „Fulgerul Bragadirul” și mason de grad înalt, fiind conducător al Ritului de Memphis-Misraim, susținut de masoneria rusă. De asemenea, Kondyakov a avut întâlniri neoficiale cu Ion Iliescu, Adrian Năstase și cu Cosmin Gușă. Acesta din urmă a declarat: „Kondyakov este prietenul meu de mai mulți ani”. Poziția marii Loje Naționale a României este și contradictorie și defensivă: „Pe linie oficială, de cel puțin un an domnul Kondyakov nu a mai fost în România.Vizitele private pe care le face un conducător de lojă într-o țară nu trebuie anunțate la masoneria română. Și dacă aș știi de o vizită recentă, deși nu sunt la curent cu vizitele domnului Kondyakov, mi s-ar părea o indiscreție să comentez vizita unui persoane private,” spune Eugen Ovidiu Chirovici, șeful masonilor români. Amestecul lui Kondaykov și încercarea (nereușită) de mușamalizare a vizitei sale din partea fraților săi atât de discreți nu face decât să adauge noi piese într-un puzzle în care piesele – Dinu Patriciu, Dan Voiculescu, Călin Popescu Tăriceanu, Ion Iliescu suținute de interese, masonice. Spre reamintire – Călin Popescu Tăriceanu este fiul adoptiv al lui Dan Amedeo Lăzărescu – informator dovedit al Securității în anul 2000 și fost Suveran MareComandor al Masoneriei Române. Iar soția lui Eugen Ovidiu Chirovici, Marele Maestru al Marii Loje Naționalea României este, conform mai multor articole publicate în presa românească, “director în holdingul lui Patriciu”. După ce a fost ministru în cabinetul Năstase, Eugen Ovidiu Chirovici s-a înscris în 2004 în partidul lui Dan Voiculescu. Într-un articol publicat în aprilie 2007 de Trustul Gazeta citim: “Legăturile dintre PSD și Patriciu sunt cimentate, potrivit informațiilor noastre, și de înalte fețe ale masoneriei românești. În urmă cu câteva luni, Marele Secretar al Marii Loje Naționale a Rusiei – rudă cu Vladimir Putin (este vorba despre același Kondyakov și despre vizita oficială menționată de Eugen Ovidiu Chirovici n.n.) a fost în România, unde s-a întîlnit cu Eugen Ovidiu Chirovici și Călin Popescu-Tăriceanu. Dinu Patriciu, un apropiat al masoneriei rusești, este cheia întrunirii neoficiale. La scurt timp de la întâlnirea româno-rusă, în cadrul căreia au fost discutate probleme economice care vizează piața energetică, dosarul Rompetrol este redeschis în forță, de această dată chiar sub auspiciile Departamentului de Stat al SUA, care și-a dat acceptul pentru acordarea asistenței în vederea audierii martorilor – persoane din anturajul conducerii Rompetrol – pe teritoriul american, în interiorul Ambasadei României din Washington.” Însă în acest puzzle piesa cheie este Skull&Bones, și ca de obicei despre ea se vorbește cel mai puțin. La fel cum nu s-ar fi amintit nimic despre masonul rus Kondyakov dacă Băsescu nu ar fi vorbit. Apariția peceții acestei grupări satanice – numărul 322 în evenimentele legate de suspendarea lui Băsescu nu poate fi trecută cu vederea. Cu atât mai mult cu cât la sfârșitul lunii mai a anului trecut a avut loc la Cluj un convent masonic internațional, care l-a avut ca principal protagonist pe vicepreședintele american Dick Cheney, membru al Skull&Bones și al grupului Bilderberg. Cu ocazia acestui convent s-a pus în discuție poziția României față de cele două axe: Londra-Washington pe de-o parte, care ține de Ritul Scoțian și Moscova-Paris, de cealaltă parte, care ține de Ritul Francez. Nu trebuie să uităm faptul că până acum orientarea României a fost mai degrabă către Moscova și Franța. Atât Ion Iliescu cât și alți membrii ai PSD precum fostul premier Adrian Năstase erau obedienți față de masoneria roșie, culoare la care am văzut revenind PSD-ul în preajma vizitei lui Kondyakov. În ultima perioadă auzim tot mai mult vorbindu-se despre un așa-numit “Grup de la Cluj”, tocmai orașul în care a avut loc întâlnirea cu fratele Cheney de la Skull&Bones. Acesta se vrea a fi o fracțiune din PSD care își propune reformarea unui partid care și-a pierdut tot mai mult credibilitatea. “Grupul de la Cluj este un fel de colegiu invizibil al celor care s-au săturat de inerție și de nomenclaturiști. Suntem o nouă generație politică, ce visează o nouă Românie” spune Vasile Dâncu, unul dintre exponenți.

Punând alături toate aceste piese vedem cum lucrurile încep să se lege și cum se prefigurează interese masonice, internaționale. Ceea ce se petrece în România este mult mai important pentru liderii mondiali decât vor ei să ne lase să credem. Un motiv în plus să mergem în număr cât mai mare la vot și să demonstrăm că nu dorim să fim conduși nici de numărul 322 și nici de masoneria rusă.

Bibliografie:

1. Valentin Manoliu-„Dezvăluiri uluitoare despre modul în care este afectată România de giganticaconspirație internațională a Noii Ordini Mondiale”2. Site-ul DEZVALUIRI.RO3. Site-ul postului de radio BBC ROMANIAN4. Site-ul de stiri HOTNEWS

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *